Intre iubire si ura

Simplu_X a scris:

Sa-ti reamintesc?

Reaminteşte-mi !

vali_ a scris:

in viata

Da,

vali_ a scris:

in viata

Tocmai ce iti spuneam... Lipsa de experienta sau ghinionul in dragoste te face de multe ori neincrezator in tine si ajungi sa urasti persoana iubita... Cazuri vizibile...

lupini a scris:

Reaminteşte-mi !

Da,

vali_ a scris:

nu cred ca nici nu isi dau seama cand trec de la un sentiment la altul si se trezesc ca urasc

adevarat. :P

Simplu_X a scris:

Un om cu capul pe umeri isi vede frumos de viata lui si gata... Nu sta agatat de toate prostiile

..da, dar vezi..ii mai trebuie si cap.

Simplu_X a scris:

Lipsa de experienta sau ghinionul in dragoste te face de multe ori neincrezator in tine si ajungi sa urasti persoana iubita...

Eu spun că nu, tu spui că da. Fiecare vorbeşte din experienţa cunoscută de el.

da poti il urasc ca am ajuns aici ( in capitala ) pentru el si s a destramat tot

vali_ a scris:

mai cred ca aveti o problema cu definirea prieteniei !

eu unul la ora actuala nu am nici un prieten dar am jde amici

cand numesc pe cineva prieten intru si in foc pentru el

CORECT!

Lara_L a scris:

Cumpatare...

In ce?Iti poti oare dramui sentimentele?Poti spune inimii "nu iubi"?

Un control al atitudinilor eventual,da.A-ti controla rational patimile,a le sublima.Dar cumpatare....e imposibil.Omul trebuie sa simta si sa-si recunoasca simtirile tocmai pentru a invata sa le domine,iar apoi sa dea drumul iubirii ,sa stavileasca ura si sa lupte cu...indiferenta.

Cumpatarea vine firesc, din ceea ce prea usor numim, intelepciune. Daca intelepciunea se rezuma la un "control rational al patimilor", inseamna ca tine de stiinta. Deci, daca imi petrec toata viata printre calcule si exercitii, imi voi controla rational orice impuls si, prin asta ma voi numi un om intelept. Oare asa sa fie?

Sublimarea trece de ratiune. Ratiunea poate doar sa forteze sentimentul in a nu se exprima.

Cumpatarea nu dramuieste sentimentele in favoarea sau in defavoarea ratiunii. E expresie a sublimarii, nu e un ceva de facut , o reteta de urmat sau prejudecati carora ma adaptez. E cea mai simpla si sublima forma in care ratiunea si sensibilitatea "conlucreaza", isi gasesc un punct comun. Si poate sa fie cu adevarat Cumpatare (si nu autoconstrangere sau "dramuire" a sentimentelor), doar pe temeiul unei anume experiente din care omul invata nu sa-si domine simtirile, nu sa-si stavileasca ura si nu sa lupte cu indiferenta. Gaseste ca pur si simplu, simtirile ii sunt bune, deci nu are a le domina; ca ura ii e straina, deci nu are ce sa stavileasca; ca e atent la ceea ce a gasit ca are valoare, deci nu are a lupta cu indiferenta.....Asta ar fi o idee, vaga, despre ceea ce cred ca inseamna Cumpatare.

părere a scris:

Cumpatarea vine firesc, din ceea ce prea usor numim, intelepciune. Daca intelepciunea se rezuma la un "control rational al patimilor", inseamna ca tine de stiinta. Deci, daca imi petrec toata viata printre calcule si exercitii, imi voi controla rational orice impuls si, prin asta ma voi numi un om intelept. Oare asa sa fie?

Sublimarea trece de ratiune. Ratiunea poate doar sa forteze sentimentul in a nu se exprima.

Cumpatarea nu dramuieste sentimentele in favoarea sau in defavoarea ratiunii. E expresie a sublimarii, nu e un ceva de facut , o reteta de urmat sau prejudecati carora ma adaptez. E cea mai simpla si sublima forma in care ratiunea si sensibilitatea "conlucreaza", isi gasesc un punct comun. Si poate sa fie cu adevarat Cumpatare (si nu autoconstrangere sau "dramuire" a sentimentelor), doar pe temeiul unei anume experiente din care omul invata nu sa-si domine simtirile, nu sa-si stavileasca ura si nu sa lupte cu indiferenta. Gaseste ca pur si simplu, simtirile ii sunt bune, deci nu are a le domina; ca ura ii e straina, deci nu are ce sa stavileasca; ca e atent la ceea ce a gasit ca are valoare, deci nu are a lupta cu indiferenta.....Asta ar fi o idee, vaga, despre ceea ce cred ca inseamna Cumpatare.

Aici apare un idealism curat.Poate ca la asta trebuie sa ajungem cu totii.Insa unii dintre noi nu cred ca stim inca care este diferenta intre simtiri bune si simtiri rele.Unii nu-si dau seama ca sunt stapaniti de patimi.

Sa luam exemplul unui barbat teribil de pasional si gelos.Isi vede iubita pe strada cu un alt barbat.Fara sa-si puna prea multe intrebari sare si ii ataca(prefer sa nu intram in amanunte deoarece nu conteaza daca a urlat,daca a lovit,daca i-a urmarit,etc.)

Pot fi 2 variante:barbatul sa fie constient de patimile care il macina dar sa nu poata detine controlul(asta-i cazul fericit si recuperabil) ori nici macar sa-si dea seama ca acest comportament e ciudat,periculos chiar.

Unde intervine "cumpatarea"????

Clar doar la primul.El si-o doreste.Nu e capabil sa o puna in practica inca,dar sunt sperante.Insa va fi cumpatat in ce sens?Va vedea acea femeie cu un alt barbat.Cumpatarea il va ajuta sa RATIONEZE inainte de a actiona.Sentimentul este acelasi,poate mult timp va fierbe de furie,dar isi va da seama ca daca se apuca de alergat ,de exemplu,furia se risipeste,patima isi pierde puterea.Aici intervine sublimarea.Impun unui sentiment pe care il am sa lucreze in favoarea a ceva util si nu tind spre distrugere.

Simplu_X a scris:

Tocmai ce iti spuneam... Lipsa de experienta sau ghinionul in dragoste te face de multe ori neincrezator in tine si ajungi sa urasti persoana iubita... Cazuri vizibile...

Nu stiu pe cine desconsideri tu pe aici de spui ca ultimele posturi sunt doar aberatii dar nici tu nu ai dreptate...cel ce ajunge sa urasca persoana iubita, indiferent de motiv, are probleme grave la mansarda...doar de aici apar si crimele pasionale, si taranii care isi omoara nevestele cu lopata ca li s-a casunat lor...Poti sa te simti ranit, poate sa te doara, dar nu poti sa urasti...

Si lasa frate atitudinea asta "suparat sunt doamne, suparat..." ca viata se temina repede si n-o sa mai ai timp sa te bucuri... :D

Malkia a scris:

...cel ce ajunge sa urasca persoana iubita, indiferent de motiv, are probleme grave la mansarda...doar de aici apar si crimele pasionale, si taranii care isi omoara nevestele cu lopata ca li s-a casunat lor...Poti sa te simti ranit, poate sa te doara, dar nu poti sa urasti...

Fiecare cu experienta lui insa am iubit, am urat dupa care... partea cea mai buna ..mi-a devenit indiferent. Poti trece de la una la alta, sunt doar "doua fete ale aceleiasi monede".