Saruta-mi ochii grei de-atata plans,
Doar sarutarea ta ar fi
Poezii/versuri preferate
Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
Alexandru Macedonski
--------------------------------------------------------------------------------
Noaptea de iulie
A-nceput din nou sa-mi fie dor de dulce fericire...
Vad ca-mi trece tineretea, vad ca anii mi se duc,
Si mi-e sete de placere, si mi-e sete de iubire,
Insa umbrele visate nu se poate sa le-apuc.
Numai aurul, el singur, imi lipseste-n asta lume,
Numai el, dar fara dinsul sunt un biet neputincios...
Care suflet de-al meu suflet, care nume de-al meu nume
S-ar lipi sa ia povara unui trai saracacios ?
Pica plins al tineretei pe un sin ce nu palpita,
Ai avut sa-l cumperi, e al tau pina in zori...
Vestejeste-te-a mea buza pe o buza vestejita,
Si tu, suflete, viseaza ca aduni ceresti comori.
Insa tu, o ! poezie, cu mantaua ta regala,
Iti acopera vederea --fugi in coltu-ntunecos,
Prin fereastra ma fixeaza luna rece si spectrala
Ca un doctor ce se uita la chip de ofticos.
A ! desigur, masca blonda avea altfel de privire
Cind pe tarmurile de-aur ale lacului Leman
Suridea printre frunzisurl la intiia mea iubire
Vis mai lung decit un secol in coprinsul unui an.
A ! desigur ca in noaptea ce-n trecutul vietei mele
E-nsemnata cu roseata simtimintelor dintii,
Daca ea privea prin geamuri dintre pulberea de stele,
Nu venea c-un zimbet rece linga caldul capatii.
Poezie ! Poezie ! Ai dreptate totdeauna
Dar fiindca simt si astazi ca ramas-am tot al tau,
Da te rog in jos perdeaua, ca sa nu ma vada luna,
Roag-o calea sa-si urmeze, voi sa scap de ochiul sau.
Zi-i sa mearga pe oriunde e suava fericire,
Sa-si incarce a ei raza cu al florilor arom,
Sa zimbeasca voluptatei ce se naste din iubire,
Dar sa uite pe oricine a uitat ca este om.
va lipsi ceva din lumea asta
Alexandru Andritoiu
De dragoste
O, mai cu seama seara te iubesc,
cand lucrurile par nedeslusite,
cand portile se-nchid c-un ritm firesc
si iederea incepe sa palpite,
cand arborii-s mai taini si mai mari
si cand se-adu fantanele mai bine,
imbucura-ma ! Fie sa apari,
chiar de vei trece-n ora fara mine.
Arata-mi-te iarasi respirand
ca apele de luna imbiate.
Un strop de mari in ochi mi s-a rasfrant,
caci mari si lacrimi sunt, la fel, sarate.
Adu-ti aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ti l-am strecurat, subtil,
pe un patrat lunatic de hartie.
E seara dulce ca un elixir
si arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hladima de emir,
mai straluceste, vrand sa ne impace.
O, mai cu seama seara te iubesc,
femeie, ce-ai ramas, in ani, departe.
Citesc si ma citesti, si te citesc,
si-mi stai ca semnul de matase-n carte.
Kamadeva
Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi s
Daca" Rudyard Kipling
,, Daca-ti ramane mintea
cand cei din jur si-o pierd
si, fiindc-o ai, te-apasa
sub vorbe caredor,
daca mai crezi in tine
cand altii nu mai cred
si-i ierti si nu te superi
de indoiala lor;
daca de asteptare
nu ostenesti nicicand,
nici de minciuna goala
nu-ti clatini gandul drept;
daca, izbit de ura
nu te razbuni urand
si totusi nu-ti pui masca
de sfant sau de-ntelept;
daca visezi, dar visul
stapan de nu ti-l faci
sau gandul, desi judeci,
de nu ti-e unic tel;
daca-ncercand triumful
sau prabusirea, taci
si pti, prin amandoua
trecand, sa fii la fel;
daca induri sa afli
cinstitul tau cuvant
rastalmacit, aiurea
sa-i duca in ispita,
sau truda vietii tale
inspulberata-n vant,
de poate iar s-o -nalte,
unealta-ti prea tocita;
daca poti strange toate
castigurile tale
ca sa le joci pe-o carte
si sa le pierzi asa
si iarasi de la capat
sa-ncepi aceeasi cale,
fara sa spui o vorba
de neizbanda ta;
daca poti gandul,
nervii si inima sa-ti pui
sa te slujeasca inca,
peste puterea lor,
desi in trupul firav
o alta forta nu-i,
- afara de vointa
ce le impune ,, spor! ";
daca te vrea multimea,
desi n-ai lingusit,
sau langa rege umbli
ca lang-un oarecare;
daca de rai sau prieteni
nu poti sa fii ranit;
daca nu numai unul,
ci toti iti dau crezare;
daca ajungi sa umpli
minutul trecator
cu saizeci de clipe
de vesnicii, mereu,
vei fi pe-ntrg Pamantul
deplin stapanitor
si mai presus de toate,
un OM- copilul meu.
Singurătatea omului - Omar Khayam
Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o
Editat Dum 24 apr 2011 17:43
Ochiul tău iubit
Mihai Eminescu
Ochiul tău iubit,
Plin de m
Tis the Last Rose of Summer
, by Thomas Moore
Tis the last rose of summer
Left blooming alone;
All her lovely companions
Are faded and gone:
No flower of her kindred,
No rose-bud is nigh,
To reflect back her blushes,
Or give sigh for sigh.
I'll not leave thee, thou lone one!
To pine on the stem;
Since the lovely are sleeping,
Go, sleep thou with them.
Thus kindly I scatter
Thy leaves o'er the bed,
Where thy mates of the garden
Lie scentless and dead.
So soon may I follow,
When friendships decay,
And from Love's shining circle
The gems drop away.
When true hearts lie wither'd,
And fond ones are flown,
Oh! who would inhabit
This bleak world alone?
"Portul ar putea fi oriunde.
In zidul lui se afla o fereastra, o scandura si o usa;
adapostul unui calugar ale carui
nopti si zile sant compuse din maree
casa-i fiind in mod ritmic cuprinsa de ape."
The woods are lovely, dark and deep,
But I have promises to keep,
And miles to go before I sleep,
And miles to go before I sleep.
Robert Frost