"Ochii care nu se vad se uita"?

Lore-Ley a scris:

asa de tare te-a dezamagit?

Mai conteaza? L-am asimilat , vreau sa faca parte din trecut.

Daydreamer a scris:

Mai conteaza? L-am asimilat , vreau sa faca parte din trecut.

iubirea si ura te opreste sa uiti.........daca il urasti nu-l vei putea uita. Conteaza foarte mult sa ai sufletul impacat......multi se intreaba: de ce? altii raspund: ce mai conteaza.....dar indoiala dauneaza ......trebuie sa acceptam ceea ce nu putem schimba dar trebuie sa stim si ce acceptam.

nightwish a scris:

Sa-mi fie cu iertare, dar nu stau sa citesc cele 29 de pagini ale acestui topic.

Aici e vorba de o relatie la distanta? Sau cum sa treci peste o relatie anterioara?

Ambele variante pot fi perfect valabile.

Dar in special o dragoste traita la distanta.

Pai e simplu... daca vrei orice este posibil. :flowers:

nightwish a scris:

Pai e simplu... daca vrei orice este posibil. :flowers:

Touche! Ai punctat bine. Eu si prietena mea cea mai buna, avem o vorba: "ai grija ce-ti doresti, mai devreme sau mai tarziu poate deveni realitate". Este o teorie verificata si "omologata" intr-o poveste asemanatoare.

ariana2006 a scris:

Cat de adevarata este afirmatia "" ochii care nu se vad se uita si cat de mult poti rezista departarii de persoana iubita?

Spune-ti-mi voi ca eu una simt ca nu mai rezist....

KmeLeon a scris:

pai ce sa spun.depinde ce simti pt el. uneori se poate sa mentii o astefel de rel, dar sa stii ca mai tarziu veti sta impreuna. ca asa nu stiu daca se merita

pai daca o mentine, inseamna ca se alege cu ceva nu se mai fac multe lucruri pe gratis :P

"ai grija ce-ti doresti, mai devreme sau mai tarziu poate deveni realitate"of,of parca povestile astea le-am mai auzit undeva...a,da, la mine...

Si eu ziceam mai de curand ca ochii care nu se vad se uita si este pe undeva adevarat, dar daca sentimentul ramane, poti sa te intalnesti si dupa 15 ani si sa iti dai seama ca sentimentele tale nu s-au schimbat cu nimic.

O patesc pe pielea mea acum.Nu am stiut la ce topic sa trec si povestea mea,dar prea se aseamana cu a voastra.

Pe scurt:acum vreo 3 luni ne-am dat seama,eu si un foarte bun prieten al meu(btw ne cunoastem de 15 ani de zile si am "copilarit" impreuna)ca de fapt ne iubim.Si ca intotdeauna am simtit asa unul fata de celalalt,dar nu ne-am putut-o spune niciodata in fata si nici macar nu ne-am putut-o recunoaste-o noua insine.Am ales topicul asta pt ca eu m-am mutat de vreo 7 ani in alt oras decat al lui si nu ne-am vazut decat o data pe an.Fiecare si-a continuat viata lui...Uitam ce simteam pt el cand reveneam acasa,dar de fiecare data cand ne reintalneam sentimentul devenea tot mai puternic.Am crezut ca doar eu simt asa, si acum 2 luni am deschis gura si i-am spus.Marele meu soc a fost ca si el simtea la fel de intens si tot de atata timp.Concluzie:ochii care nu se vad se uita ,dar intotdeauna cand ii revezi iti dai seama de ce simti pentru ei.

Toate bune si frumoase.M-am reintors in orasul meu si astept sa se mute aici.Dintr-o coincidenta el era hotarat sa se mute inainte de a ne face declaratii.Mai am de asteptat vreo 3 luni si imi vine sa ma sui pe pereti de dor,mai ales ca el a cerut un silentio stampa pana vine aici(sa nu ii influentez deciziile),deci nu ne-am mai vorbit de vreo 2 luni.

Asa ca am nevoie de suport moral de la voi.Cum dumnezeu rezistati sa nu va urcati in primul tren si sa va duceti acolo unde este el?Ca eu mi-am dat viata peste cap cu toata isprava asta...

nu rezistam. ne

flori de camp a scris:

nu rezistam. ne

Acum stiu de unde ti se trage.

Sacatiz, eu rezist cu greu, dar...nu am ce face.