Mai credeti in dragoste?

geometricus a scris:

daca e asa cum sustii tu atunci prefer sa ma intalnesc numai cu fiinte care nu stiu sa se exprime ;)

ai extras din context ; ai inteles gresit - cea mai simpla modalitate de a cadea in eroare -

heidy_ a scris:

Sincera sa fiu, stau si ma gandesc la faptul ca toti userii de pe acest forum au povestea lor de dragoste, mai mult sau mai putin reusita. Dar, de asemenea mai cred ca toti am suferit din dragoste, chiar daca nu toti am suferit cu aceeasi intensitate.

Dupa toata suferinta, dupa toate lacrimile, dupa toata durerea si dupa toate loviturile, vreau sa va intreb un singur lucru: mai credeti in dragoste?

Sunt la limita dintre a crede si nu a crede... Insa, treptat, alunec spre "nu".

SkaterGirl a scris:

Sunt la limita dintre a crede si nu a crede... Insa, treptat, alunec spre "nu".

Hai popor.... fruntea sus! Patria Mama are nevoie de voi (fericiti/fericite... macar)

buna..interesant subiect..adevarat zice heidy,insa daca am avea toti curajul sa recunoastem.....toti gresim dar nu toti stiu sa ceara iertare sau sa ierte....toti iubim dar nu toti stiu cum sa se exprime....toti suntem vinovati dar nu toti stim sa recunoastem.....parerea mea...oricum exista dragoste si nu o poti controla...dar eu una prefer sa fug de ea:(

buzdugan a scris:

Cred ca se face o confuzie. Iubirea adevarata nu are nimic in comun cu suferinta. Iubirea adevarata iti aduce implinire si pace sufleteasca. Atunci cand apare suferinta este '' ceva '' care se confunda cu dragostea . Ne vine greu sa recunoastem ca nu putem sa punem frau unor sentimente precum ..... pasiunea, patima, obsesia. Dorinta de iubire adevarata este asa de puternica incat multi cadem in pacatul de a crede ca avem forta de a schimba ''orice '' in favoarea noastra. Daca exista retete.... nu cred. Only God Knows !

evillangell a scris:

buna..interesant subiect..adevarat zice heidy,insa daca am avea toti curajul sa recunoastem.....toti gresim dar nu toti stiu sa ceara iertare sau sa ierte....toti iubim dar nu toti stiu cum sa se exprime....toti suntem vinovati dar nu toti stim sa recunoastem.....parerea mea...oricum exista dragoste si nu o poti controla...dar eu una prefer sa fug de ea:(

tu stii?

ce s-a intamplat de nu mai speri?

SeqenenreTao a scris:

Binenteles ca nu dar poti vorbi de o relatie de dragoste -o iubire impartasita- intre mama si fiu.Pe mama o iubesti dintotdeauna de aici si lipsa indragostelii.Fata de mama iubirea nu va putea fi decat pura.Indragosteala - ca nastere a sentimentului de iubire - poate aparea si in urma unor falsitati sau chiar nevoi a individului-daca esti slab si perioada in care iubirea ce se exprima prin sex lipseste prea mult timp poti ajunge sa te indragostesti foarte usor-.Dragostea dintre doi indivizi de sex opus -vb de cei straight acum,dar e valabil si la homosexuali- se exprima prin sex, cea dintre mama si fiu printr-o imbratisare sau un sarut pe frunte, cea dintre animal si stapan printr-o joaca sau un mangaiat dragastos al acestuia, fiecare dragoste are voluptatea ei.In lipsa voluptatii orice sentiment de simpatie,afectiune,atasament nutrit fata de o alta fiinta capata nuante de amicitie ori de compasiune,mila- chiar si atunci voluptatea se cere a fi prezenta,ea va fi insa f. usor controlata de ... intelect -.

Estel a scris:

tu stii?ce s-a intamplat de nu mai speri?

bydy a scris:

...da... si mie-mi place perfectiunea...vesnicia dragostei. Insa , din pacate , inca nu exista fiinta perfecta ( numarul de aur ) .

evillangell a scris:

eu una prefer sa fug de ea:(

fugi tu fugi dar ea are aripi... te prinde ori cat de tare ai fugi ;)

mereu si pentru totdeauna!

Avem nevoie de dragoste asa cum avem nevoie de aer si apa. Nu poti sa fugi doar pentru ca ti'e frica sa suferi. Uneori, pentru momentele in care iubesti cu adevarat merita sa suferi o viata intreaga. Fericirea vesnica nu exista, tocmai asta e farmecul iubirii: clipele minunate de care ai parte, chiar daca sunt uneori prea putine... Sa fugi de iubire e ca si cum te'ai proteja de virusi. Cu cat esti mai ferit de ei, cu atat e mai rau cand te ating. Sufletul, inima, fiinta ta trebuiesc intarite in timp, putin cate putin prin suferinta, asa cum iti intaresti si sistemul imunitar datorita bacteriilor.