Început de kelly, Vin 13 mai 2005 · 355 răspunsuri · 51.743 vizualizări
Pentru ca am ajuns atat de stresati incat aproape ca nu mai avem putere de a ne trai bucuria.Noi nu realizam ceea ce a inteles Nichita Stanescu si anume ca viata e ca o prada si trebuie sa invatam mai intai sa traim si-abia apoi, ne gandim la moarte,depresie,urat.
Multa sanatate mamei tale,giovi si-ti doresc sa te bucuri de dumneaei multi ani de acum incolo.Iubeste-o mult de tot cum numai un copil o poate face pentru mama lui.Dumnezeu sa va aiba in paza!
Editat Vin 27 mai 2005 23:18
mersi mult....crede`ma ca eu inca nici nu am realizat ca eram pe pragu de a o pierde..
Insa acum e mai bine, si peste cateva zile o aducem acasa 
incet incet, incep sa inteleg vorba aceea: "viata nu e buna sau rea, e asa cum e"
E mai bine ca nu ai realizat!Eu stiu prea bine ce inseamna sa realizezi asta si crede-ma ca daca pana acum inima si creierul meu nu au facut explozie e mare lucru.E bine sa fi optimist si mai putin stiutor in unele situatii.Treci ceva mai usor de ele.
Eu nu consider ca este greu sa gasesti fericirea...ea se ascunde in lucruri ce pot parea banale...de exemplu primii fulgi de nea si nu e o fericire pe moment, e o fericire in timp o amintire frumoasa ce se reinnoieste anual :"> eu sunt o pesimista din fire dar totusi in notiunea de fericire cred mai mult decat in cea de speranta :"> ...sper ca reuseste cineva sa inteleaga ideea care am vrut sa o transmit :">
eu consider ca ...primii fulgi de nea, rasaritul soarelui, etc.. sunt doar bucurii, nu le poti numii fericire, cel putin eu. O bucurie tine un pic, o clipa, o ora, poate o zi, dar fericirea? fericirea cred ca ar trebuii sa fie ceva mai mult....
stiu vorba aia :"bucura`te de lucrurile mici, sunt cele mai mari" ,dar atunci cand ai probleme mari, nu prea vezi bucuriile mici.
desi.... cred ca e in exercitiu, cel mai mare exercitiu al vietii, sa accepti necazurile, si sa te ridici mereu, si mereu, tot mai puternic..
Bucuriile mici iti salveaza "pielea" in momentele de cumpana dar trebuie sa te maturizezi din pacate prea mult prin durere ca sa inveti intr-un sfarsit sa te bucuri si de-a cea mai mica frantura de fericire.Trebuie sa accepti sa razi in orice moment pentru ca asta nu inseamna ca nu traiesti cu intensitate necazul ci ca stii sa supravietuiesti.Am invatat multe in ultimii doi ani si cine stia prin ce-am trecut si ma vedea totusi razand atunci cand aveam motiv cred ca ma considerau putin tacanita.Dar am invatat sa-mi pese mai putin de parerile celor care nu prea stiu ce-i suferinta adevarata si nevoia de a te elibera chiar si pentru o marunta clipa de ea. 
::vava::
E greu de definit termenul "fericire". Si oare poti ajunge la fericire vreodata? Ca tot se vorbea de lucruri marunte care ne pot face fericiti, trebuie retinut ca in cazul in care acele "maruntisuri" nu sint de gasit, nici fericirea nu poate fi gasita. E simplu. Si atunci trebuie gasit un remediu, un surogat de fericire care sa te faca sa uiti (daca e posibil). Cred ca oricum sa-a spus destul pe tema asta si fiecare vede lucrurile intr-un anume fel. Deci: au vreun rost discutiile astea?
pufulet a scris:pai daca nu vine mahomed la munte....nu trebuie sa astepti sa vina mereu la tine....nu trebuie decat sa deschizi larg ochii caci sigur in jurul tau sunt multe lucruri care ar putea sa iti aduca fericirea...fericirea, la fel ca iubirea, sare de unde nu te astepti si cand nu te astepti.....asa ca nu dispera, ia sticla si bea...:Pe:pe:O
si eu aveam astfel de stari in care simteam ca nimic nu are rost si ma indoiam de foarte multe chestii, aveam ganduri negative....pana am invat si eu cum functioneaza treburile astea :Pe.
daca ai sa iti tot pui intrebari si sa te macini cu ceva care nu face altceva decat sa te deruteze ai sa pierzi multe lucruri care te-ar putea face fericita
[snapbacca]41924[/snapbacca]
subscriu!! nimeni nu o sa te ia de mana sa-ti zica "hai, copilu- uite intra pe portita aia si de partea celalalta vei gasi fericirea...". ironia remarcii nu e pentru tine ci pur si simplu pentru a ma face mai clar inteleasa...
giovi a scris:iui.... mi`am aus aminte o cugetare, care imi place fff mult : "Fericirea nu e o destinatie, e o atitudine de drum" cu dedicatie pentru caelly :-[snapbacca]42127[/snapbacca]
exact chestia asta voiam sa o scriu imediat ce am vazut topicu, numai ca m-am gandit sa citesc pe aici inainte sa dau un raspuns "final"... :: misto faza.
ma rog, eu voiam sa scriu ceva de genu' "Happiness is a way of travelling, not a destination" (Roy Goodman or smb...), da' tot pe-acolo... 
caelly, daca reusesti sa-ti faci un motto din chestia asta, sa-la traiesti cu adevarat, nu numai sa-la intelegi, you-re all set!..
caelly a scris:de obicei nu imi place sa vorbec cu altii despre mine si nu ca mi-ar fi rusine(duc lipsa de asta) , dar ma simt pusa la zid si nu imi place.Am 17 ani si nu am vazut nimic frumos de la viata pana acum, numai tristete , singuratate si ura.
[snapbacca]41847[/snapbacca]
Fii linistita.., va rasari soarele si pe strada ta
caelly a scris:de obicei nu imi place sa vorbec cu altii despre mine si nu ca mi-ar fi rusine(duc lipsa de asta) , dar ma simt pusa la zid si nu imi place.Am 17 ani si nu am vazut nimic frumos de la viata pana acum, numai tristete , singuratate si ura.[snapbacca]41847[/snapbacca]
Daca ai intr-adevar 17 ani ...atunci ai toata viata inainte de a gasi fericire.Intebarea mea este...ai pierdut-o...de vrei sa-o gasesti....
Totul tine de taria de care dai dovada ...
Mai degraba simti nevoia de a avea prieteni de incredere sau pe cineva care sa te iubeasca si sa te inteleaga! Totul vine de la sine ...nu dispera!