Poezii/versuri preferate

Ana Blandiana Stea adusă de v

Paul Verlaine - Colocviu Sentimental

In parcul vechi si rece si pustiu,

Trec doua umbre-n ceasul cenusiu.

Li-s ochii ofiliti, au buze moi

Si deslusesti cu greu ce-si spun in doi.

In parcul vechi si rece si pustiu,

Nalucile isi fac trecutul viu.

-Iti amintesti extazul nostru vechi?

-Ce tot imi torci trecutul in urechi!

Dar astazi, ma mai strigi pe nume tu

Si-n vis iti mai rasar eu oare? - Nu.

-Ah, zile dragi cum altele n-om sti,

Cand gurile ni se uneau! - O fi...

-Ce bolti albastre, ce sperante mari!

-Speranta-i azi prin norii funerari.

Si astfel merg starnind ovazu-n drum

Si noaptea ii aude doar, prin fum...

William Shakespeare

Sonetul LV

Nici marmori, nici morminte princiare

Nu vor trai cat versul meu puternic;

In miezul lui vei straluci mai tare

Decat in piatra sub un timp nemernic.

Razboiul crunt va sfarama statui

Sau ziduri tari; dar Marte n-o sa poata

Cu spada grea sau cu vapaia lui

Sa-ti stearga amintirea, niciodata.

Vei birui si moarte si uitare,

Iar lumea care vine dupa noi

Te va-nalta in slavi nepieritoare

Spre dincolo de ziua de apoi.

Dar pana cand o sa reinvii din moarte

Si versul meu si ochii-or sa te poarte!

Sonetul LXIV

Cand vad cum mana timpului darama

Tot ce in vremuri mandre s-a cladit,

Cum turnurile s-au facut frama

Si bronzul vesnic mortii-i harazit,

Cand vad oceanul nesatul cum sapa

Adanc in tarmul inconjurator

Si tarmul se intinde peste apa

Sporind prin pierderi si pirzand prin spor,

Cand vad cum se preschimba-ntr-una firea,

Cum firea, chiar, se macina pe ea,

Incep sa ma gandesc la prabusirea

Prin care timpu-mi fura dragostea.

O, gand asemeni mortii, n-ai putere

Decat plangand sa sti ca ai ce piere.

de Zaharia Stancu

Poezia N-am sa va spun ...

N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit, N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc. Cand bate vantul peste delta, trestiile Lin se leagana, vii se leagana, vii fosnesc. N-am sa va spun pe cine astept, dar astept. Inima n-are aripi, dar deseori zboara. Toate cantecele lumii, toate, s-o stiti, Incap intr-un flaut, intr-o vioara. Cerul n-are margini, stelele au, Miez si margini de foc are si soarele. Vantul de seara mi-a spus c-o sa moara Dac-o sa-i rupeti in drum picioarele. Ce sa fac, dudule? Incotro s-o apuc? Ma striga din patru parti zarile. Muntii cu paduri cu tot mor sufocati Si-n curand o sa moara sufocate si marile. N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit, N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc, Crangurile sunt pline de flori si de iarba Si de arbori plapanzi care cresc.

1.că e soare, că-i furtună,

că mă fulgeră la prună,

io-mi duc lupta ne

Arbor invers

Arbor invers, cu rădăcinile-n v

MI-A RASARIT IN SUFLET DORUL...

Mi-a rasarit in suflet dorul

Ca o plapanda floare-albastra,

Si-ntr-un amurg de seara dulce

A inflorit iubirea noastra,

Dar tu te-ai ingrijit, iubito,

Mai mult de floare, ca de glastra...

In taina noptilor tacute,

Cand clipele se pierd mai greu,

Eu am hranit cu lacrimi floarea

Ce-ntinerind crestea mereu,

Dar azi chemand uitarea sfanta

Smulg floarea sufletului meu.

Autor: George Toparceanu

Orologiul de gheaţă

La cumpana nopţii, eu sui

Stea palidă a serii, tu sol trimis din zare,

Ce din amurguri fruntea sclipindă

Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,

Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,

Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,

supuneti-va misterului ei,

Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,

Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o

simtiti profunda si divina, dati-i crezare,

Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,

asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.

Fiindca, precum iubirea va incununa,

adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.

Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,

Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile

si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.

Precum ea va ridica imbatati de bucurie,

pana la inaltimea voastra ideala,

alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie

ramurile cele mai fragile care freamata

in lumina soarelui infinit al iubirii,

Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa

forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,

zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.

Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.

Va treiera pentru a va decoji.

Va vantura spre a va curata de pleava.

Va macina pana la inalbirea fainii voastre.

Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.

Ca apoi sa va harazeasca focului sau

si sa puteti deveni painea cea sfanta

a nemuririi la ospatul divin.

Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,

pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii

si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne

din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.

Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,

suspiciune sau de teama,

veti cauta doar tihna si placerea dragostei

care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,

Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,

goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,

Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,

in lumea fara de anotimpuri,

unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,

unde veti plange

dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut

smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,

divina si misterioasa decat de la sine.

Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita

de cel sau cea caruia i se daruie;

Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,

sublima si transfiguratoare.

Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",

ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",

Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,

fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,

va va arata cu siguranta drumul ea insasi.

Iubirea nu are nici o alta dorinta

decat aceea de a se implini prin totala iubire.

Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,

fie ca ele acestea sa fie:

Sa te topesti de iubire in tot si

sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;

Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;

Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;

Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;

Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,

plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;

Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,

la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;

Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,

Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,

iar pe buze sa ai un cantec de lauda.

Despre iubire, de Khalil Gibran