trecand peste cuvinte mari si explicatii abracadabrante, felul in care iubim-mai bine zis felul in care alegem sa iubim- este ceva care nu intotdeauna are sens...sau poate nu are pe moment.
la un moment dat in trecut am fost destul de aproape de perspectiva casatoriei..si cu toate ca o iubeam foarte mult pe persoana alaturi de care eram am facut un pas gresit si am inselat-o...de ce? nu stiu...a fost o refulare, un mod de incerca sa ascund de mine in primul rand toate nesigurantele, toate dezamagirile pe care credeam ca le am, o incercare de a vedea cum este din nou sa fii "indragostit" in varianta lipsita de responsabilitati si complet egoista a celor care abea incep sa descopere ce inseamna a iubi. o iubeam, voiam sa ma casatoresc cu ea...dar...
acel "dar" m-a facut sa simt nevoia ca macar pentru cateva ore sa simt altceva...ceva nou, ceva ce era atunci la inceput si care cu timpul se transformase intr-o relatie frumoasa dar lipsita de focul din primele clipe.
nu este vorba de dorinta de a-ti testa anumite "abilitati"...de fapt nici nu stiu despre ce este vorba...este o chemare, o dorinta pe care am simtit-o si pe care multi barbati o simt inainte de a face pasul catre viata de familie
nu cred ca este o explicatie logica sau cel putin "normala" pentru lucrul asta...
in cazul tau...cred ca nu a simtit tentatia sau dorinta de a duce lucrurile prea departe...si pentru asta il felicit.
cat despre ce ar trebui sa faci?...parere mea este ca rabdarea este cel mai bun remediu la orice problema. daca este ceva care sa iti ofere solutii , acel ceva este timpul...si pana la urma, toamna nu este chiar asa de departe, nu?

aici. Nu ma intereseaza ca ma consideri imatura, aminteste-ti ca nici tu nu esti perfecta...