Si mie! Abia astept sa inceteze ploile, sa se faca frumos sa pot iesi cu copiii mei. Eu abia acum 2 ani am invatat sa merg pe role, in copilarie n-am avut parte de asa ceva. Intai i-am invatat pe ei, apoi, cand ei s-au descurcat foarte bine am invatat eu. Nu-s maestra, dar ma descurc. Important este ca-mi face placere.
O lume minunata !
Început de Stu', Joi 13 sep 2007 · 1.185 răspunsuri · 94.507 vizualizări
Z e r o a scris:Si mie! Abia astept sa inceteze ploile, sa se faca frumos sa pot iesi cu copiii mei. Eu abia acum 2 ani am invatat sa merg pe role, in copilarie n-am avut parte de asa ceva. Intai i-am invatat pe ei, apoi, cand ei s-au descurcat foarte bine am invatat eu. Nu-s maestra, dar ma descurc. Important este ca-mi face placere.
Eu am invatat in urma cu 3 ani;adica m-a invatat o prietena.Nu prea am avut timp sa ma experimentez in domeniu,dar,cum spui si tu,important este ca imi face placere! 
O sa fie superb cand se va incalzi!Abia astept...o sa fie o lume minunata!!! 
Obselete a scris:O lume minunată nu este o lume in care postezi pe forum doar noaptea.
Daca nu invatam sa ne bucuram de lucrurile mici, niciodata un vom avea tihna sa ne bucuram de lucrurile mari...
de ce?
pentru ca nu vom sti a pune suflet, ci doar minte si ambitii in ele.
implinirea cere mai mult.
lucrurile mici sunt miracole!
stupid_me a scris:lucrurile mici sunt miracole
asa e Stu
da sa stii ca Neghinita, asa mic si minunat cum era, a murit ca fraieru.
he he
am uitat de povestea lui Neghinita?
PLS, DA' please sa mi-o spui e scurt, aici 
O lume minunata este aceea in care am cunoscut citiva oameni atit de frumosi, indiferent daca s-a intimplat chiar acum, cind sint pe picior de plecare.
Simbata am petrecut aproape 6 ore cu o noua prietena, intii in ceainarie, apoi cautind un loc sa mincam un sandvici si o salata. Cind l-am gasit in sfirsit am mai stat la povesti pina in momentul in care m-am uitat la telefon si i-am zis: "Stii cit e ceasul? 11!". Pur si simplu nu intelegeam cum trecusera ultimele doua ore.
Noua mea prietena mi-a adus faimoasele bomboane "Bucuria" sa le degust. Asta era unul dintre lucrurile "must do" pe care nu stiam cum o sa le pot face inainte sa parasesc Bucurestiul.
Azi am sa vorbesc despre un subiect greu.
Despre droguri.
Despre contrabandisti, despre agresori si despre agresati.
Nu ma refer doar la drogurile propriu zise cum ar fi cocaina, heroina, si cele de cursa lunga- echivalente : bautura si sexul.
Ne cerem cu darzenie libertatea absoluta in fata destinului, a comunitatii in care train, a lui Dzeu, sau a zeilor..sau chiar, absurd dar real - al intamplarii.
Dar ce stim noi despre libertate?
Ce stim multi dintre noi despre adevarata lumina a libertatii.
Nu avem nevoie de mai mult decat avem nevoie pentru un suflet impacat. Nu avem nevoie de mai mult decat avem nevoie pentru a merge inainte cu sufletul usor.
Lupta nu o ducem nici cu Dzeu, nici cu Dracu', nici macar cu destinul. Lupta o ducem cu slabiciunile si drogurile noastre...direct, iar indirect - cu drogurile si slabiciunile altora.
Da, viciul este cel mai aprig invatator al nostru intr-o viata. Intre sticla de spirt si un betiv exista un talc si o poveste si o legatura pe care putini ajung sa o cunoasca macar pe sfert. Viciul probabil ca e cel mai sigur indicator al drumului pe care sa NU o iei. Dar desi e calea cea grea, poate deveni calea mortala, atat pentru tine cand si pentru cei din jurul tau - cand scapi fraiele.
Si de ce nu le-am scapa daca avem impresii ca singuri, fara nici un Dzeu, putem controla haosul?
Haosul din interior si exterior totodata.
Vai de noi si de necredinta noastra. Singuri ne vindem drogurilor!
Nu acuz abuzatii, ii inteleg pe abuzatori ca sunt bolnavi. Drogul odata ajuns la creier, il subjuga. De la un punct, singuri, complet singuri ('fara nici un Dzeu') nu mai putem face nimic. Nici ca si agresat, nici ca si agresor.
Agresatului inca poate ca ii e mai usor sa se exteriorizeze - pentru ca e capabil sa faca diferenta intre ce e 'normal' pt el, si ce nu.
Dar agresorul? - ...ramane in bezna si se afunda tot mai adanc.
E un cerc vicios - agresatul daca clacheaza - poate si devine agresor in multe cazuri. Devenind agresor, agreseaza si cade si el in bezna.
Unde se poate rupe totusi acest cerc?
Focul se stinge mai usor cand nu e intretinut. Sau, cand e mai greu sa fie intretinut, cresc sansele sa se renunte pe undeva mai usor de la el. Caracterul agresorului nu e doar puternic, deseori are multe slabiciuni si temeri. Desoeori e unul nematurizat si prin urmare las, sau usor de speriat odata gasit in vizuina tenebrelor lui ascunse.
De unde sa rupem lantul prin urmare, nu intr-un mod ideal, ci cat se poate de practic?
...de la traficant!
Nu uita, ca e vorba de alcool, ca e vorba de dorguri, ca e vorba de industria de carne vie, pornografie, tehnici sado-masochiste....ca e vorba de instigarea la ura, la minciuna, la falsitate, la fete ascunse...ca e vorba de tine, de fratele tau, de pietenul tau din copilarie pe care il cunosti sau de copilul prietenului din copilarie pe care l-ai recunoaste prea tarziu...ca e vorba de durere fizica, ca e vorba de durere psihica.
Nu uita.
Nu ceda.
Cere ajutor.
Refuza sa devii traficant.
Refuza sa ramai un sclav.
Spune STOP traficului de hrana a slabicunilor!
Spune STOP lupului din noi!
De ce o lume minunata?
Pentru ca se poate spera la una macar.
De fiecare din noi depinde sa fie asa
sau asa
stupid_me a scris:Spune STOP traficului de hrana a slabicunilor!Spune STOP lupului din noi!
Stii , asta'i un razboi pierdut , din nefericire .
"Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."