Parintii impostori - parintii proprietari de copii

Kosmotro a scris:

...

Mai stiti metode?

Da, trei: indiferenta, raspunsul disproportionat de agresiv si preluarea ostila a "sefuielii".

Ninja2 a scris:

...

Bune idei totusi, ar fi necesar un topic cu aparari impotriva agresiunilor psihice .

Exista deja. Ma intereseaza mai putin "retetele", chestiile aplicate sunt cele de interes.

Far_above_the_clouds a scris:

Deschide un topic de spovedanie: asta sunt, asta am facut, asta mi-au facut ai mei, asta si-au facut unul altuia, etc. Ar fi mai util decat sa vorbesti pe din dos. Eu am facut-o. Mi-am pierdut multi admiratori, dar hai sa fim cinstiti, majoritatea forumistilor sunt posesori de simptome psihiatrice care isi ascund identitatea in spatele unor avatare si a unei porecle. Cei care au viata reala (confirmari reale) stau putin pe forum. Cei care nu mai au energie, pentru ca sunt devitalizati datorita autoagresiunii psihice, sunt si ei dornici de confirmari, pe care se iluzioneaza ca le obtin in spatele unor avatare. ASta fiind motorul care intretine compulsia la repetitie in ceea ce priveste forumurile. Goana dupa identitate, si falsificarea eului.

Am citit pe undeva ce ai scris tu, mi se pare ca postai cu nick-ul thedumbunion atunci.

Cred ca ma spovedeam pana acum daca la asta imi servea forumul, tu nu crezi ? Plus ca din 2008 si pana acu' am facut si asta, chiar daca oarecum mascat. Daca vrei spovedanie citeste topicul meu de pe la intrebari despre useri.

E normal cand ai treaba in alta parte decat pe forum sa nu scrii pe forum. Mie nu mi se pare ca userii de p-aici au neaparat lipsa de activitate p-acasa/sau pe unde s-or fi ducand ei. Mi se pare ca ei scriu ca le place, tie nu ti se pare ? Aaa, ca e o metoda buna sa iti omori plictiseala, da, corect, nu neg. Aaa, ca plictiseala denota o viata sociala relativ terna, nu neg nici asta, dar nu in fiecare moment al zilei esti cu harmalaia sau cu partenerul gramada pe tine. Ca unii useri s-au cuplat, sau au plecat din tara sau whatever si au incetat sa mai posteze, de acord cu tine. O singura chestie ma nedumereste... de ce mi-ar pasa mie de alegerile lor ?

Identitatea poti sa ti-o cauti in orice, la fel cum poti sa iti falsifici eu-l facand orice. Dar sa stau sa ma vait over and over and over pe tema asta e cam lipsit de rost si cam contraproductiv si cam pierdere de timp. Am facut cam tot ce se putea face p-aici pe forum, acu' mai postez ca sa imi treaca timpul si doar daca ma intereseaza subiectul, mai rar m-apuca postatul asa, de pielea p**ii, deci asta ca sa imi fac o identitate de scorpionu' rosu' de pe forumul roportal e pointless. Nu de alta da' am facut si asa ceva, mai demult. Acu' de exemplu postez ca n-am somn, am venit la 2 noaptea in casa si nu m-a luat somnu', nush de ce dracu' si nici nu caut motive acuma, ca poate m-o lua pana la urma si ca vad ca tot raspunzi la postarile mele si tu si ceilalti. Asa ca eu citesc. Mai aflu ceva nou sau macar vad alte puncte de vedere, nu-mi trebuie sa impersonez vreun psiholog/psihanalist/psiho-draci-sa-ma-ia. Nu sunt din domeniu, nu prea ma tenteaza sa intru in domeniu momentan, e doar o mica placere a mea, nush daca sa-i zic hobby.

Allexandrra a scris:

Mie imi place sa le devoalez jocul: A, tu afirmi asta, deoarece ce crezi ca... si te astepti ca eu sa...

Si ce reactii ai de la ei? Da-mi exemple.

Eu am incercat asa, si ei neaga, se fac ca nu inteleg, ceea ce e destul de frustrant, asa ca am abandonat calea logica in discutiile cu unii ce evita logica.

Dar calea asta a ta e super atunci cand ai in fatza un om bine intentionat, care e dispus sa evolueze intelegand unde nu vede clar, si sa comunice real cu tine, intelegand amandoi tot mai mult prin clarificare.

Kosmotro a scris:

A te raporta la parinti in termeni de acceptare sau aprobare sau iertare mi se pare ca distrage atentia de la ceva important: fostul copil abuzat este azi un adult, si inca unul care e bine sa fie complet independent (in primul rand psihic). De ce sa cheltuiesti energie psihica inutil consumandu-te cu ganduri despre parinti?

Acum o sa dau si eu un raspuns pentru ce ai scris tu, scorpionul si far_above.

Acceptarea acestor parinti este vitala pentru unii dintre noi. Din ce cauza credeti ca unele persoane nu isi gasesc parteneri de cuplu, nu isi fac o familie? Acceptarea se refera mai ales la impacarea individului cu situatia prin care a trecut si restructurarea experientei trecute.

Iertarea implica si restructurarea intregii relatii din prezent. Aici apare un proces complex .

Dar cum am mai spus atat timp cat aceste aspecte nu te preocupa prea tare si nu consideri necesar sa iti modifici viata, nu are rost sa intri pe un drum atat de sinuos

A accepta nu inseamna neaparat a fi de acord.

Daca accepti ca ai parinti impostori nu inseamna ca le dai frau liber sa te agreseze in continuare , nu ii ierti si te impaci cu ei , ci recunosti realitatea care a fost si care este.

Nu stiu cum sa ma exprin intr-o idee logica , insa ptr mine a accepta , presupune ati asuma responsabilitatea ptr viata ta.

Candva parintii au fost responsabili de sortile si calitatea vietii noastre , insa odata deveniti adulti aceasta responsabilitate este a noastra.

PourMoi a scris:

Aici te voi contrazice: autoironia este pentru multe persoane cheia spre a deveni mai placut, mai inteles si a reusi sa isi construiasca stima de sine. Atat timp cat poti sa faci glume pe seama ta inseamna ca ti-ai putut integra unele aspecte ce tin de partea pe care nu placi

"Rasul de sub streang (care rezulta dintr-o tranzactie sub

streang) inseamna ca, daca pacientul rade in timp ce relateaza

o intamplare nefericita si mai cu seama daca ceilalti

membri ai grupului rad si ei, respectiva intamplare nefericita

face parte din catastrofa scenariului pacientului. Cand oamenii

din jurul lui rad, ei intaresc recompensa, ii grabesc prabusirea

si il impiedica sa se faca bine. Astfel, ispita parentala a

dat roade, ha-ha."

"In cazul Alcoolicului, White(pacientul) povesteste publicului despre

betia rasunatoare din saptamana anterioara, iar publicul

(incluzandu-l poate si pe terapeut) radiaza de incantare.

Zambetul Copilului celor din public imita si intareste zambetul

mamei-vrajitoare(adica mama) sau al monstrului(adica tatal),

care simte multumire cand White se supune poruncii

(<<Nu gandi, bea!

Allexandrra a scris:

Mie imi place sa le devoalez jocul: A, tu afirmi asta, deoarece ce crezi ca... si te astepti ca eu sa...

Mda, e annoying, e echivalentul la a te da destept, obtii fix oftica si furie din partea lor pe care ti le toarna tot tie-n cap.

PourMoi a scris:

Atat timp cat poti sa faci glume pe seama ta inseamna ca ...

... esti relativ impacat cu tine insuti, corect.

Kosmotro a scris:

Dar calea asta a ta e super atunci cand ai in fatza un om bine intentionat, care e dispus sa evolueze intelegand unde nu vede clar, si sa comunice real cu tine, intelegand amandoi tot mai mult prin clarificare.

Dap, am auzit ca tehnica asta merge cu martienii, cand dai de oameni de se iau de viata ta si te-apuci sa le explici despre persoana lor...aaa ... e momentul la care observi ca your kung fu sucks. Oricum, nice try, sa-ncerci raspuns rational la dispute emotionale. Cica ieta ca d-acolo porneste frustrarea, de la vorbit unu' chinezeste si unu' greceste. Asa se formeaza relatii de lunga durata, constante, pasionale... cam ca intre rusi si ceceni.

LongDistanceRunner a scris:

A accepta nu inseamna neaparat a fi de acord.

Daca accepti ca ai parinti impostori nu inseamna ca le dai frau liber sa te agreseze in continuare , nu ii ierti si te impaci cu ei , ci recunosti realitatea care a fost si care este.

Nu stiu cum sa ma exprin intr-o idee logica , insa ptr mine a accepta , presupune ati asuma responsabilitatea ptr viata ta.

Candva parintii au fost responsabili de sortile si calitatea vietii noastre , insa odata deveniti adulti aceasta responsabilitate este a noastra.

Eu ce puii mei am spus in postarea mea kilometrica, tot acelasi drac, doar cu mai multe cuvinte. Asa, gata, iote si confirmarea mea(si validarea si whatever the fuck mai trebuia sa obtin). Parca simt ca mi s-a mai sculat un pic. Stima de sine, bineinteles, sa nu va ganditi la ce ma gandesc eu

LongDistanceRunner a scris:

A accepta nu inseamna neaparat a fi de acord.

Foarte adevarat. nu ii accepti pe parinti in totalitate ci inveti sa accepti ceea ce traiesti in prezent.

Ninja2 a scris:

Nu gandi, bea!

Aham.

Mah, da' ma gandeam io la rasu' spanzuratului si la cum l-ati confundat asa un picut cu... sarcasmul.

Da, cica ala de ii e frica sa fie responsabil de ce tampenii face el cu labuta proprie da vina pe traumele ancestrale, pe masacrul parental la adresa alui sau sufletel. Pai... poa' sa stea masacrat acolo... sau sa faca dracu' ceva, cum ar fi sa puna mana sa isi faca o idee cam ce crede ca a patit si sa se miste din loc, sa ia problema-n mana, sa isi asume ce face el, ca doar nu face altu' cu mana lui. Nu, nu face nici parintele ala interior care i-a trasat dungi pe creier gen tu te faci mare si iti iei un betivan ca asa a fost tactu si faci doi copii pe care ii aperi tu de furia lui de betivan si esti in capu' tau Ecaterina Teodoriu, sau alte ... scripturi, ca sa ma exprim eufemistic la 12 dimineata, ca parintele ala, dupa ce iti dai seama de el deja incepe si isi spune rugaciunea, ca-si da seama ca va fi operat pe viu mai ceva ca evreii de Mengele pe la Auschwitz. Ca daca nu, se va aplica "Nu gandi, bea!" Io o sa mai repet de vreo 50 de ori pe forum ca multa gandire strica. Pe bune, nush cum dracu', da' multa gandire te prosteste, ajungi ca in loc sa stai cu niste oameni si sa te bucuri de ei tu esti ocupat sa ii analizezi, sa vezi tu cam ce reactii au, sa teoretizezi de ce, sa deduci de unde provin sa bla-bla-bla, si dupa un timp de analizat asa fara noima, fara sir, te trezesti ca aia si-au vazut de viata lor si traiesc si pe tine te-au lasat in analiza ta, sa clocesti acolo inchis in propria minte.

Ninja2 a scris:

depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile. eu de ex cred ca atat timp cat te poti ironiza sau glumi pe seama ta inseamna ca accepti multe la tine si inseamna ca poti face fata in alt fel vietii.

E ok sa razi uneori de tine insa sa nu joci "prostul" - "hai sa radem cu totii de cat de prost si neindemanatic sunt".