Parintii impostori - parintii proprietari de copii

Big Lebowski a scris:

Pai ei insista in continuare sa devin medic (desi am terminat in 1999 si am uitat aproape totul). Nu vor sa li se risipeasca investitia. Imi aduc aminte ca din clasa a 8-a eram supravegheat pe la spate de maicamea care ma intreba "cat ai parcurs din materie?" Parintii mei, de meserie profesori au fost cei mai toxici oameni pentru elevi, din cati am vazut.

cand va veni vremea iti promit ca nu voi proceda asa cu copilul meu.as incerca sa-i insuflu intersul pentru carte,dar nu sa-l distrug.mai bine un om simplu si fericit.nu-l voi priva de frumusetiile copilariei.

tie nu-ti place medicina?

the player 1 a scris:

cand va veni vremea iti promit ca nu voi proceda asa cu copilul meu.as incerca sa-i insuflu intersul pentru carte,dar nu sa-l distrug.mai bine un om simplu si fericit.nu-l voi priva de frumusetiile copilariei.

tie nu-ti place medicina?

relativ, insa m-a depasit cu mult efortul, asa ca nu merita pretul platit, nervi distrusi, pentru ce? pentru ambitiile altora? macar sa fi fost ale mele

Big Lebowski a scris:

relativ, insa m-a depasit cu mult efortul, asa ca nu merita pretul platit, nervi distrusi, pentru ce? pentru ambitiile altora? macar sa fi fost ale mele

lasa-i pe ei,urmeaza-ti dorintele si fa ceea ce-ti este pe plac.mai exact ceea ce te face fericit.

the player 1 a scris:

nu-l voi priva de frumusetiile copilariei.

la varsta de 11 ani, maicamea imi arunca cand eu nu eram de fata, jucariile la gunoi, sosise timpul sa o despagubesc pentru traumele sociale, sosise scadenta.

the player 1 a scris:

lasa-i pe ei,urmeaza-ti dorintele si fa ceea ce-ti este pe plac.mai exact ceea ce te face fericit.

asta vreau sa fac, dar cu ce resurse?

Big Lebowski a scris:

la varsta de 11 ani, maicamea imi arunca cand eu nu eram de fata, jucariile la gunoi, sosise timpul sa o despagubesc pentru traumele sociale, sosise scadenta.

stiu pe cineva care nu a trecut prin trauma de a-i fi aruncate jucariile pentru ca nu i s-a permis de catre parinti sa aiba jucarii. Odata, cand avea 4 ani, s-a dus in vizita cu parintii la o familie si acolo a vazut un ratoi. De cauciuc. Atata a plans pana ce familia i l-a facut cadou. Parintii s-au opus, dar pana la urma, rusinati, au acceptat. Asta a fost singura jucarie de care isi aminteste. Si e graitor faptul ca i s-a permis sa aiba aceasta jucarie doar pt ca parintii lui nu au cheltuit niciun ban pt ea. Cand ea s-a stricat, nu a mai fost inlocuita.

Cum e mai bine, sa treci prin trauma de a avea si a de a-ti fi aruncate la gunoi, sau prin trauma de a nu avea deloc (si de a nu i se permite sa se joace cu copiii)?

Big Lebowski a scris:

asta vreau sa fac, dar cu ce resurse?

multi dintre noi pornesc de jos,unii reusec.incearca sa nu-ti pui prea sus stacheta,tu stii cat poti.

despre resurse ce sa-ti zic? ai dreptate, e greu cand nu ai nimic.

Big Lebowski a scris:

la varsta de 11 ani, maicamea imi arunca cand eu nu eram de fata, jucariile la gunoi, sosise timpul sa o despagubesc pentru traumele sociale, sosise scadenta.

incearca sa te desprinzi de trecut,iar singura modalitate este sa ai putine contacte cu ei.nu-ti dau sfaturi,esti destul de inteligent,pur si simplu ti-am zis parerea mea.

pai mama imi zicea sa nu aduc in casa 'draci' de copii :)

apoi cand a vazut ca sunt singura din clasa care nu se duce in excursii, a inceput sa se ingrijoreze

in clasa a 12-a a fost initiativa ei sa ma dea la meditatie la engleza, aproape singurii bani cheltuiti pe mine

nu va pot spune ce bine mi-e prins :)

Hypathia a scris:

Cum e mai bine, sa treci prin trauma de a avea si a de a-ti fi aruncate la gunoi, sau prin trauma de a nu avea deloc (si de a nu i se permite sa se joace cu copiii)?

cel mai bine e sa nu existe astfel de parinti.

la intrebarea ta iti raspund ca nu-i bine sub nici o forma sa traumatizezi un copil.

Hypathia a scris:

Cum e mai bine, sa treci prin trauma de a avea si a de a-ti fi aruncate la gunoi, sau prin trauma de a nu avea deloc (si de a nu i se permite sa se joace cu copiii)?

Ultima varianta e cea mai rea. Din pacate eu am evoluat rau. Ei ma distrugeau pe mine, eu imi distrugeam jucariile primite cadou de la alte familii (cunoscuti). Le distrugeam cu furie, dadeam cu ciocanul peste ele, si astazi se mai vad urmele in dusumea. In cazul meu erau fericiti sa ma poata ignora cand ceream o jucarie, pe motiv ca e prea scumpa. De fapt logica lor era, "daca noi nu am avut, tu de ce sa ai?" Oricum mare paguba nu era, caci pe vremea comunista, jucariile erau oribile.

Athmy a scris:

pai mama imi zicea sa nu aduc in casa 'draci' de copii :)

apoi cand a vazut ca sunt singura din clasa care nu se duce in excursii, a inceput sa se ingrijoreze

in clasa a 12-a a fost initiativa ei sa ma dea la meditatie la engleza, aproape singurii bani cheltuiti pe mine

nu va pot spune ce bine mi-e prins :)

sa inteleg ca nu a fost de acord sa ai prieteni sau doar cu cei considerati musafiri?