nu-i aduceam acasa, asta am inteles
mi-am respectat atat parintii cat si prietenii
am devenit insa o persoana inhibata, dar nu stiu daca asa am fost crescuta sau asta e natura mea
Parintii impostori - parintii proprietari de copii
Început de Cleric Prest, Mar 31 iul 2007 · 1.233 răspunsuri · 166.253 vizualizări
Big Lebowski a scris:Le distrugeam cu furie, dadeam cu ciocanul peste ele, si astazi se mai vad urmele in dusumea.
persoanei cu ratoiul nu i s-a permis sa-si defuleze furia pe jucarii/alte obiecte/exterior. E mai grav daca ramai cu ea in tine si iese la surpafata mai incolo, pe persoane.
Alice Miller spune ca e mai bine daca dai afara furia refulata distrugand obiecte, decat sa ramai cu ea. Copilul a inteles ca poate, ca e voie. Asta il poate salva de comportamente antisociale ulterioare.
Athmy a scris:nu-i aduceam acasa, asta am inteles
mi-am respectat atat parintii cat si prietenii
am devenit insa o persoana inhibata, dar nu stiu daca asa am fost crescuta sau asta e natura mea
ca nu-i aduceai in casa nu-i chiar atat de grav,cine stie ce motive aveau ei,poate se rusinau de ceva.
insa ma bucur ca te-au lasat sa ai prieteni.
la ultima constatare pe care ai facut-o ce sa-ti spun?nu toti oamenii sunt la fel.
bineinteles, ma incurajau sa am prieteni :)
doar ca nu mai voiam eu, in mod deosebit, sau simteam ca imi lipsesc mijloacele
cu toate astea, nu am dus lipsa si chiar acum ma consider norocoasa.. dar nu sunt sociabila
este daca vrei o dualitate
Hypathia a scris:persoanei cu ratoiul nu i s-a permis sa-si defuleze furia pe jucarii/alte obiecte/exterior. E mai grav daca ramai cu ea in tine si iese la surpafata mai incolo, pe persoane.
Alice Miller spune ca e mai bine daca dai afara furia refulata distrugand obiecte, decat sa ramai cu ea. Copilul a inteles ca poate, ca e voie. Asta il poate salva de comportamente antisociale ulterioare.
normal,si pe cei adulti ii vezi sa aiba astfel de manifestari.bine,nu ma refer la jucarii.
dar in cazul unui copil raman totusi niste urme greu de sters.
Athmy a scris:bineinteles, ma incurajau sa am prieteni :)
doar ca nu mai voiam eu, in mod deosebit, sau simteam ca imi lipsesc mijloacele
cu toate astea, nu am dus lipsa si chiar acum ma consider norocoasa.. dar nu sunt sociabila
este daca vrei o dualitate
inseamna ca ai avut parinti ok.
daca unii parinti nu au avut destula putere financiara nu trebuie sa-i condamnam.zic eu.
dupa felul in care ai intervenit in discutie n-as zice ca nu esti sociabila.stau si ma gandesc poate retrasa,dar nu mai mult.
da, aplauze pentru intrarea ta pe forum 
am avut multe lucruri de care sunt mandra :)
multumesc
the player 1 a scris:normal,si pe cei adulti ii vezi sa aiba astfel de manifestari.bine,nu ma refer la jucarii.
da, te referi la copii. in cazul adultilor-parinti.
ca jucariile parintilor sunt copiii.
Hypathia a scris:da, te referi la copii. in cazul adultilor-parinti.
ca jucariile parintilor sunt copiii.
da,ne invartim incerc.imi cer cuze ca ma repet,dar parerea mea e ca astfel de parinti nu trebui sa existe.
Oamenii saraci sufleteste nu te vor primi in casa lor, indiferent daca sunt avuti sau nu.
Cand cresti in modul asta, fie te revolti, ca mine, treci peste vointa parintelui si dezvolti o opozitie fata de o autoritate anormal de paranoica, fie te conformezi si duci neamul mai departe, mandrindu-te cu mostenirea comportamentala.
Singurul motiv logic pentru care un parinte care nu te lasa sa vii cu prieteni p-acasa s-ar ingrijora ca toata clasa pleaca in excursie, dar tu nu este "gura lumii" (nu mai pot mentine aparenta in fata celorlalti ca sunt buni, demni, seriosi, avuti etc.).
Oamenii saraci nu se bucura penru ca sunt zgarciti - bucuria le-a fost inabusita din fasa in copilarie, cand li s-au refuzat jucariile pe motiv ca "n-avem bani", "nici eu n-am avut si n-am murit" sau diverse alte perle de intelepciune taraneasca. Personalitatilor slabe le-a murit sufletul de la acest tratament si s-au conformat - au devenit carapace goale in care a renascut parintele - adica demonul si-a atins scopul - a trecut de la a-l poseda pe cel batran la a-l poseda pe cel tanar.
Saracii disperati dupa avere intotdeauna vor ramane saraci si nu se vor bucura de viata. Sunt genul de oameni care isi orneaza frumos o camera in care nu calca nimeni, care este for show only, acolo intra doar invitatii cand vin in vizita (ceea ce se intampla foarte rar), ca acei invitati sa poata fi uimiti de averea familiei X (avere care de fapt nu exista - iti dai seama de asta dupa mirosul de naftalina al camerei respective si dupa praful asezat prin diverse locuri, praf care arata ca spatiul nu a fost folosit ca... "daca se strica/zgarie/impute/etc."). La tara sunt des intalnite cazurile in care intr-o curte sunt 2 case - una mare la drum si una mica in fundul curtii. Casa mare e plina cu naftalina si nu sta nimeni in ea, folosind-o doar eventualele rude venite in vizita, iar in cea mica stau claie peste gramada avarii de proprietari ai curtii respective. Ei motiveaza ca acea casa mare va ramane copiilor. Eroarea de logica este ca fiind crescuti in modul acesta si copii vor utiliza acelasi program - nu stau acolo ca se strica, las pentru vizitatori si ca sa ramana copiilor mei, si programul acesta se va repeta la infinit, pana ala aparitia unei personalitati puternice care fie va parasi curtea cu prima ocazie, fie se va rascula, va ocupa acea casa cu forta si va impune o noua ordine in curte, schimband si balanta puterii. Asta la tara de cele mai multe ori se face cu parul. Deoarece comunismul a mutat multi tarani la oras, situatii de genul asta se intalnesc des si in zonele urbane.
Socializarea este ceva ce se invata. Daca in copilarie parintii iti interzic socializarea din diverse ratiuni ale lor(nu ale tale), ajungi un adult retras si degraba varsatoriu de diverse perle de intelepciune taraneasca sau de actiuni agresive la adresa oricui va dori sa intre in cercul tau prin comportament social, altul decat cel standardizat prin regulile nescrise de politete si traditii ale societatii din care faci parte. De aceea multi tarani ii urasc pe oraseni, ii considera ingamfati, risipitori etc. Tot acei tarani, cand la randul lor acced la statutul de oraseni se dedau la acte reprobabile - scandaluri, hotii etc. pe principiul - "sunt orasean acum, stii cine sunt eu ?". TU esti o personalitate schilodita de alti tarani, fortata sa se dezvolte in mod fals in directia dorita de acestia, ingradita in exprimarea proprie, libera si individuala, care o data scapata de jugul normator al acestora este neformata, nu isi poate gasi propria identitate, normele parentale luptand intern cu indrajire impotriva oricaror muguri de independenta ai personalitatii incipiente care incearca sa isi gaseasca propriul drum si propriul sistem de valori.
Nimeni nu te indeamna sa iti urasti parintii sau sa procedezi la actiuni retaliatoare la adresa lor pentru o vina de care ei nu sunt constienti si pe care nu o vor accepta. Indemnul este doar la constientizarea realitatii interne, la constientizarea propriei personalitati, o personalitate distincta, individuala, proprie, iar nu o copie proasta a personalitatilor celor care te-au nascut si crescut, nu un sine fals care prin opunerea sa fata de sinele real va duce la acoolism, droguri, infractiuni, promiscuitate si alte acte daunatoare.
Scorpionul_Rosu a scris:Nimeni nu te indeamna sa iti urasti parintii sau sa procedezi la actiuni retaliatoare la adresa lor pentru o vina de care ei NU sunt constienti si pe care Nu o vor accepta.
Imi place asta la nebunie, consitientizand asta nu le mai dai putere asupra ta, te desprinzi de trecut si poti inainta. Degeaba te lamentezi si ii invinuiesti intreaga viata, asta nu face altceva decat sa te tina in loc, sa te opreasca din drumul pe care trebuie sa-l urmezi pentru a te implini.