X.E.N.A. a scris:esti sigur ca ...nu are pe altcineva si nu stie cum sa faca sa iasa din relatia cu tine?
de asta sunt sigur... nu e genul si daca ar fi dupa ea ar trebui sa traim in padure singuri fara nimeni altcineva... deci nu cred ca asta e...
casnicia mea se duce pe apa sambetei...
Început de vigilentiu, Mie 8 aug 2007 · 461 răspunsuri · 48.840 vizualizări · închis
vigilentiu a scris:Am incercat orice... sa ii duc flori sa fiu atent... Nu stie sa imi zica ce vrea si asta ma inebuneste... Pentru ca nu stiu ce sa fac...
Nimic din ce ai putea tu sa faci nu va o va scoate din aceasta stare. Pentru ca ar fi tot o victorie a ta. Un rezultat al efortului tau. Ea are nevoie de o victorie a ei.
Daca inainte de a va face viata voastra ar fi avut o reusita personala atunci s-ar fi putu raporta la ceva. Dar sa fie o reusita care s-o reprezinte. Indiferent cat de mare su mica este dar sa-i fi dat sentimentul victoriei asurpa ei insasi. Poate chiar un succes de la 12 ani, nu stiu ca i-a reusit o prajiutura sau ca a cusut un mileu, orice!
Ea se simte inutila, intr-un fel. Atarna, asteapta, cere, pretinde, se infurie.
Nici un om nu se naste furios sau nervos. Devine as. Atunci cand lucrurile i se impotrivesc - fie pt ca isi doreste lucruri care n-au legatura cu viata sa fie pt ca nu stie sa ajunga la ele.
Ar ajuta-o sa vada partea buna din ce are acum. Copilul , faptul ca sunteti sanatosi, ca sunteti inca tineri.. Daca nu mai are puterea sa se bucure de asta in opinia mea ea este de fapt intr-o depresie.
Ar fi util sa vorbesti despre aspiratiile ei ca copil, ca adolescenta. Undeva si-a propus un tip de realizare pe spinarea altuia sau a renuntat la orice vis de realizare. A lasat lucrurile sa curga nedefinindu-si cine vrea sa fie. Pretentiile au tinut loc de valoare personala, de stima de sine. Un om care asteapta ca altii sau altceva sa-l faca fericit nu se stimeaza pe sine destul.
qusay a scris:Nimic din ce ai putea tu sa faci nu va o va scoate din aceasta stare. Pentru ca ar fi tot o victorie a ta. Un rezultat al efortului tau. Ea are nevoie de o victorie a ei.Daca inainte de a va face viata voastra ar fi avut o reusita personala atunci s-ar fi putu raporta la ceva. Dar sa fie o reusita care s-o reprezinte. Indiferent cat de mare su mica este dar sa-i fi dat sentimentul victoriei asurpa ei insasi. Poate chiar un succes de la 12 ani, nu stiu ca i-a reusit o prajiutura sau ca a cusut un mileu, orice!
Ea se simte inutila, intr-un fel. Atarna, asteapta, cere, pretinde, se infurie.
Nici un om nu se naste furios sau nervos. Devine as. Atunci cand lucrurile i se impotrivesc - fie pt ca isi doreste lucruri care n-au legatura cu viata sa fie pt ca nu stie sa ajunga la ele.
Ar ajuta-o sa vada partea buna din ce are acum. Copilul , faptul ca sunteti sanatosi, ca sunteti inca tineri.. Daca nu mai are puterea sa se bucure de asta in opinia mea ea este de fapt intr-o depresie.
Ar fi util sa vorbesti despre aspiratiile ei ca copil, ca adolescenta. Undeva si-a propus un tip de realizare pe spinarea altuia sau a renuntat la orice vis de realizare. A lasat lucrurile sa curga nedefinindu-si cine vrea sa fie. Pretentiile au tinut loc de valoare personala, de stima de sine. Un om care asteapta ca altii sau altceva sa-l faca fericit nu se stimeaza pe sine destul.
dar eu nu sutn psiholog... timpul trece... au trecut atatia ani in care ea nu s-a schimbat.. cum pot sa gandesc ca eu as putea sa stau si sa o fac pe psihologul sa o ajut sa isi revina? de unde stiu eu ca chiar daca fac asta nu o inebunesc si mai tare si o duc in alte stari nebanuiete.. nu e bine sa te joci cu mintea omului.... cred..
@vigilentiu: vreau sincer sa te felicit pentru efortul pe care il depui pentru a-ti salva casnicia; era cred mult mai bine daca incercati sa faceti asta inca din fasha ca sa zic asa....
nu-mi permit sa dau sfaturi, dar consider ca-i faceti mai mult rau decat bine copilului oferindu-i un semenea climat tensionat... iar cat despre tine si faptul ca te distrugi psihic, aici doar tu poti pune punct...
imi pare un om echilibrat si raspunsul este doar la tine...
Absolut de acord. Nu poti fi psiholog. Uneori trebuie sa devii. Uneori iubriea te ajuta sa devii. Uneori e bine sa apelezi la un specialsit. ALteori e bine sa pleci. Asa nu vei rezolva situatia dar poate reusesti sa n-o inrautatesti. E bine ca macar unul sin parinti sa ramana zdravan sufleteste sa poata avea copilul un reper.
Dra nu trebuie sa fii psiholog s aintelegi ca femeia ta e suparata si lipsita de sentiemntul utiloitatii ei, ca nu s eismte bine inc ontextul inc are e - mama, sotie, responsabilitati.
Esecul profesioanl i-a indicat limpede ca nu e compatibilila cu lume aidn jurul ei. Ca trebuie sa-si schimbe comportmanetul. Dar comportamentul reflecta valorile. Deci trebuie sa-si reseteze convingerile. Alea in care asteapta ca viata sa-i satisfaca cererile.
Impreuna cu ea trebuie sa descoperiti haruriel ei, darurile, inzestrarile, calitatile. SI sa-si gaseasca un hobi care poate deveni profesie. Trebuie sa inceapa sa insemne ceva in viata ei. Sa-si construiasca alte jaloane, uitandu-le pe cele din familie. Sa puna pe-o lista ce uraste la oamenii din jurul ei dar sa se oblige sa faca o sectiune pe acea foaie cuc e apreciaza la ei - chiar si cele mai puerile aprecieri.
Femeia ta sufera, Vig! Poti s-o ajuti ajutand-o sa intealaga cat sufera. Si ca viata ei poate fi ceva mai mult si mai buna decat suferinta, furie, plans, insatisfactie, lipsa de libido, nemultumire.....
Intreab-o daca vrea acest mai mult si daca e dispusa sa contribuie la asta. Nu va veni nimeni care ii va da fericirea pe tava. Poate nu veti sti de unde sa incepeti. Dar macar veti stabili ca vreti pt fami,lia voastra sa inceteze b\nefericirea. E o realizare mare. Aveti un scop comun. Cititi carti despre fericire conjugala, mergeti la semninarii. Nu exista un sg vinovat, tu stii bine. Un cuplu e alcatuit din 2. Nu esti tu vinovat pt starea ei dar esti coechipierul ei.
Asigur-o ca in tine nu are un dusman. Ca daca nu stii cum s-o ajuti sigur nu vrei sa-i faci rau. Ca esti dispus sa mergi la consilier. Poti sa gasesti si in Romania consilieri care dau consultatii online. Cred.
SI sa stii ca nu doar cel depresiv trebuei sa mearga la cosiliere. Si aprtenerul celui cu probleme. Pt a invata sa administreze o relatie disfunctionala, sa scada riscuriel, costurile, etc.
Afrodita a scris:@vigilentiu: vreau sincer sa te felicit pentru efortul pe care il depui pentru a-ti salva casnicia; era cred mult mai bine daca incercati sa faceti asta inca din fasha ca sa zic asa....nu-mi permit sa dau sfaturi, dar consider ca-i faceti mai mult rau decat bine copilului oferindu-i un semenea climat tensionat... iar cat despre tine si faptul ca te distrugi psihic, aici doar tu poti pune punct...
imi pare un om echilibrat si raspunsul este doar la tine...
Multumesc... Crede-ma de multe ori am vrut sa plec... mi se pare calea cea mai usoara si sa ma duc sa nu imi mai pese de nimic.. insa ple, ok dar daca e la fel si pe partea aialalata? ce am facut.. trebuie sa vad ce se poate face acum...
intrebarea e cum imi dau seama ca trebuie sa plec? cum imi dau seama ca s-a sfarsit?
vigilentiu, parerea mea este ca sotia ta are nevoie de un fel de dus ca sa se trezeasca. Traieste intr-un fel de lume a ei, mizerabila si si-o face infecta singura. Mai prost este ca-ti arunca puroiul si peste cei din jur. Un om normal la cap nu poate sa traiasca langa asa ceva. Intre voi nu a fost niciodata dragoste cu adevarat, copilul nu s-a nascut din dragoste, cuplul vostru nu e adevarat si nu o sa fie niciodata. Renunta si-i faci un bine si ei si copilului. Ce nu inteleg este cum poti sa faci sex cu ea cand de ani de zile sunteti la cutite? Asta nu inteleg nici sa ma pici cu ceara.
qusay a scris:cateodata, sincer ma intreb de ce trebuie eu sa fac toate eforturile astea? de ce nu le face ea? ea nu a facut nimic pentru relatia asta.. cand am zis ca plec atunci nu a facut nimic.. s-a suparat si mi-a intors spatele... daca aplic teoria tacerii atunci daca eu stau suparat 3 saptamani, 3 saptamani nu zice nimci si sta si ea suparata.. si are grija intre timp stiind ca suntem suparati sa faca orice sa iste alt scandal si sa alimenteze si mai tare starea de suparare.... am stat luni intregi suparati si nu a facut sau a zis nimic sa remedieze situatia... si sa nu imi zica mie cineva ca a fost numai vina mea mereu... cum poti sa te descurci cu astfel de situatii?Absolut de acord. Nu poti fi psiholog. Uneori trebuie sa devii. Uneori iubriea te ajuta sa devii. Uneori e bine sa apelezi la un specialsit. ALteori e bine sa pleci. Asa nu vei rezolva situatia dar poate reusesti sa n-o inrautatesti. E bine ca macar unul sin parinti sa ramana zdravan sufleteste sa poata avea copilul un reper. Dra nu trebuie sa fii psiholog s aintelegi ca femeia ta e suparata si lipsita de sentiemntul utiloitatii ei, ca nu s eismte bine inc ontextul inc are e - mama, sotie, responsabilitati. Esecul profesioanl i-a indicat limpede ca nu e compatibilila cu lume aidn jurul ei. Ca trebuie sa-si schimbe comportmanetul. Dar comportamentul reflecta valorile. Deci trebuie sa-si reseteze convingerile. Alea in care asteapta ca viata sa-i satisfaca cererile. Impreuna cu ea trebuie sa descoperiti haruriel ei, darurile, inzestrarile, calitatile. SI sa-si gaseasca un hobi care poate deveni profesie. Trebuie sa inceapa sa insemne ceva in viata ei. Sa-si construiasca alte jaloane, uitandu-le pe cele din familie. Sa puna pe-o lista ce uraste la oamenii din jurul ei dar sa se oblige sa faca o sectiune pe acea foaie cuc e apreciaza la ei - chiar si cele mai puerile aprecieri. Femeia ta sufera, Vig! Poti s-o ajuti ajutand-o sa intealaga cat sufera. Si ca viata ei poate fi ceva mai mult si mai buna decat suferinta, furie, plans, insatisfactie, lipsa de libido, nemultumire.....Intreab-o daca vrea acest mai mult si daca e dispusa sa contribuie la asta. Nu va veni nimeni care ii va da fericirea pe tava. Poate nu veti sti de unde sa incepeti. Dar macar veti stabili ca vreti pt fami,lia voastra sa inceteze b\nefericirea. E o realizare mare. Aveti un scop comun. Cititi carti despre fericire conjugala, mergeti la semninarii. Nu exista un sg vinovat, tu stii bine. Un cuplu e alcatuit din 2. Nu esti tu vinovat pt starea ei dar esti coechipierul ei.Asigur-o ca in tine nu are un dusman. Ca daca nu stii cum s-o ajuti sigur nu vrei sa-i faci rau. Ca esti dispus sa mergi la consilier. Poti sa gasesti si in Romania consilieri care dau consultatii online. Cred. SI sa stii ca nu doar cel depresiv trebuei sa mearga la cosiliere. Si aprtenerul celui cu probleme. Pt a invata sa administreze o relatie disfunctionala, sa scada riscuriel, costurile, etc.
+ & - a scris:nu e tot timpul asa... mai sutn si perioade de liniste o saptamana doua, in care am tot eu am facut eforturi sa fie bine, am lasat-o sa faca ce vrea fara sa mai intreb si am incercat sa rezolv situatiile..copilul este minunat. e o frumusete de baiat si sunt surprins ce fel mi-am schmbat instincrtele dupa ce a aparut el... acum stiu ce inseamna sa fii tata! nu am stiut niciodata ce inseamna sa fii sot insa stiu ce insemana sa fii tata si cum te trec fiorii de fiecare data cand il vezi si cand face ceva.. orice.. sunt inebunit dupa el...parte din frustrarile mele recente este faptur ca e atat de impotriva sa faca relatia sa mearga si nu da doi bani pe noi si ca ma forteaza sa nu mai fiu langa copilul meu. atat de mult ce imi doresc sa fiu langa el si sa il invat ce e bine si ce e rau si sa il cresc sa fac lectii cu el.... cu atat ma oftic mai tare cand vad ce fel se comporta si cum efectiv ma alunga de langa ea si nu face nici cel mai mic compromis pentru relatia noastra...vigilentiu, parerea mea este ca sotia ta are nevoie de un fel de dus ca sa se trezeasca. Traieste intr-un fel de lume a ei, mizerabila si si-o face infecta singura. Mai prost este ca-ti arunca puroiul si peste cei din jur. Un om normal la cap nu poate sa traiasca langa asa ceva. Intre voi nu a fost niciodata dragoste cu adevarat, copilul nu s-a nascut din dragoste, cuplul vostru nu e adevarat si nu o sa fie niciodata. Renunta si-i faci un bine si ei si copilului. Ce nu inteleg este cum poti sa faci sex cu ea cand de ani de zile sunteti la cutite? Asta nu inteleg nici sa ma pici cu ceara.
Intreaba-o daca te mai iubeste.
cu riscul de a ma repeta, copilul tau, dupa situatia povestita de tine, nu traieste intr-un mediu normal... daca la tine nu te gandesti, gandeste-te la el... mai bine separati decat sa-i oferiti un climat tensionat tot timpul.. tu crezi ca el nu simte asta?