Majoritatea initiatilor dar si cei ce aspira la initiere, afirma ca iubirea este singura cale spre mantuirea sufletului. Dar, cel putin eu, n-am gasit nicaieri o explicatie a ceea ce este iubirea despre care se vorbeste.
Daca este un sentiment, cum sa-l traduc? Pot sa am fata de omul necunoscut pe langa care trec pe strada, acelasi sentiment de iubire ca si pentru tatal sau sotul meu? Sau pot sa iubesc cu aceiasi intensitate copilul strain care mi-a schilodit pisica si propriul meu copil?
Daca iubirea este o stare de extaz, obtinuta prin anumite tehnici sau indusa de un maestru sipitual, cat de adevarata este aceasta iubire? Care este fundamentul ei?
Sau iubirea poate fi tradusa prin faptele bune pe care le facem: ajutam un batran sa treaca strada, ingrijim un catel orfan, cedam la un privilegiu in favoarea altei persoane ?
Iubirea inseamna sacrificiu? Renuntam la functia pe care o meritam in favoarea colegului care si-o doreste sau renuntam la propria viata pentru a salva alte vieti?
Iisus Hristos a fost cel ce a propovaduit iubirea si iata ce a spus:
"Iubeşte-1 pe fratele tău ca pe propriul tău suflet şi ai grijă de el ca de lumina ochilor tăi. (Lev. 19,18. Mat. 22,34-40. Marc. 12,28-34. Luca 10,25-29. Rom. 13,8-10. Gal. 5,13-15. Barn. 19,5)"
Dar tot El a spus:
Poate oamenii g


...cum explici asta? 