Vampiriţa a scris:Atunci Cavalerul sa ma ierte. Poate ne va lamuri el. ;)
Nu am ce ierta... a fost poate ambigua exprimarea mea...
ma refeream, asa cum Enki a punctat, la cum ai putea iubi un Dumnezeu a carui caracteristica principala "Iubirea" poate fi intrecuta de un muritor. Tu cum te-ai simti daca ai fi pedepsita pentru faptele parintilor tai? Bine? Iubita?
Lumea nu prea intelege iubirea divina... si asta in mare parte datorita textelor din vechiul testament unde Dumnezeu este reprezentat ceva mai dur, mai "faci dintrastea => dau la oo".
Imi aduc aminte de o povestire a Maestrului de Mello in care spune cum medita la motivul pentru care a plans Petru cand a intalnit privirea lui Isus dupa ce-l tagaduise a treia oara.
Si gandindu-se la cat de nevrednic e si el... isi facea meseria de preot in continuare... dar evita sa-l priveasca pe Cristos in ochi pentru ca tot timpul credea ca va vedea un repros... Stia ca poate mai mult... si vedea cum nu reuseste sa faca mai mult... si astfel evita privirea mantuitorului. Totul pana intr-o zi cand si-a facut curaj si a privit direct in ochii crucifixului de pe altar.
Se astepta la repros dar singurul lucru pe care l-a vazut si auzit dincolo de negura timpului a fost doar un "Te iubesc!"
Atunci, la fel ca Petru, a iesit afara plangand.