Analiza simpla a unui fals
Privind comparativ cele doua imagini, modificarile sunt evidente. Tipul A, imaginea arhicunoscuta de-a lungul secolelor, este cliseul reprodus in toata literatura, pana in 1997, inclusiv in monografia "Icoana de la Nicula", semnata de PSS Irineu Pop Bistriteanu, episcop-vicar ortodox la Cluj, precum si in cele anterioare semnate de canonicul greco-catolic Victor Bojor de la Gherla (1930), arhimandritul ortodox Cleopa Nan (1985), Ioan Podea (1995), in "Pictura romaneasca din Transilvania" a academicianului Marius Porumb, precum si in pliantele si cartile postale aparute pana in 1997. Tipul B, noua imagine a icoanei, dupa asa-zisa restaurare, apare deja in monografia scrisa in 1998 de catre actualul staret de la Nicula, ieromonahul Dumitru Cobzaru. Diferentele cromatice, cu precadere purpura mantiei Sfintei Fecioare, culoarea imbracamintei Pruncului Iisus si alte detalii apar diferit colorate in ambele imagini. Cu toate acestea, reprezentarile Sfintei Fecioare Maria, a Pruncului si a ingerilor pazitori, sunt evident diferite. In original, tunsoarea Pruncului Iisus este sub forma de breton, iar in cealalta este indefinita, parul fiind tuns scurt. Privirea copilului tinut in brate de Maica Sfanta la imaginea tip A, este strabica (crucis) si indreptata spre stanga, (procedeu binecunoscut in arta iconografica bizantina); pe cand in noua imagine, pruncul priveste normal, inainte. Degetele de la mana dreapta a lui Iisus, cea cu care da binecuvantarea, sunt diferit pozitionate in cele doua reprezentari ale icoanei. Pe maneca aceleiasi maini, la imaginea tip A, apare desenata o cruce, ceea ce in imaginea tip B nu se regaseste. Ingerii din partea de sus a icoanei, de o parte si de alta a Maicii Domnului, au nu numai o gestica diferita, in cele doua imagini, ci chiar si o mimica a fetei si o privire care nu se aseamana. Si lista diferentelor ar putea continua.
Dilema ortodoxa
Episcopia Ortodoxa a Vadului, Feleacului si Clujului nu recunoaste autenticitatea icoanei facatoare de minuni de la Nicula. Aceasta era concluzia unui articol publicat in 1938, in saptamanalul "Renasterea", oficiosul eparhiei clujene. Acum mai bine de 60 de ani, ortodoxia din Ardeal nega faptul ca, la Nicula, manastirea "uniatilor" (expresia peiorativa folosita de ortodocsi la adresa greco-catolicilor), s-ar afla adevarata icoana a Maicii Domnului care a lacrimat in 1699. "Baza pelerinajului de la Nicula", articol aparut in acea vreme sub semnatura lui Iosif E. Naghiu, preciza clar ca "cercetarile istorice dovedesc ca la Nicula e numai o pseudo-icoana. Icoana adevarata a fost facuta de un ortodox si, in urma lacrimarii, a fost dusa la Biserica Universitatii din Cluj, unde se vede si astazi (...) Amanunte si mai importante din cari reiesa ca icoana a fost facuta de un ortodox, iar acum e la Cluj (la Nicula nefiind decat o copie) gasim si in Istoria liceului romano-catolic din Cluj 1579-1898", (astazi liceul teoretic "Istvan Bathory" - n.r.), p.59-59, de dr. C. Erdely. Pe acest considerent, ca adevarata icoana facatoare de minuni de la Nicula s-ar afla la Cluj, Naghiu se intreaba atunci: "Cum se face ca uniatii merg in pelerinaj la o pseudo-icoana a celei facatoare de minuni?" Si atunci, precum si astazi, inca se mai discuta in anumite cercuri, din domeniul istoriei artei, despre autenticitatea icoanei de la Nicula. Oricum, greco-catolicii din perioada interbelica, si nu numai, au certificat faptul ca icoana ce se afla la Nicula (adica cea pe care, din pacate, ortodocsii de astazi au modificat-o), este cea originala. Cea din Biserica Universitatii din Cluj (a Piaristilor sau a Iezuitilor), precum si cea care se afla in biserica Calvaria din Cluj-Manastur, sunt de fapt doar copii dupa originalul de la Nicula. Punct de vedere impartasit astazi si de catre conducerea Arhiepiscopiei Ortodoxe de la Cluj, precum si de staretia de la Nicula, prin persoana Arhimandritului Dumitru Cobzaru.
