Lupini, m-am uitat la film! Interesant si socant in acelasi timp. Ideea te face high!
Daca nu esti un om cu picioarele pe pamant poti s-ajungi la balamuc... 
Dupa cum spunea si barmanul din lumea simulata: de ce va jucati cu mintile noastre?!
In film se arata ideea ca omul e doar un pumn de electricitate - un program intr-un calculator. Deci noi am fi o lume simulata de o lume simulata la randul ei de alta lume si tot asa... Foarte matrixian - ca sa zic asa. Chiar mai deplasat ca Matrix.
De multe ori uitam ce am facut si comitem infractiuni si rele ca si cum nu le-am fi facut noi, ca si cum am fi controlati de un utilizator.
Sa speram doar ca programatorul nu va scoate stecherul din priza. :)
P.S.1 Trebuie sa supravietuiesc pana pe 21 iunie 2024 sa vad daca viziunea din film va prinde realitate... Viitorul parea paradiziac. :)
P.S.2 In august 2007 cand am fost la un pas de moarte - am avut si eu o traire paranormalo-matrixiana de genul asta: m-a oprit pe strada o fata pe nume Tina. M-a intrebat de ce sunt trist... A fost singura fata care m-a intrebat lucrul asta vreodata. Pentru mine era destul de neobisnuit ca unei fete sa-i pese de mine. Mi-a oferit chiar loc langa ea... Arata foarte cool! Era imbracata modern: avea geaca de rocherita, parul facut la stilist lasat in fire lungi si subtiri, iar pe un deget purta un inel asemanator cu cele de la Vivienne Westwood de care purta Nana. Eu nici nu vazusem animeul pe vremea aia. Abia acu' mai recent cand l-am vazut mi-am dat seama...
S-a dus chiar si la magazin sa-mi cumpere ciocolata... Era superba! Prea incantatoare ca sa fie din lumea asta. Avea o gingasie deosebita in gesturi, era funny, chipul ei radia de fericire. Tot ce mi-am dorit vreodata de la o fata. N-am vrut sa relatez astea pana acum pentru ca mi-era teama de cum ma vor cataloga ceilalti... Dar bine... la mine o fi fost din cauza oboselii excesive - sau poate totusi e posibil sa fie ceva mai subtil la mijloc pentru ca ea comunica cu mine ca si cum avea constiinta proprie - idei proprii pe care eu nu le-am avut niciodata, dar pe care le intelegeam foarte clar. Din lumea asta cu siguranta nu era, pentru ca fetele din lumea asta nu m-au oprit niciodata pe strada sa ma intrebe de ce sunt trist... Fetelor (sau oamenilor in genere) din lumea asta - pur si simplu nu le pasa. :)
Asta a fost partea mai frumoasa - ca a fost si o parte urata. Prima oara am dat de diavol si abia mai tarziu m-am intalnit cu Tina. Diavolul e cum il descriu si religiile: un tanar frumos, dar de o trufie exagerata. Ii arata printesei lui orasul sustinand cu infatuare ca el a creat lumea asta. Desigur, nu asta e adevarul pe care l-a spus el, dar oricum ar fi, experienta da de gandit...
Dumnezeu mi s-a aratat sub forma unui fluture viu colorat - prima oara, iar a doua oara sub forma unui porumbel stralucitor. :)
Droguri n-am luat... 