Xylia a scris:Pentru ca omul mereu vrea mai mult, niciodata nu e multumit. Pentru ca exista prea multi factori care ne influenteaza starea de spirit, factori de care de multe ori nu putem face abstractie. Pentru ca fericirea e fragila si o distrugem (sau altii ne-o distrug). Pentru ca suntem prea stresati ca sa observam minunile din jurul nostru. Pentru ca exista prejudecati.
Fiecare vede fericirea in mod diferit...un bolnav intelege prin "fericire" sanatate, un homeless un acoperis deasupra capului, un sarac bani, un puscarias libertate.
Cat se poate de corect. Si totusi scartaie prin omisiune: unui anumit tip de oameni orice i s-ar oferi, oricate dorinte li s-ar implini, oricate teluri si-ar atinge nu isi gasesc linistea data de fericire din pricina caracterului, a senzatiilor si starilor provenite din interiorul fiintei lor. Acestia sunt deprimatii, vesnicii abatuti, cei care isi deplang soarta pentru ca asa le sta in fire si o vor face continuu pana la pensie. Daruieste-le o floare si dupa ce ii vor admira mirosul si culoarea vor incepe sa se vaite ca are spini, ca se ofileste repede, ca ii piere repede parfumul. Ofera-le dragoste si vor spune initial ca este minunat pt ca apoi sa gaseasca bube de genul sufocarii sau dimpotriva, prea putina, vor spune ca e stramba, ca nu-i fireasca sau orice altceva. Pune-le in fata un pahar pe jumatate plin si-ti vor spune ca acel pahar este pe jumatate gol.
De fericire trebuie sa stii sa te bucuri si sa o gasesti in cel mai marunt lucru, dupa cum spunea cineva mai sus 'chiar si intr-o galeata cu nisip'. Nu astepta la infinit, incearca sa o gasesti singur/a, invata sa o apreciezi. Cine nu reuseste nu traieste ...sau cel putin o face degeaba.
zuluf