Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
Adevarata tacere nu este aceea cand se intrerupe muzica
Sau cand se rupe in doua zgomotul.
Adevarata tacere este numai acea tacere
Cand ti se intampla, daca ti se intampla, sa asculti sufletul tau
Indragostit de altcineva decat de tine insuti.
Ce maretie ! Ce purificare a dreptului de a exista !
Acum tac !
Nicchita Stanescu
Ecce homo - Ion Minulescu
Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frăm
Mircea Cărtărescu
C
Magda Isanos
Ultima zi
Cind voi muri stiu ca va fi o zi
frumoasa, voi culege-n palme soare
si voi simti intiia sarbatoare,
gindind ca miine n-am a ma trezi
Copacii, doar de dinsii de-o sa-mi para
rau, cind ii voi vedea cu ceru-n brata
vestind la geam ciudata dimineata
in care toate trebuie sa moara.
Ma va cuprinde-o dragoste natinga
de mine, lacrimi tulburi de pamint
in coltul gurii mele-or sa se stringa
si voi zimbi, mirata ca mai sint.
Dar pe neasteptate o sa creasca
o noapte pe deasupra fruntii mele,
si deopotriva, zimbete si stele,
departe, mai departe-or sa paleasca.
Prin somn, ca printr-un zid voi auzi
cum se loveste-un ram de cercevea,
cum plinge linga mine cineva
incet, de parca m-ar putea trezi.
Si dintr-o data totul sub pleoape
cazind adinc spre linistea de-apoi,
ca-ntodeauna eu voi fi aproape,
si totusi prea departe, linga voi.
Murim...ca maine
Murim... ca m
Criticilor mei
E usor a scrie versuri,
Cand nimic nu ai a spune,
Insirand cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
......................................
(Eminescu) 
GLOSSA
MIHAI EMINESCU
Vreme trece,vreme vine
Toate-s vechi si noua toate
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val, ca valul trece ;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramai la toate rece....
As vrea sa postez toata poezia aici ,dar m-am gandit ca, cei care doresc sa o citeasca ...si mai ales sa o inteleaga, o pot face in liniste , in camera lor, rasfoind cartea...
Binky a scris:und`va duce, domnule?in gradina, somnule
ce sa faceti, domnule?
sa ma-mpuste, somnule
ca au gloante, domnule?
ca au vreme, somnule
und`va-ngroapa, domnule?
sub zapada, somnule
va e frica, domnule?
imi e scarba, somnule
cui sa spunem, domnule?
iadurilor, somnule
va fi bine, domnule?
va fi seara, somnule
aveti rude, domnule?
am pe nimeni, somnule
vreti o cupa, domnule?
cat ma costa, somnule
n-are-a face,domnule?
de otravuri, somnule
nu vreti cupa, domnule?
sparge-o-n tandari, somnule
sa va plangem, domnule?
n-are-a face, somnule
noapte buna, domnule!
dormi cu mine, somnule!
eu dorm singur, domnule
eu mor singur, somnule
moarte buna, domnule!
noapte buna, somnule
am descoperit-o de curand si m-a miscat....
Multumesc ca mi-ai amintit de poezia asta, e geniala ca mai toate poeziile lui Caraion
Marin Sorescu:
Ceva ca rug
Editat Sâm 27 mai 2006 12:07
Am prea multe poezii preferate pentru a le insira aici. Am sa pun o poezie scrisa de mine nu de foarte mult timp. Este greoaie si in unele parti ii cam lipseste ritmul cu desavarsire dar eram prea in "covalescenta" ca sa mai fiu atent si la asa ceva.
Resemnare
Ma intreb oare cat voi putea sa mai rezist,
M-am obisnuit, nu pot fi macar o clipa trist,
Ce sentimente pot avea, cu atata nedreptate,
Imi doresc a nu trai sau a trai in alta parte.
Azi am incetat a mai visa, ma pierd in soapte,
Am pierdut demult randul, la vorbe si la fapte,
Ma simt slabit,la capat de drum si de putere,
Si totusi atat de detasat, nimic nu am a cere.
Mi-e atat,atat de frig, buzele imi sunt sarate,
Mute, inclestate, pesemne ca am plans azinoapte,
Sufletul imi este gol si palmele imi sunt ude,
Cupa in care s-au varsat prea multe clipe crude.
Nu plang, nu plangeti, nu mai gasesc vreun rost,
Prea tarziu a schimba pareri de tot ce-a fost,
Sunt singur, nu vreau si nici nu imi mai doresc,
Nu am ce mai iubi, nu vreau sa mai traiesc.
Sper sa placa macar cuiva.
Editat Mar 30 mai 2006 12:22
Nici un nor nu e s-ascunda
Fata lunii de argint
Raza ei strapunge bezna
Si ajunge pe pamant
Unde totul ea imbraca
C-o lumina, alba, vie
Pana hat in departare
Intr-o haina sidefie.
Orologiul din capela
Anunta ca-i miez de noapte
Totul zace-n neclintire
Nici macar vantul nu bate.
Doar in cimitir se isca
La-nceput, un freamat surd
Care-apoi iata ca creste
Si-alte zgomote se-aud.
Si-n doar cateva minute
Este un vacarm ca-n piata
Ies stigoii din morminte
Cimitirul prinde viata
Pe-o alee marginita
De morminte-n parasire
Un guzgan, dar se aude
O usoara falfaire
O bufnita isi infige
Ghearele ucigatoare
Si cu ciocul ea despica
S-apoi rupe carnea moale.
Pe aleea principala
Care catre poarta duce
Este loc de promenada
Pentru masa de naluce.
Si asa ei tot discuta
Despre bune, despre rele
Evocand inaintasii
Ajunsi oale si ulcele.
Doi, retrasi, filozofeaza
De-ale mortii idealuri
Ce pomeni si ce colive
Se faceau si cate daruri.
Au apus acele vremuri
Cand groparul sapa groapa
Lunga, lata si adanca
De nu patrundea nici apa
Iar pe drumul cel din urma
Intr-un sicriu, o spelndoare
Cu manere cu-ncrustatii
Din lemn de esenta tare
Pus in dricul cel de gala
Tras la pas de negri cai
Ce trecea prin tot orasul
Cu-n indurerat alai.
Acum daca ai un metru
De pamant deasupra ta
De iti intra frigu-n oase
Si te uda si ploaia
Si in nici un an de zile
Scurs din vesnica odihna
Ajungi, fara indoiala
O epava, o ruina.
Si-apoi tac privind in jur
Cu orbitele lor goale
Si cuprinsi de nostalgie
Isi aprind cate-o tigare.
Mai incolo sub o cruce
La sclipri de felinar
Stau lungite trei schelete
Beau pahar dupa pahar.
Pe o cripta, o pereche.
El cu oasele albite
Mangaind-o pe falange
O indeamna sa-l sarute
Ea, zambindu-i, se supune
Spre el craniul isi ridica
Printre dintii plini de carii
I se plimba o furnica.
Un schelet trantit pe-o rana
Zace pe pamantul tare
Ii e rau si are febra
Clantane din maxilare
Doi cioclii sositi in graba
Os cu os il adunara
Depunandu-l pe o targa
Sub forma de gramajoara.
S-apoi iute se indreapta
Catre punctul sanitar
Un cavou care se afla
La cismea, langa bazar.
Aici este animatie
S-aud strigate macabre
Din capace de cosciuge
S-au confectionat tarabe
Se vand proteze si zdrente
Fleacuri din metal, inele
Brose, verighete, agrafe
Dinti de aur si masele
Amulete, tirbusoane
Chiar s-obiecte de decor
Tot ce timpul implacabil
Nu distruge-asa usor.
Un motiv de targuiala
Al discutiilor aprinse
Toti se-nghesuie sa vada
Se-mbulzesc cu maini intinse
Fiecare sa apuce
Chiar obiectul favorit
Fiecare ce-si doreste
Ca sa fie multumit.
Pe o cripta-s randuite
Sticle cu racoritoare
Din esenta de tamaie
Si din alte plante rare.
Tot aici e un afis
Ca sa nu stea toti sa-ntrebe
E-o sageata ce indica:
Sala de Jocuri Funebre.
Dar, ca la un semn, deodata
Tot acest iures se curma
Caci in zarea-ndepartata
Iat-o raza de lumina.
-------------------------------------------------
pescadorul