Despre iubire

lupini a scris:

Cine iubeşte din inimă, renunţă la sine şi se dăruieşte pentru omul pe care

Iata ellla ce am inteles eu de la tine ca este iubirea:

SUNT UN PACATOS, PARINTE !!!

La parintele Vintila

Vine - Arvinte, cam sfios

Si se roaga : - Fie-ti mila

De un suflet pacatos!

Chiar in saptamina mare

Cind tot omul e smerit

Si posteste cu-ndurare,

Uite, am pacatuit !

- Ai furat ? intreaba popa

- Nu prea sfinte! Fara vrere

M-am dat raului si hopa

In gradina c'o muiere !

- Vai de mine, vai de mine...

Greu pacat ai savirsit...

Insa daca-mi spui cu cine,

Poate vei fi mantuit.

- Nu pot, a raspuns Arvinte

Sa-mi fac chinul si mai greu

Nu pot s-o divulg Parinte

Ca ma bate Dumnezeu !

......Era'nalta si frumoasa,

Parul blond si ochi de jar,

Gura dulce, voluptoasa,

Dintii de margaritar...

- Nu cumva ai fost cu Tantzi

Din Smirdan, de peste drum ?

- Nu pot s-o divulg ca Domnul

Ma trazneste chiar acum !

.....Si-avea flori la cingatoare,

Trup de crin imbobocit,

Mijlocel de fata mare,

Numai buna de iubit..

- Poate-ai fost cu Mitza Creatza

Cea usoara ca un fulg ?

- Cere-mi tot, ba chiar si viata,

Insa nu pot s-o divulg !

......Durdulie, 'mbujorata,

Numai cintec, numai joc,

Cind te-a strins in brate-odata,

Ai simtit in vine foc !

- Mai Arvinte-ai fost cu Leana

Care sade pe Neptun ?

- Oh! Degeaba-mi zgindari rana,

Fiindca tot nu pot sa spun !

.....O comoara tainuita,

Fruct in dragoste scaldat,

Toata plina de ispita,

Toata plina de pacat!

- Bine, du-te, mediteaza,

Si vii miine mai dispus,

Domnul sa te aibe-n paza!

- Sarut dreapta ! Si s-a dus .

Ajungind in colt, ca vintu'

S-a-ntilnit cu Calistrat

Care ntreba : - Ei, Prea Sfintul

De pacat te-a dezlegat ?

- Inca nu ! raspunse Arvinte

Foarte vesel si vioi,

Dar aflai de la Parinte

Inca trei adrese noi !

F frumoasa si amuzanta poezia :P

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea... si, ca toti ceilalti, Iubirea.

Intr-o zi sentimentele fura anuntate ca insula sta sa se scufunde, si isi pregatira navele si plecara. Doar Iubirea ramase pana in ultimul moment.

Cand insula fu pe punctul sa se scufunde, Iubirea decise sa ceara ajutor.

Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii zise:

"Bogatie, ma poti lua cu tine?"

"Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine."

Iubirea atunci se hotara sa ceara ajutorul Orgoliului care trecea pe-acolo intr-o superba nava:

"Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?"

"Nu te pot ajuta, Iubire;" raspunse Orgoliul, "aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava."

Atunci Iubirea ruga Tristetea, care trecea pe langa ea:

"Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!"

"Oh, Iubire" raspunse Tristetea, "sunt atat de trista incat trebuie sa stau singura..."

Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu auzi ca o striga.

Dintr-o data o voce spuse:

"Vino, Iubire, te iau cu mine!"

Era un batran cel care vorbise.

Iubirea se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat uita sa il intrebe pe batran cum il cheama.

Cand sosira pe tarm, batranul pleca. Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora si intreba Cunoasterea:

"Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?"

"Era Timpul", raspunse Cunoasterea.

"Timpul?" se intreba Iubirea," dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?"

Cunoasterea, plina de intelepciune, ii raspunse:

"Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta este Iubirea in viata!"

Dragostea este viclesugul intrebuintat de natura pentru a-si atinge scopul, care nu este, in realitate, decit crearea unei fiinte noi, determinata in esenta sa - cine nu a ajuns la concluzia asta inainte de a-l citi pe individ mai poate crede si in povesti;cine nu l-a citit impins de propriile concluzii nu va avea unele proprii nici dupa ce-l ca citi - cine nu are propriile idei crede in dumnezeu si iubeste dragostea-

SeqenenreTao a scris:

Dragostea este viclesugul intrebuintat de natura pentru a-si atinge scopul, care nu este, in realitate, decit crearea unei fiinte noi, determinata in esenta sa - cine nu a ajuns la concluzia asta inainte de a-l citi pe individ mai poate crede si in povesti;cine nu l-a citit impins de propriile concluzii nu va avea unele proprii nici dupa ce-l ca citi - cine nu are propriile idei crede in dumnezeu si iubeste dragostea-

Ai incurcat termenii. Nu am pus in discutie DRAGOSTEA (forma de manifestare a instinctului sexual) ci IUBIREA, ca forma de manifestare a constiintei divine.

SeqenenreTao a scris:

Dragostea este viclesugul intrebuintat de natura pentru a-si atinge scopul, care nu este, in realitate, decit crearea unei fiinte noi,

Da, iubirea creează o fiinţă nouă ! Ferice de omul care iubeşte şi este iubit !

Mihaela ,esti atat de incurcata incat mi-e teama ca daca incerc sa te descurc te vei incurca mai rau !

SeqenenreTao a scris:

Mihaela ,esti atat de incurcata incat mi-e teama ca daca incerc sa te descurc te vei incurca mai rau !

Cred ca mai intai ar trebui sa te descurci pe tine, pentru a putea apoi sa-i descurci pe ceilalti.

Iar te-ai incurcat incercand sa pari deloc incurcata.

Nimeni nu se crede incurcat tanti - subiectivismul nu-l lasa -!Apeleaza la logica data viitoare cand vei incerca sa duci un rationament la concluzie plecand de la o oarecare teorie.