Început de incotechkid, Vin 31 aug 2007 · 22 răspunsuri · 13.680 vizualizări
In primul rand multumesc pt raspunsuri.
IN al doilea rand, am incercat si incerc constant sa fiu intelegator si sa ma port frumos cu ea, dar nu e deloc usor, tinand cont ca nu stii daca cea de langa tine spune un lucru adevarat sau o minciuna....
Oricum, am incercat sa ascund cat mai mult faptul ca o suspectez de aceasta afectiune si ca am aflat multe din neadevarurile spuse de ea, si incerc sa ma comport cat mai normal cu ea.
incotechkid a scris:In primul rand multumesc pt raspunsuri.IN al doilea rand, am incercat si incerc constant sa fiu intelegator si sa ma port frumos cu ea, dar nu e deloc usor, tinand cont ca nu stii daca cea de langa tine spune un lucru adevarat sau o minciuna....
Oricum, am incercat sa ascund cat mai mult faptul ca o suspectez de aceasta afectiune si ca am aflat multe din neadevarurile spuse de ea, si incerc sa ma comport cat mai normal cu ea.
Nu ti-e teama ca te va impinge spre paranoia? Dupa ce te va "seta" in directia asta o sa-ti fie greu sa mai crezi pe cineva pe cuvant.
Mitomania ca si alte tuburari de genul asta (cleptomania, agresarea fara motiv) sunt caracteristice psihopatilor, oameni care au o infirmitate vis-a-vis de sentimentele lor fata de ei insisi si fata de ceilalti.
Fiind incapabili de sentimente decat in mod superficial au diverse strategii de a compensa si de a se strecura printre oameni.
Mitomania ca definite e o tulburare caracterizata de fabulatii fara un beneficiu material concret, "mint ca sa obtin cutare lucru". Mitomanii inventeaza tot felul de povesti pentru a impresiona, pentru a-si crea o falsa imagine in fata altora. De multe ori mitomanii au o fizionomie adecvata, ochi alungiti si ingusti (ca la vulpe), privire jucausa, nesigura, ezitanta, sprancene firave fara nici o expresie, un simplu arc deasupra ochilor, mai inclinat spre unghiul extern si mai ridicat spre cel intern. Ei mint de la varste foarte mici, minciuna e un mod compulsiv de descarcare dar si de construire a unei false imagini de sine pentru a se putea accepta, evident e vorba de persoane care nu pot sa isi construiasca stima de sine pe adevar.
Editat Lun 3 sep 2007 14:53
Nici nu stiu cum sa incep sincer... Am 19 ani si sunt din Bucuresti. Am o situatie buna, parinti iubitori etc... Dar ma tot framanta o problema. Sufar de mitomanie (prostie o numesc eu, sincer), si incerc sa ma controlez, dar de multe ori uit... nu vreau sa pasesc in viata cu defectul acesta major. Stiu ca voi avea de pierdut. Sunt convins ca nu voi rezolva problema mea aici, dar ma voi simtii mai bine ca am spus-o cuiva, fiindca am citit pe forum multe raspunsuri/sfaturi competente. Amuzant este ca nici mie nu imi plac mincinoshii, si cand ma gandesc ca si eu mint... :|... . M-am tot gandit la psihoterapie dar sincer intre antrenamente si scoala... imi e greu. Nu stiu ce sa fac, fiindca duc o lupta interioara destul de intensa. Va multumesc anticipat.
tudose_se a scris:Nici nu stiu cum sa incep sincer... Am 19 ani si sunt din Bucuresti. Am o situatie buna, parinti iubitori etc... Dar ma tot framanta o problema. Sufar de mitomanie (prostie o numesc eu, sincer), si incerc sa ma controlez, dar de multe ori uit... nu vreau sa pasesc in viata cu defectul acesta major. Stiu ca voi avea de pierdut. Sunt convins ca nu voi rezolva problema mea aici, dar ma voi simtii mai bine ca am spus-o cuiva, fiindca am citit pe forum multe raspunsuri/sfaturi competente. Amuzant este ca nici mie nu imi plac mincinoshii, si cand ma gandesc ca si eu mint... :|... . M-am tot gandit la psihoterapie dar sincer intre antrenamente si scoala... imi e greu. Nu stiu ce sa fac, fiindca duc o lupta interioara destul de intensa. Va multumesc anticipat.
Acum depinde cat de mult minti!
Ca avem si noi in cartier un specimen care
1. S-a intalnit cu Mike Tayson in piata , l-a calcat pe picior si Tyson de nervi a sparat o taraba d-aia de piatra!
2.Si-a luat combina cat pumnu cu cd si caseta
Si lista poate continua! Omu are 30 de ani
Vorba ta mai bine incerci un tratament ceva .............. ca e cam aiurea!
tudose_se a scris:Nu stiu ce sa fac, fiindca duc o lupta interioara destul de intensa.
Schimba frontul!
Imbunatateste-ti propria imagine. Sunt persoane care apeleaza la mitomanie pentru ca perceptia propriei imagini este la un nivel foarte scazut... Faza faina e ca poti sa-ti imbunatatesti relativ usor propria imagine. Cuvantul cheie e "Serviciu"!
Pune-te in serviciul celor din jur si fa asta voluntar nu pentru ca trebuie. Alegeti serviciul pe care vrei sa-l aduci si fa-l la nivelul maxim la care poti.
Poate fi orice, inclusiv "ridicarea moralului poporului roman". Daca te stradui sa zambesti mai mult pe strada aduci un serviciu enorm celor din jur, chiar daca poate nu ti se pare asa... Lumea asta e prea incruntata... are nevoie de ceva destindere... si pentru ca prin natura noastra umana avem tendinta de a imita... daca cineva te vede zambind e posibil sa-i schimbe cu totul ziua...
Nu am pretentia sa ma crezi pe cuvant! Incearca lucrul asta o saptamana si daca nu o sa te simti mai bine sa-mi spui mie cutzu... :D
Iote ce zice o tanti foarte desteapta:
Marianne Williamson a scris:Frica noastra cea mai puternica nu este ca am fi nepotriviti. Frica cea mai puternica este ca suntem incredibil de puternici. Lumina si nu intunericul ne inspaimanta. Ne intrebam "Cine sunt eu sa fiu sclipitor, splendid, talentat, extraordinar? De fapt cine esti tu sa nu fii astfel? Esti un copil al lui Dumnezeu. Faptul ca te multumesti cu un rol marunt nu ajuta pe nimeni. Nu e nimic iluminant in a fi mai mic doar ca sa nu se simta nesiguri cei din jurul tau. Menirea noastra a tuturor este sa stralucim, asa cum stralucesc copiii. Ne-am nascut sa demonstram gloria lui Dumnezeu ce se afla in fiecare dintre noi. Ea nu e in unii dintre noi, e in toti. Si pe masura ce lasam lumina din noi sa straluceasca, involuntar le dam celor din jur voie sa faca la fel. Pe masura ce ne eliberam de propria frica, prezenta noastra ii elibereaza si pe cei din jur.
De ce nu incerci sa iei legatura cu un psiholog, el este singurul care te poate ajuta. Poti face consiliere si ai sa constati cat de mult te-ai transformat. Totusi sa nu gandesti ca schimbarea survine imediat, dupa primele sedinte, asta cere timp si se coroboreaza cu dorinta ta de schimbare. Imagineaza-ti ce bine te vei simti, dupa terapie, si ai sa constati ca si cei de langa tine iti va aprecia efortul si te va sustine. Schimbarea si dragostea cere timp.
Salut!
Am 22 de ani si pentru prima oara in viata mea am luat in serios aceasta boala, pe care o am si eu, de cand eram mica. Era nevoie doar de putin curaj si un search pe google ca sa pot sa recunosc ca sursa acestei boli este lipsa increderii in propria persoana. M-am regasit in toate definitiile citite. Intregi fragmente din viata mea sunt cu totul modificate, si sunt doar 2 sau 3 persoane care stiu cu adevarat cine sunt... Adica stiu viata mea asa cum a fost ea, nu stiu insa si de boala de care sufar. Uau, e prima oara cand numesc chestia asta "boala". Dar nu ma sperie. Nu va ganditi ca am avut o viata plina de intamplari traumatizante, e o viata ca oricare alta.
Initial am vrut sa va explic cum se simte un mitoman ca sa fiti mai ingaduitori cu persoanele din viata voastra care au aceasta problema. Dar gandindu-ma mai bine, imi dau seama ca, cu toate ca este o boala, nu trebuie acceptata. Sa nu iti onorezi propria persoana este unul din cele mai nasoale lucruri pe care le poti face fata de tine, fata de oamenii din jurul tau, si fata de viata in general.
Sunt atatea lucruri bune pe care le poti face incat e un pacat enorm sa pierzi vremea mintind. Dar cu toate astea... e atat de frumos! Senzatia poate fi descrisa ca un fel de sevraj, simti ca inebunesti daca nu minti. Eu simt ca ma plictisesc ingrozitor si ca nu mi se intampla nimic interesant si palpitant, si daca nu se intampla, macar sa-mi imaginez eu ca se intampla. Este fascinant sa vezi reactiile oamenilor la diferite minciuni, si sa stii ca oamenii vad reactiile pe care le ai tu, reactii pe care de fapt le-ai planuit dinainte si sunt exact asa cum vrei tu sa fie, si astfel cei din jur ajung sa te priveasca asa cum vrei tu sa te priveasca. E o senzatie de satisfacere mare, simti ca ai facut ceva care a schimbat oamenii macar pentru cateva secunde. Si le traiesti si tu, e ca atunci cand esti mic si te joci, si iti imaginezi ca esti diferite personaje. Numai ca acum jocul e pe bune, si de multe ori ajungi sa te joci chiar cu destinele si nervii oamenilor la care tii.
Exista un sentiment de vinovatie, dar e mult mai puternic acela de satisfactie.
Acum un an am facut un fel de psihoterapie, si n-am mai simtit nevoia sa mint. Si am vazut ce diferenta enorma e intre lumea pe care o creasem eu si lumea care exista. Intre persoana care voiam eu sa par si cine sunt eu de fapt. Diferenta era ca adevarul era mult mai frumos. Prin urmare n-am mai spus nici o minciuna timp de un an, nici macar una mica, nici macar ca sa ma scuz pentru ceva ce am facut. Imi luasem viata in piept si era de o mie de ori mai fascinanta realitatea. Mi-am dat seama ca sunt lucruri mult mai importante de facut, si ca viata e palpitanta si interesanta oricum, depinde din ce unghi alegi sa privesti lucurile. E alegerea ta daca vrei sa joci mic sau sa faci lucruri cu adevarat importante.
De curand am trecut printr-o perioada nasoala, am facut lucruri in urma carora mi-a scazut din nou increderea in mine. Si iar am simtit pofta aia nebuna de a minti. Am si satisfacut-o cu niste minciuni mici, nu se compara cu cele spuse pana acum. Dar imi tot vine sa spun si altele mai mari, deja am cateva scenarii in minte. Cred ca as putea sa scriu povesti, ar fi foarte reusite. Mi-am dezvoltat imaginatia de mica, de cand minteam copiii ca matusa mea e vrajitoare sau ca stiu eu niste cuvinte magice care le pot face rau tuturor copiilor daca nu fac ce vreau eu. Si mergea de multe ori vrajeala. Si merge si acum, dar la un alt nivel.
De obicei oamenii din jurul tau nu au cum sa te ajute. Afectiunile astea vin de undeva de foarte departe, de la niste intamplari pe care nici macar persoana in cauza nu si le aminteste. Cea mai buna alegere daca vreti sa ajutati o astfel de persoana este sa o trimiteti la un psiholog foarte foarte bun.
Una peste alta nu imi pare rau ca am trecut prin toate aceste stari, a fost cu adevarat interesant. Singurul lucru de care imi pare rau e ca imi e greu sa ii fac pe oameni sa se raporteze la ceea ce sunt eu, nu la minciunile pe care le-am spus, fara sa le spun totusi ca am mintit. Nu am facut rau nimanui, minciunile pe care le-am spus au fost mai mult ca sa ii bucure pe oameni, dar pacat ca in felul asta am ignorat unele momente importante, frumoase si... reale.
Pana la urma fiecare e liber sa isi traiasca viata asa cum vrea, dar sfatul meu e sa o traiti asa cum ESTE! Merita.
Editat Mar 2 sep 2008 18:29
ce hobby'uri ai?
mitomania e un fel de masochism social .. un mod de a obtine atentie .. de a te juca cu pericolul .. de a obtine adrenalina din jocul asta .. nu e neaparat grav daca descoperi ingredientul ce-ti lipseste, si reusesti sa-l inlocuiesti :airkiss:
zic eu ca, dupa o sedinta de bungee jumping sau de alpinism, poate chiar de motocross, ajuns acasa, nu ti-ar mai arde de minciune si de energie irosita in sensul asta, ci de relatii calde si sincere, care sa-ti incarce bateriile :P
Cateodata, cand stii sigur ca nu vei obtine ce vrei daca nu minti ceva, mai minti... Filantropia... Fara poveste nu primesti nimic. Daca vreau o anumita atitudine de la cineva, pai, asta e... cineva-ul nu ma va cunoaste niciodata. Partea proasta e ca activitatile de creare a unui ecran de fum sunt pretentioase. Dupa o vreme obosesc si redevin eu... In principiu nu cred ca exista relatii calde si sincere, fiecare vrea ceva, vrea sa ii asculti plangerile, nemultumirile, ce ii mai urla prin cap, ideea e ca vrea, dar cand vine vorba sa dea... aici e mai greu. Oamenii vor sa primeasca afectiune, dar nu si sa dea, asa ca... scopul scuza mijloacele, trebuie sa mint ? voi minti pana cand ma dor falcile sau sunt prins, nu ?
daimon a scris:zic eu ca, dupa o sedinta de bungee jumping sau de alpinism, poate chiar de motocross, ajuns acasa, nu ti-ar mai arde de minciune si de energie irosita in sensul asta, ci de relatii calde si sincere, care sa-ti incarce bateriile :airkiss:
Ca sa faci asa ceva e necesar sa fie copilul din tine liber, sa aibe permisiuna la joaca si la bucurie. Ori tu sti ca noi rom