casnicia mea se duce pe apa sambetei...

M-am oprit sa-ti citesc scurta "poveste" fiindca te exprimi destul de coerent.

Asa,acum trec la observatiile de vipera: femeia asta e foarte indreptatita sa se comporte cu tine asa cum o face. Pentru tine nunta inseamna un rahat,mai pe romaneste,nici eu nu mi-as dori langa mine un barbat care sa nu dea 2 lei pe acest eveniment care ar trebui sa aibe o loc o singura data in viata si care e de altfel unic. Nu ii intelegeai crizele de isterie,ca nu totul iese cum trebuie pentru organizarea nuntii,dar eu te asigur ca e mai mult decat normal felul ei de a se comporta.Nici eu n-as lasa pe altii sa-mi dea "maini" de ajutor la propria mea nunta. Vreau ca totul sa fie perfect,pentru asta nu am nevoie de binevoitori.

Apoi spui ca te-a umilit si ti-a reprosat in fata prietenilor si analizat fiecare cuvintel din e-mail.Normal,nu? Doar te iubeste!

Continui prin..."si eu ca un baiat politicos,sau ceva de genul asta ai zis,-am continuat sa stau de vorba cu ea"-aici te refereai la tipa care a venit in fata blocului dupa ce i-ai trimis e-mailul de despartire. Asta nu e politete,e lipsa de respect fata de sotie,fata de femeia de care ti-ai legat destinul. Oare daca e-mailul tau era destul de clar,tipa mai te cauta pe la usile blocului? Vezi tu,asa cum au mai zis si altii,nu iese fum fara foc. N-o fi facut nevasta-ta crize degeaba din cauza e-mailului si nu ti-o fi scos ochii in fata prietenilot absolut inutil.Sa fim seriosi! Fii rezonabil...vad ca ti-ai cam pierdut simtul asta.

Ah,iar in legatura cu faptul ca a facut prima criza de gelozie vis-a-vis de tiganul cu tipa cu fusta scurta,iar vad asta ca pe ceva normal. Voi,proaspat casatoriti,te uiti dupa "buci proaspete"

Si oricum,se vede clar ca ai pornit din start pe o premiza gresita,ai pornit pe un drum care de la bun inceput ti s-a parut plin de "rahat",iar acum,cand te-ai ratacit,cand lucrurile au scapat de sub control(din cauza ta!!!!),dai vina pe ea. Frumos,nu?

Eu nu te-as fi luat de barbat,mai virgilica,nici sa-mi oferi luna de pe cer...sa zici mersi ca ai gasit o femeie ca asta...dar tu nu,te vaiti ca o muiere in chinurile facerii.

Bagherra a scris:

:P Hmmm...si-au bagat coada parintiiiii....Clasic!

pai daca citeai mai departe descopereai ca le-am interzis la ai mei sa faca orice comentariu si mai ales sa imi zica mie ceva negativ

vigilentiu a scris:

pai daca citeai mai departe descopereai ca le-am interzis la ai mei sa faca orice comentariu si mai ales sa imi zica mie ceva negativ

Esti un barbat cu o moralitate indoielnica si slab psihic.

qusay a scris:

Cred ca trebuie s-o iei cu inceputul. Ce vroia fata asta de la tine? SI de ce?

SI in general ce vrea ea de la viata?

Cu asta ar trebui sa inceapa orice dialog intre indragostiti. S-si confrunte sufletele, viziunea despre ei si despre viata. Si stii de ce? Pentru ca cele mai profunde, alterante, si ireconciliabile conflicte pornesc de la convingeri.

Tu ai spus ca nu te-ai vazut un superfrumos. Ca temperamentul te-a facut foarte aratos in ochii fetelor. De acord. Dar ea s-a vazut frumoasa si merituoasa? Era vanitoasa? Astept ain generla ca viata sa-i vina in intampinare si lucruriel "sa-i iasa" sau era genul care cosnidera ca trebuie sa faca ea ceva ca lucrurile sa se implineasca?

Cineva care are in minte faptul ca toata lumea ii e potrivnica, ca nimic nu e bun in viata ei, ca nu i se recunosc meritele, ca ea poate si merita mai mult, duce o viata de cosmar. Iar partenerul ei e obligat sa devina terapeutul ei sau sa-i gaseasca unul. Sotia ta e bolanva sufleteste. Acum e furioasa. Poate urma depresia sau separarea ( femeile, mai nou, au marota asta: ne separam sa vedem daca ne iubim ; in acest moment sunt cele mai fragile sa devina atrase de altcineva).

e genul de femeie care asteapta sa ii pice din cer. tot timpul a fost asa.. asteapta sa i se faca lucruri fara sa dea nimic inapoi.. i-am cerut multe lucruri care sunt de bun simt: sa nu mai faca glume proaste la adresa mea (de la gelozie) de fata cu alti oameni... i-am zis macar sa le faca fata de mnine cand nu e nimeni de fata..., i-am spus sa nu mai ma controleze pentru ca nu o sa gaseasca nimic si sa nu mai incerce pentru ca ar trebui sa inteleaga dupa atata timp ca nu o sa gaseasca si nu are cum sa gaseasca nimic pentru ca sunt curat, i-am cerut sa nu se mai ia de familia mea aiurea (care oricum sunt departe) doar ca sa ma atinga pe mine... nu are incredere... a inceput un curs mai demult... m-am tinut de ea in fiecare zi sa invete sa il ea ca era important pentru ea si pentru cariera ei.. mi-am luat casti ca sa nu o deranjeze televizoru dar ea , ca un copil mic, trimitea emailuri, poze, ca orice alt lucru pe care nu l-a luat in serios niciodata... iar eu m-am saturat sa stau cu gura pe ea.... nu a luat examenu... si asta s-a rasfrans asupra mea bineinteles...

vigilentiu a scris:

poate ai putea sa imi spui si mie cum ai reusit sa treci peste... partenerul tau a trebuit sa faca ceva? i-ai cerut sa te ajute si cum te-a ajutat?Nu asa a fost nunta mea... am spus ce se intampla la nunti de obicei si am vrut sa sublinies ca nu nunta ca si petrecere e atat de importanta ci ce iese din ea... ce ramane si mai alez motivul petreceriisunt initiatoru threadului....e usor sa zici decat sa faci.... pleaca... ideea e si intrebarea e de fapt: Trebuie sa renunt? Oare? Asta a fost? oare nu mai e nimic de facut? Pot sa zic cu mana pe inima ca am facut tot ce mi-a stat in putinta sa salvez relatia? Pentru copil... El o sa traiasca fara tata... cum o sa il afecteze? Problema e ca daca plec am sa raman cu stigmatul ca de aici inainte tot ce o sa se intample o sa fie consecinta la alegerea pe care am facut-o... pentru ca eu fac alegerea asta... sau nu...

nu e usor, dar pot sa jur ca asta ai sa faci...intr-un fel sau altul

Kontroversata, slabiciune psihica are mai curand cel care isi mentine o plangere (fata d enunta,m viata, orice) fara s afaca ceva sa-i fie bine. Doar se plange. Cu atat mai grav cand lucrurile sunt comsumate si regreta ceva ce-a fost.

Ea e furioasa pe viata si lume, le uraste, ori asta nu poate fi constructoiv. Pentru nervii ei, cel putin.

Cu adevarat amtur si constructiv este sa iti doresti lucruri, sa faci tot ce tine de tine sa le ai si sa accepti ce iese. Incercand din nou, daca vrei. Ce face ea e vaicareala. O jelanie furioasa si impotenta. E clar ca sufera ingrozitor si probabil dispune de o generoasa incapatanare care o opreste sa vada lcururiel din alt aperspectiva. De genul - a fost nunta cum nu am vrut eu dar viata mea nu e un regret continuu al unei petreceri; daca ma iubesc cu barbati-miu fac eu nunta in fiecare zi cu el...

Tocmai am vazut un fil pe HBO cu pregatirea unei nunti - mireasa inebunise ca nimic din ce vroia n-a iesit. In final si-a dat seama ca nu e important de flori pui spre altar ci spre cine te indrepti cand mergi spre altar. Spre EL/EA. Fata asta, in tristetea ei distructiva, nu mai vede cine se afla langa ea. Si probabil ca pentru tine Vig ea a devenit de nerecunsocut. Undeva in spatele crizelor sunteti voi, cei dintai. trebuie sa ajungeti dfin nou acolo dand la o parte rigiditatile, asteptarea ca viata sa fie intr-un anume fel.

Am o curiozitate - de ce a vrut ea in America? Ce a sperat de la plecare asta? Cum credea ca se va descurca personal - nu prin tine. SI cat de mult o multumeste actuala ei viata? Si cum isi reprezenta ea implinire apersonala, ce-a multumi-o. Nu ce i-ar satisface ambitia, vanitatea, frica de insecuritate... ci ce ar facea-o fericita/multumita/linistita.

K0ntr0VerSaTa a scris:

M-am oprit sa-ti citesc scurta "poveste" fiindca te exprimi destul de coerent.Asa,acum trec la observatiile de vipera: femeia asta e foarte indreptatita sa se comporte cu tine asa cum o face. Pentru tine nunta inseamna un rahat,mai pe romaneste,nici eu nu mi-as dori langa mine un barbat care sa nu dea 2 lei pe acest eveniment care ar trebui sa aibe o loc o singura data in viata si care e de altfel unic. Nu ii intelegeai crizele de isterie,ca nu totul iese cum trebuie pentru organizarea nuntii,dar eu te asigur ca e mai mult decat normal felul ei de a se comporta.Nici eu n-as lasa pe altii sa-mi dea "maini" de ajutor la propria mea nunta. Vreau ca totul sa fie perfect,pentru asta nu am nevoie de binevoitori. Apoi spui ca te-a umilit si ti-a reprosat in fata prietenilor si analizat fiecare cuvintel din e-mail.Normal,nu? Doar te iubeste!Continui prin..."si eu ca un baiat politicos,sau ceva de genul asta ai zis,-am continuat sa stau de vorba cu ea"-aici te refereai la tipa care a venit in fata blocului dupa ce i-ai trimis e-mailul de despartire. Asta nu e politete,e lipsa de respect fata de sotie,fata de femeia de care ti-ai legat destinul. Oare daca e-mailul tau era destul de clar,tipa mai te cauta pe la usile blocului? Vezi tu,asa cum au mai zis si altii,nu iese fum fara foc. N-o fi facut nevasta-ta crize degeaba din cauza e-mailului si nu ti-o fi scos ochii in fata prietenilot absolut inutil.Sa fim seriosi! Fii rezonabil...vad ca ti-ai cam pierdut simtul asta.Ah,iar in legatura cu faptul ca a facut prima criza de gelozie vis-a-vis de tiganul cu tipa cu fusta scurta,iar vad asta ca pe ceva normal. Voi,proaspat casatoriti,te uiti dupa "buci proaspete"Si oricum,se vede clar ca ai pornit din start pe o premiza gresita,ai pornit pe un drum care de la bun inceput ti s-a parut plin de "rahat",iar acum,cand te-ai ratacit,cand lucrurile au scapat de sub control(din cauza ta!!!!),dai vina pe ea. Frumos,nu?Eu nu te-as fi luat de barbat,mai virgilica,nici sa-mi oferi luna de pe cer...sa zici mersi ca ai gasit o femeie ca asta...dar tu nu,te vaiti ca o muiere in chinurile facerii.

K0ntr0VerSaTa a scris:

Esti un barbat cu o moralitate indoielnica si slab psihic.

vigilentiu a scris:

e genul de femeie care asteapta sa ii pice din cer. tot timpul a fost asa.. asteapta sa i se faca lucruri fara sa dea nimic

Te-ai intrebat de ce e asa? Exista, in mare, 2 variante.

1. Crede ca nu poate obtine nimic prin forte proprii, ca nu e in stare, ca nu are calitati (poate doar frumusetea pe care a tras cat se poate)

2. Crede ca i se cuvine - din diverse motive

In primul caz e suficient sa o constientizezi in privinta talentelor ei si sa o antrenezi.

Al doilea caz e aproape fara speranta pentru ca alterarea vine de la nivelul sufletului iar vindecarile sufletului sunt mai anevoioase decat ale personalitatii

qusay a scris:

Kontroversata, slabiciune psihica are mai curand cel care isi mentine o plangere (fata d enunta,m viata, orice) fara s afaca ceva sa-i fie bine. Doar se plange. Cu atat mai grav cand lucrurile sunt comsumate si regreta ceva ce-a fost. Ea e furioasa pe viata si lume, le uraste, ori asta nu poate fi constructoiv. Pentru nervii ei, cel putin. Cu adevarat amtur si constructiv este sa iti doresti lucruri, sa faci tot ce tine de tine sa le ai si sa accepti ce iese. Incercand din nou, daca vrei. Ce face ea e vaicareala. O jelanie furioasa si impotenta. E clar ca sufera ingrozitor si probabil dispune de o generoasa incapatanare care o opreste sa vada lcururiel din alt aperspectiva. De genul - a fost nunta cum nu am vrut eu dar viata mea nu e un regret continuu al unei petreceri; daca ma iubesc cu barbati-miu fac eu nunta in fiecare zi cu el... Tocmai am vazut un fil pe HBO cu pregatirea unei nunti - mireasa inebunise ca nimic din ce vroia n-a iesit. In final si-a dat seama ca nu e important de flori pui spre altar ci spre cine te indrepti cand mergi spre altar. Spre EL/EA. Fata asta, in tristetea ei distructiva, nu mai vede cine se afla langa ea. Si probabil ca pentru tine Vig ea a devenit de nerecunsocut. Undeva in spatele crizelor sunteti voi, cei dintai. trebuie sa ajungeti dfin nou acolo dand la o parte rigiditatile, asteptarea ca viata sa fie intr-un anume fel. Am o curiozitate - de ce a vrut ea in America? Ce a sperat de la plecare asta? Cum credea ca se va descurca personal - nu prin tine. SI cat de mult o multumeste actuala ei viata? Si cum isi reprezenta ea implinire apersonala, ce-a multumi-o. Nu ce i-ar satisface ambitia, vanitatea, frica de insecuritate... ci ce ar facea-o fericita/multumita/linistita.

qusay a scris:

Te-ai intrebat de ce e asa? Exista, in mare, 2 variante.1. Crede ca nu poate obtine nimic prin forte proprii, ca nu e in stare, ca nu are calitati (poate doar frumusetea pe care a tras cat se poate)2. Crede ca i se cuvine - din diverse motiveIn primul caz e suficient sa o constientizezi in privinta talentelor ei si sa o antrenezi. Al doilea caz e aproape fara speranta pentru ca alterarea vine de la nivelul sufletului iar vindecarile sufletului sunt mai anevoioase decat ale personalitatii

vigilentiu a scris:

Nu zic ca tot timpul e asa insa in ultimul timp a inceput sa aiba crizele astea din ce in ce mai des...

Drept sa spun nu stiu ce ar multumi-o Am incercat orice... sa ii duc flori sa fiu atent... Nu stie sa imi zica ce vrea si asta ma inebuneste... Pentru ca nu stiu ce sa fac...

esti sigur ca ...nu are pe altcineva si nu stie cum sa faca sa iasa din relatia cu tine?