Nu odata am incercat sa ma mint spunandu-mi ca mai exista inca o dragoste si pentru
mine.Nu odata mi-am spus ca trebuie sa fie undeva un suflet singur ce asteapta sa fie
strans de mult prea goala mea imbratisare.
Am incercat chiar sa explic logic prezenta persistenta a optimismului ce-mi
nu-mi dadea pace.Am formulat astfel un soi de aforism pe care sa mi-l pot repeta ori de cate ori cadeam
in bratele pesimismului.Am ajuns printr-un rationament alterat din pantec la concluzia cautata.
Am facut ceea ce fac toti oamenii cand isi pierd sensul :mi-am gasit un altul servindu-ma de propria minciuna.
Negrul se asterne doar cand esti singur.Cand esti inconjurat de amici,rasete si voci vii
iluzia reda albul atat de perfect incat binele ce curge din zambetele lor pare palpabil;
intinzi mana spre el ,il iei ,te uiti in jur sa vezi daca s-a prins cineva ca esti un impostor si
ridici repede paharul de pe masa raspunzand la intrebare..."a fost bine"...nici tu nu trebuie sa stii prea mult timp ca ai iesit in oras doar ca sa furi binele asa ca te implici cu totul in discutie ,pui intrebari si dai raspunsuri…ochii iti sunt vii…ii simti...Dupa ultimul noapte buna sau noroc binele te paraseste ,privirea se stinge usor si-ti serveste strict la mersul monoton…pas dupa pas binele se indeparteaza de tine...cand esti singur nu-l mai poti prinde ...iti scapa printre degete de incerci sa-l prinzi...acasa toti dorm...cei de care tocmai te-ai despartit vor dormi si ei peste cateva zeci de minute...
nenorocitul asta de somn!...daca ar putea venii inainte sa-ti fie luata si ultima urma de alb !...e dureros sa nu poti adormi decat atunci cand negrul te-a stapanit in intregime...te lupti cu el...iti aduci aminte gluma elenei ,camasa sa cea noua...degeaba...tot in tine ajungi sa cauti puterea...iti repeti propozitia careia i-ai dat pomposul titlu de concluzie si pe care nici un cunoscut nu o stie;"fara iubire nimic e totul,de constientizezi nimicul mai poti spera la tot"...iti spui:stiu ca vreau iubirea si stiu ca fara ea totul e nimic ...daca se va ivi voi sti sa o recunosc... …ajungi acasa…faci un dus si te privesti in oglinda …esti negru...nu a mers...va mai trece cel putin o ora in care vei spinteca idei si naste ganduri incercand sa uiti ca totul tau e nimic...te vei gandi la munca ,la bani,la politica,la sex-ul cu andreea,la fotbal, la poezie ,la filmul vazut aseara,la franceza vorbita in film,la faptul ca iti place franceza...te vei gandi la cat de mult vrei sa adormi... vei adormi gandind la iubire.
E al dracu de greu sa renunti la dragoste.In mod cert unii nu o vor face niciodata.
Binenteles ca un barbat va recunoaste mult mai greu decat o femeie ca sufera de singuratate.
Binenteles ca sunt mult mai multi cei ce mai cred in dragoste decat cei ce au ucis si ultima speranta de a o mai trai.
Nu, nu mai cred in dragoste.
