E felul lor de-a fi, le trece furia la fel de repede cum s-a aprins, cearta nu este asociata cu ura, cearta este o forma de comunicare, de impunere a opiniei cand ideile sunt contradictorii. Sunt prea grabiti sa-si piarda timpul prin recurgerea la argumente si utilizeaza persuasiunea.
Nu-i afecteaza parerea celor din jur, nu realizeaza sau nu-i intereseaza ca sunt penibili.
Cazul de fata imi aminteste de o discutie despe compatibilitaea intre parteneri din Oltenia si Ardeal.
Din statisticile mele confirmate de o studenta din Timisoara, casniciile dintre ardeleni si oltence/muntence nu prea resista, desi oltenii/muntenii pot face casa buna cu ardelencele.
Ardelenii sunt mai inchisi mai orgoliosi, nu-si etaleaza viata de familie in public, din cauza unei influente a sasilor.
Casele din satele din Transilvania si Banat, in special cele din zonele unde au fost sasi sau svabi, sunt construite ca niste fortarete, cu ziduri inalte sa nu se vada in curte. Ardelenii "nu-si spala rufele" in public, daca au conflicte ele se desfasoara in strict casa. In sudul Romaniei gardul mic, daca exista, permite sa se vada din strada tot ce se intampla in curte. Oamenii nu mai au intimitatea celor din Ardeal, si nu se mai feresc de indiscretia consatenilor. Conflictele sunt publice, femeia, care se stie ca se descarca si se impune in lupta cu gura, il face cu "ou si cu otet" pe barbat, dupa care amandoi se comporta ca si cum nu s-a intamplat nimic.
Oltencele/muntencele cand se casatoresc cu un ardelean, nu realizeaza ca jignirea in public este o umilirea care lasa rani adanci, de multe ori de netolerat, si la un moment dat au surpiza ca relatia se rupe fara sa stie de ce.
