Început de MariaB, Joi 12 mai 2005 · 231 răspunsuri · 39.137 vizualizări
pegasus a scris:Te-ai gandit vre o data ca poate exista si un alt nivel decat cel al constiintei la care facem alegeri?
De fapt sint sigur de asta, nu doar "ca poate exista".
MariaB a scris:alegerea se face doar in constiintaun alt nivel este acceptarea in credinta, dar aceasta nu este alegere punctuala, ci alegere de viata
De fapt cele doua se intrepatrund mai mult decit iti inchipui.
Mai intrebat, Marius, daca mai are importanta de ceea ce spune Christos cand este vorba de aceasta practica curenta?
Raspunsul este - sa te citez pe tine "sunt sigur de asta" - Da. Are importanta si inca mare. Dar responsabilitatea acestei importante o simt doar cei care cred. Si mi se pare normal!
"Si presupun ca iti dai seama ca nu se pune problema sa fiu de acord cu asa ceva, nu? "
Nu presupun, sunt convins!
Nici eu nu sunt de acord cu ceva care imi este impus cu forta... Insa atunci cand este vorba de credinta, nu alegerea credintei conteaza; intrucat credinta nu este impusa. Ea este un dar. In fata acestui dar atitudinea fiecaruia poate fi de acceptare a darului, sau de refuz. Aici se innoada discursul.
De ce ar avea omul nevoie de un astfel de dar?
Simplu. Din natura sa omul este o finta care crede; fundamental credincioasa (daca nu altcuiva, cel putin principiilor proprii, asa cum vad ca esti tu!).
Da, omul simte nevoia sa creada si sa fie crezut!
De ex. daca mergi pe strada si ti-e sete. Cumperi ceva de baut. Nu fugi mai intai cu produsul la un la un laborator sa verifici daca este bun de baut sau nu. Il bei si, gata!
Urmaresti stirile, citesti un ziar, o carte.... nu pleci indata sa verifici daca ceea ce ai citit sau ti se spune este sau nu adevarat. Crezi si basta!
Chiar si faptul ca noi dialogam pe acest forum, ne spunem parerile, le ascultam pe ale celorlalti... este un un gest de incredere reciproca, de stima, de respect si de "acceptare a darului2 facut prin comunicare.
Pe curand!
GabrielAl a scris:Mai intrebat, Marius, daca mai are importanta de ceea ce spune Christos cand este vorba de aceasta practica curenta?Raspunsul este - sa te citez pe tine "sunt sigur de asta" - Da. Are importanta si inca mare. Dar responsabilitatea acestei importante o simt doar cei care cred. Si mi se pare normal!
"Si presupun ca iti dai seama ca nu se pune problema sa fiu de acord cu asa ceva, nu? "
Nu presupun, sunt convins!
Esti convins de ce anume?
GabrielAl a scris:Nici eu nu sunt de acord cu ceva care imi este impus cu forta... Insa atunci cand este vorba de credinta, nu alegerea credintei conteaza; intrucat credinta nu este impusa. Ea este un dar. In fata acestui dar atitudinea fiecaruia poate fi de acceptare a darului, sau de refuz. Aici se innoada discursul.
Credinta nu este deloc un dar, este un atribut al fiecarei fiinte umane.
GabrielAl a scris:De ce ar avea omul nevoie de un astfel de dar?Simplu. Din natura sa omul este o finta care crede; fundamental credincioasa (daca nu altcuiva, cel putin principiilor proprii, asa cum vad ca esti tu!).
Da, omul simte nevoia sa creada si sa fie crezut!
De ex. daca mergi pe strada si ti-e sete. Cumperi ceva de baut. Nu fugi mai intai cu produsul la un la un laborator sa verifici daca este bun de baut sau nu. Il bei si, gata!
Urmaresti stirile, citesti un ziar, o carte.... nu pleci indata sa verifici daca ceea ce ai citit sau ti se spune este sau nu adevarat. Crezi si basta!
De ce am impresia ca faci o confuzie intre incredere si credinta?
GabrielAl a scris:Chiar si faptul ca noi dialogam pe acest forum, ne spunem parerile, le ascultam pe ale celorlalti... este un un gest de incredere reciproca, de stima, de respect si de "acceptare a darului2 facut prin comunicare.Pe curand!
dan-marius a scris:Credinta nu este deloc un dar, este un atribut al fiecarei fiinte umane.De ce am impresia ca faci o confuzie intre incredere si credinta?
pentru cel care crede, credinta este un dar, iar credinta presunpune incredere, de aceea sunt usor de confundat ...
ma uimeste ca necredinciosii cer dreptul la diferite libertati pentru credinciosi, dar nu accepta si libertatea credinciosului de a crede!!!
MariaB a scris:pentru cel care crede, credinta este un dar, iar credinta presunpune incredere, de aceea sunt usor de confundat ...
Eu cred si nu o consider (credinta) deloc un dar - e o stare a fiintei umane.
MariaB a scris:ma uimeste ca necredinciosii cer dreptul la diferite libertati pentru credinciosi, dar nu accepta si libertatea credinciosului de a crede!!!
Cine?
dan-marius a scris:Cine?
de exemplu, tu!
si daca tu nu consideri credinta un dar, de ce nu lasi altora libertatrea de a o considera astfel?
MariaB a scris:de exemplu, tu!si daca tu nu consideri credinta un dar, de ce nu lasi altora libertatrea de a o considera astfel?
Pentru ca NU este un dar.
dan-marius a scris:Pentru ca NU este un dar.
pentru tine!!!
nimeni nu te obliga pe tine sa crezi asta
nu obliga nici tu pe altii sa nu creada!
MariaB a scris:pentru tine!!!nimeni nu te obliga pe tine sa crezi asta
nu obliga nici tu pe altii sa nu creada!
Adica acum te oblig? CUM? Printr-un simplu text pe care il citesti? :P
dan-marius a scris:Adica acum te oblig? CUM? Printr-un simplu text pe care il citesti? :P
Marius, imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar vad ca atingi performante nebanuite: la doua vorbe te contrazici de trei ori!
Ma intrebi de ce anume sunt convins?
Citeste, te rog, cu mai multa atentie textul si vei vedea ca este exprimat clar ca lumina zilei: sunt convins ca nu esti de acord deoarece "nici mie nu-mi convine sa mi se impuna ceva cu forta".
Ca sa ma contrazici afirmi despre credinta ca nu este deloc un dar, ci "este un atribut"... Inainte de a face aceasta afirmatie, ai avut curiozitatea de a privi putin in DEX ca sa vezi ce inseamna "atribut"?
Exact ceea ce-ti spuneam eu: un dat fundamental al fiintei, acelasi lucru il spui si tu - ce-i drept, putin altfel, dar fundamental acelasi - omul din natura sa este o fiinta care simte nevoia de a crede si de a fi crezut!
Daca fac ori nu confuzie, trebuie sa recunosc sincer ca aici ai folosit termenul exact: "ai impresia", este numai si numai o impresie!
Confuzie nu-i.
Intrebarea ta suna cam asa: ce legatura este intre mancare si a manca? sau ce legatura este intre a merge si mers?
Chiar si pe unul mai putin inzestrat de la natura cu inteligenta poate sa-ti raspunda ca intre acestea este o stransa legatura.
Ceea ce nu ti-am spus, si intentionat am evitat sa iti spun data trecuta este ca intre credinta naturala si cea supranaturala este o diferenta nu numai de continut dar si de forma.
Maria B. imi pare nespus de rau ca ma simt nevoit sa te corectez nitel si pe tine pentru acea nefericita afirmatie conform careia credinta si increderea sunt usor de confundat.
Nu este si nici nu poate fi adevarat: ele sunt una si acelasi lucru. Daca nu ma crezi pe mine recurge la Biblie si vei gasi nenumarate pasaje in care profetii sau apostolii folosesc exact termenul "ma incred in tine, Doamne"; "stiu bine in cine mi-am pus increderea"; "cine-si pune increderea in Domnul nu va fi dat de rusine" si multe altele asemanatoare.
La netvedere!