Parintii impostori - parintii proprietari de copii

Dar te-ai ridicat singur si din cate observ si esti un om inteligent. Asta nu-i multumeste?

Kahila a scris:

Dar te-ai ridicat singur si din cate observ si esti un om inteligent. Asta nu-i multumeste?

I-ar multumi daca as deveni ceea ce si-ar fi dorit ei.

Big Lebowski a scris:

E periculos sa crezi daca nu ai dragoste (acceptare). Chiar azi am vazut un "profet" barbos prin oras care vorbea singur. Religia te poate inebuni.

Eu am o teorie ca nu ai nevoie de dragoste/acceptare... din afara, de la altii. Singura dragoste de care ai nevoie e de la tine catre tine :) Ideea asta am citit-o prima data pe un forum international si apoi am mai intalnit-o si in alte contexte ("spirituale").

Nu ma mai preocupa religia sau spiritualitatea; am pierdut destul timp studiind si incercand sa rezolv mistere, fara rezultat. Acum imi vad de viata.

PS: Si eu am remarcat ca ai talent la scris, mesajele tale sunt f profunde si optimiste.

optimiste mai ales :)

Athmy a scris:

optimiste mai ales :)

Eu asa le percepeam: cineva care si-a inteles problema si acum scrie pe un ton ironic/amuzat.

Un optimist vede solutii, iar un pesimist vede probleme. Dar nu poti afla solutia fara sa intelegi pe deplin problema.

Big Lebowski a scris:

I-ar multumi daca as deveni ceea ce si-ar fi dorit ei.

Asta nu inteleg oamenii, ca daca seamana vant, culeg furtuna. In cazul tau, furtuna este interioara si ei simt doar o usoara racoare. Asta ii nemultumeste? Foarte bine. Stii, asta e problema cu psihopatii ca nu prea poti sa dai in ei, neavand sentimente deloc nu ii poti face sa sufere. Asa ca se pot ineca doar cu propriul venin. Sa nu-i lasi vreodata sa te acuze ca n-ai viata ta, pentru ca ei ti-au luat-o. Si indiferent cat de bine ai fi, ei tot nemultumiti ar fi. Eu sunt independenta financiar de la 17 ani, am o fetita superba pe care ei nici n-ar merita s-o cunoasca, nu le-am facut niciodata probleme,le-am demonstrat de mii de ori calitatile mele de om si de mama, dar tot dau din gura ca de ce n-am o cariera , ca de ce nu caut sa castig mai mult , de ce, de ce si iar de ce ? Am incetat de mult sa ma mai stresez de nemultumirea lor. Ca sa poti progresa, trebuie in primul rand sa te impaci cu tine insuti si apoi sa vezi daca poti mai bine de atat. Iti dau cateva motive pentru care trebuie sa fii mandru : esti in viata, poti comunica, scrii cursiv, ai sentimente, ratiune si logica. Pe mine m-ai facut sa scap definitiv de frica de intuneric prin postarile tale. La 34 de ani trebuia sa-l trezesc pe al meu noaptea sa-mi aprinda lumina sa ma duc la toaleta. Era singurul lucru de care imi era rusine si am reusit sa scap. Sutele de carti citite inainte si toate metodele nu au mers atat de bine ca umorul tau fin .

:flowers:

Nu te compara cu parintii tai . Cand ciocnesti doua pietre poti obtine mai multe pietre sau poti obtine scanteie. Daca ei sunt de piatra nu inseamna neaparat ca si tu esti de piatra. Lasa-i in legea lor si apuca-te si povesteste-ti gandurile intr-o carte.

Apodonos a scris:

Lasa-i in legea lor si apuca-te si povesteste-ti gandurile intr-o carte.

Daca nu-i lasa in plata Domnului va fi legat de ei toata viata si ei vor avea putere asupra lui, el insusi le-o ofera.

1. Daca fiul nu este realizat in viata, atunci parintii self-absorbed il vor freca la cap ca de ce nu e ca altii, ca de ce el nu poate, etc.

2. Daca fiul a reusit sa se realizeze in viata IN CIUDA obstacolelor impuse de parintii self-absorbed, chiar daca fiul ar avea meseria dorita de ei, el tot nu ar satisface standardele parintilor, pentru ca ei ar creste standardele automat.

Ex: am luat primul bacul pe liceu, dar taica-meu a fost foarte nemultumit ca nu am luat nota si mai mare, "macar cu cateva sutimi", zicea el. Nici vorba sa ma felicite, fierbea de nemultumire, pana a gasit faza cu "de ce nu puteai sa iei si mai mare nota", si atunci s-a linistit.

N-a fost o intamplare, ci un pattern, pentru ca exact la fel a facut de fiecare data cand am avut o realizare in viata.

De ce fac ei asta?

Probabil s-au deprins cu schema nemultumirii perpetue, si nu mai pot iesi din ea, pt ca ar trebui sa se schimbe, sa isi reevalueze tot sistemul de valori.

Cum sa spuna ei: bravo, fiule, sunt mandru de tine, te iubesc orice ai face, esti valoros, contezi pt mine, am sa te ajut orice ar fi, ma bucur ca existi si ca esti fiul meu?

Cum sa spuna asa ceva, cand asta ar insemna ca s-ar contrazice cu spusele lor dinainte, cand nu erai destul de bun, cand copiii din vecini erau mai buni decat tine?

E posibil ca astfel de parinti sa nu doreasca de fapt realizarea fiului, pentru ca daca fiul s-ar realiza i-ar intrece ca statut, si asta ar fi foarte dureros pt ei (i-ar obliga sa-si evalueze viata ratata). Ar fi dureros pt ei sa vada ca fiul e fericit, i-a intrecut, are de toate, e independent, acum el atrage laudele si admiratia, si asta parintele narcisist nu suporta (pai parintele narcisist trebuie mereu sa atraga atentia si energia tuturor, ca sa se simta ca exista, nu? cum sa lase el fiul sa fie pe piedestal, felicitat, pretuit)

Atunci ei afirma ca vor binele copilului, dar inconstient ii saboteaza eforturile. Astfel ei isi pot pastra statutul superior in fata fiului, pot fi mai sus decat el, pot sa isi pastreze in continuarea pozitia de Parinte care stie toate, e bun la toate, face profetii (stiam eu ca nu o sa reusesti) care se autoimplinesc, poate sa se vaiete rudelor ca fiul e "nerealizat, sarmanul", si sa castige niste cupoane de compatimire, etc.

si o alta chestie interesanta a parintilor de genu' este ca desi vor sa-si modeleze copii ca si cum ar fi din lut, in acelasi timp au si tendinta de a le crea ei conditiile de viata (am muncit o viata intreaga ca sa fac o casa, ca sa nu stai pe drumuri. tot ce am facut pentru tine am facut, etc, etc), ca dupa aia sa poata scoate ochii o viata intreaga.

dar totusi acest lucru eu zic ca desi ei il considera ca fiind o dovada de bunatate, ca incearca sa-i ofere copilului ceva ce ei poate nu au avut, defapt ei intr-un fel sunt, sau nu, constienti ca este defapt neincrederea in propriul copil. si in felul asta se simt si ei bine, ca au facut ceva pentru copilul lor. chiar daca el nu-i va asculta, si o sa-si strice viitorul glorios care-l astepta daca i-ar fi ascultat, macar are unde sa stea, ca ei au muncit o viata intreaga pentru asta.

eu zic ca acest lucru este doar un mod de a se pune pe ei intr-o lumina mai buna, sa fie laudati de cunostinte, ca da i-au creat copilului un vitor, si el ce a ajuns, si cat de nefericiti sunt ei, ca daca i-ar fi ascultat...

sper ca intelegeti ce voiam sa accentuez, coerenta la ora asta imi lipseste cu desavarsire.