a fi sau a nu fi

MariaB a scris:

spider, ajutorul pe care il putem da cuiva intr-o situatie in care este (sau nu) implicat un copil consta in a-i da posibilittatea sa vorbeasca despre.

draga mea si eu tot la asta m-am referit cand am scris "suport moral". :evil:

Eu am nevoie sa vorbesc despre faptul ca nu pot avea copii. In plus, ma gandesc ca, vorbind despre aceasta cu cineva care nu stie daca sa pastreze sau nu un copil, persoanei respectve ii va fi mai usor sa-la pastreze.

Nici eu nu pot avea copii. Am pierdut pana acum doua sarcini. Cea de a doua era gemelara. Avort spontan. Insa faptul ca eu nu pot avea copii desii ii doresc cu pretul vietii mele, nu cred ca ar influenta decizia cuiva de a recurge la chiuretaj sau nu pentru simplul motiv ca nu am posibilitatea de a transmite prin intermediul a catorva randuri pe forum si nici macar prin viu grai complexitatea emotiilor ce le implica faptul in sine. Asta nu inseamna ca nu apreciez ideea ta. si sper sa se bucure de succes.

De altfel, eu pot numara macar 3 categorii de persoane in lumea asta si femei si barbati:

cei care isi doresc copii,

cei care ii doresc insa nu in momentul in care se intampla si nu au educatia sexuala corespunzatoare pentru a-i planifica,

si mai sunt si cei care isi doresc copii, unii se protejeaza, altii nu si normal ca acestia din urma vor recurge la chiuretaj indiferent de cat de mult as incerca eu sa le spun ce inseamna pentru mine viata fara copii. Nu cred ca ar percepe intensitatea dorintei mele.

toate cele bune,

spider.

Este adevarat ca "vor recurge la chiuretaj indiferent de cat de mult as incerca eu sa le spun ce inseamna pentru mine viata fara copii. Nu cred ca ar percepe intensitatea dorintei mele". Dar...

Traim intr-o lume care ne impune multe sabloane. Experientele personale ne invata ca exista mai mult decat atat. De aceea este bine sa cunoastem cat mai multe experiente personale ale altora, dar nu din cele madiatizate, ci spuse personal, fara interese de audienta.

MariaB a scris:

Eşti

Daca as fi insarcinata ,as lasa sarcina

Daca am fost intr-atit de proasta ,ca sa nu pot controla situatia, atunci de ce el*un sufletel inocent ar trebui sa moara din cauza mea? l-as lasa si as face dintr-o gresala o bucurie, bucuria vietii mele

Iata ce spune un Stalp al Bisericii, Parintele Arsenie Boca:

Altă durere pe care o aveţi voi, mamelor, taţilor, sunt copiii lepădaţi. Acesta este un păcat strigător la cer. Este uciderea la mijloc, nu este cu nimic mai uşoară.

Ascultaţi toţi cu luare aminte: s

Altă durere pe care o aveţi voi, mamelor, taţilor, sunt copiii lepădaţi. Acesta este un păcat strigător la cer. Este uciderea la mijloc, nu este cu nimic mai uşoară.

Ascultaţi toţi cu luare aminte: s

raulmaniac a scris:

;) maria...tu chiar ai niste intrebari interesante...dar asta, recunosc ca nu o inteleg...deci, esti insarcinata?

...si daca da...pastreaza/l

...si daca nu...procreaza/l

...cum sa nu vrei sa fi? sau poate implinirea ta(ca femeie) consta in altceva?!

Raul, ai citit tot ce s-a zis la topicul asta? Daca nu, te rog citeste inainte de a posta.. Ca sa eviti eventualele gafe.

Amarena a scris:

Raul, ai citit tot ce s-a zis la topicul asta? Daca nu, te rog citeste inainte de a posta.. Ca sa eviti eventualele gafe. :)

;) daca gresesc...imi voi cere scuze, insa sunt sigur ca am citit cateva randuri ale colegei noastre Maria, pe un alt topic insa.

Iluzia a scris:

Daca as fi insarcinata ,as lasa sarcina ;)

Daca am fost intr-atit de proasta ,ca sa nu pot controla situatia, atunci de ce el*un sufletel inocent ar trebui sa moara din cauza mea? l-as lasa si as face dintr-o gresala o bucurie, bucuria vietii mele

Chiar daca n-ai avea cu ce sau alaturi de cine sa-l cresti? E usor sa spui "il cresc singura", asa spuneam si eu cand eram mai tanara. Dar nu e chiar asa. Daca nu ai sprijinul nimanui, nu ai un venit sigur, stabil, indestulator.. Cum crezi ca ai sa faci fata?

Un copil presupune in primul rand daruire totala din partea ta, foarte multa oboseala fizica si psihica, atentie sporita 24 din 24 si, in al doilea rand, multi bani. Oricat ti-ai planifica cheltuielile lunare aferente cresterii unui copil - si la sugari e destul de usor de facut o astfel de planificare - tot mai apar situatii neprevazute care cer bani. Medici, consultatii, medicamente, etc.

Eu am doi copii gemeni si i-am crescut mai mult singura pana la varsta de 1 an si 4 luni. Si mi-a fost greu. Nici acum nu am recuperat psihic. A fost sarcina cu risc, am nascut prematur, am stat o luna in spital, i-am vazut facand stop cardio-respirator si alte nenorociri, nu le mai insir.. un cosmar.

Copiii sunt lumina ochilor mei si nu se poate descrie in cuvinte ce inseamna sa fii mama, dar mi-e greu sa-mi mai doresc altii dupa tot ce a fost. Lipsuri materiale crancene. I-am crescut cu mari sacrificii. Dar n-am facut avort. Pentru ca au venit de la Dumnezeu. Copiii sunt o binecuvantare si un copil iti schimba viata radical, te schimba in primul rand ca om.

Imi pare nespus de rau pentru cele care nu puteti sa aveti copii... Dar eu m-am gandit inainte la lucrul asta si impreuna cu sotul meu, am decis ca daca va fi sa nu putem face copii, sa infiem unul sau mai multi copii bebelusi. Nici acum n-am renuntat la idee. Nu ti-ar placea, Maria?

Mai am si o a doua parte a povestii, insa. Am facut un avort anul trecut in martie. N-o sa spun din ce motive, sunt mult prea personale si doare cand imi amintesc. N-am suferit fizic absolut deloc, s-a facut sub anestezie totala si a fost ca un somn.. M-am refacut foarte repede, dar gandul ca am mai avut un copil n-o sa-mi dea pace niciodata. Daca situatia n-ar fi fost cea care m-a impins sa avortez, acum l-as fi avut, probabil, pentru ca n-a fost dorinta mea sa fac avort.

Ceea ce vroiam sa spun este ca nu trebuie judecate femeile care aleg calea asta. Cel putin, nu toate. Nu avem de unde sa stim care le-au fost motivatiile.

Nu sunt pentru avort. Dar nici pregatita sa mai fac alti copii. Deci, o sa ma protejez..

delicat subiect ... acum, nici eu nu sunt de acord cu avortul. dar ideea aceasta mi-am schimbat-o in urma unor experiente triste si dureroase. am avut sarcini nedorite si la vremurile respective singura solutie la care m-am gandit a fost avortul. de altfel toate greselile au un pret. acum imi mai doresc cu disperare un copil si nu stiu daca il voi mai putea avea.

e trist si dureros sa nu poti avea copii. cuvintele nu pot mangaia, alina cu nimic femeile care isi doresc dar nu pot avea copii. eu una acum nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost viata mea fara Alex (baietelul meu). a-l avea pe alex, a fost o incercare peste care am trecut cu bine in cele din urma, am luat decizia corecta. cu un an inainte fusesem insarcinata si m-am bucurat nespus. dar gravida in 2 luni fiind am racit si 3 medici mi-au recomandat sa nu pastrez sarcina. tuseam foarte rau si neputand face radiografie, nu stiau daca e o simpla raceala sau viroza pulmonara. dupa ce am facut avrotul am facut radiografia necesara si am descoperit ca nu aveam nimic. 2 luni n-am stiut cum ma cheama. am demisionat. m-am inchis in casa....a fost teribil. si la un an dupa acel eveniment, chiar la cateva zile dupa ce am avut o discutie cu tatal copilului privind faptul ca imi doream enorm un copil, am aflat ca sunt deja insarcinata! a fost cel mai fericit moment din viata mea. m-am simtit mangaiata de Dumnezeu. si in ciuda tuturor problemelor pe care le-am avut in timpul sarcinii (din nou racisem in a 2a luna de sarcina, intoxicatie alimentara, sarcina praevia, am cazut in luna a8a) acum am un copil care compenseaza toate neajunsurile.

nefericirea a fost ca la 1 an dupa nastere, am ramas din nou insarcinata cu tatal lui alex. relatia dintre noi nu a fost una fericita. si am ales aceeasi solutie : avortul. ;)

acum alex isi doreste cu ardoare o surioara sau un frate. dar nu stiu daca asta se va intampla. oricat as considera ca la fiecare moment respectiv, decizia luata a fost buna, stiu ca faptele mele imi apasa sufletul si voi mai avea de platit pentru ele. dar mi-am asumat consecintele si sper ca intr-o buna zi sa pot compensa intr-un oarecare fel tot ceea ce am facut.