Parintii impostori - parintii proprietari de copii

Laughlin a scris:

Ai luat vreodata in calcul varianta ca, acei parinti nu sunt lasi ci, doar lipsiti de constiinta? Asta este un impediment serios in a-si intelege comportamentul. Neintelegandu-l , li se pare firesc, iar comportamentul copiilor le pare desprins din propria lor realitate. Caci de fapt asta se si intampla....ei nu pot de multe ori intelege, nimic din ceea ce nu este compatibil cu propriile invataturi parentale....pentru asta este nevoie de un anume nivel al constiintei de sine( care se educa tot in copilarie....deci ajungem intr-un cerc vicios..nu au constiinta pentru ca nu le-a fost educata, si nu pot intelege realitatea pentru ca nu au constiinta).

Asta cam aşa e...din păcate, şi mai ales de la o v

Floricik_ a scris:

Laughlin a scris:

Mama ta nu poarta dialog cu tine, e numai un monolog, in realitatea ei. Cui vrei sa-si prezinte argumentele, daca nu are partener?!

Păi

Mi-e mila de mama ta

fiecare am avut parte de experiente neplacute cu parintii, dar asta nu inseamna ca nu ne-au iubit... ma rog, pe majoritatea...

Floricik_ a scris:

m-am mulţumit p

fast_motion a scris:

fiecare am avut parte de experiente neplacute cu parintii, dar asta nu inseamna ca nu ne-au iubit... ma rog, pe majoritatea...

iubirea posesivă (care de fapt nu e iubire) duce la "experienţe neplăcute"...c

Laughlin a scris:

Existenta unui contact , cat de rar, cu parintii biologici, este benefic psihic.

Da, contact si nu simbioză.

Iar acele contacte sunt consecinta caderii la pace intre copii si parinti (daca e posibil). Fiul sau fiica (devenind maturi, independenti emotional, material, locativ) devin egalii parintilor iar parintii devin niste...străini cunoscuţi.

Laughlin a scris:

A face pace cu ei, este un lucru important.

Cleric Preston a scris:

Da, contact si nu simbioză.

Iar acele contacte sunt consecinta caderii la pace intre copii si parinti (daca e posibil). Fiul sau fiica (devenind maturi, independenti emotional, material, locativ) devin egalii parintilor iar parintii devin niste...străini cunoscuţi.

Contact, simbioza, nu asta era subiectul.

Exista persoane care se inteleg bine cu parintii, oricat de surprinzator ti se pare asta ( fara sa fie nevoie de vreo impacare). Si chiar si aia de nu se inteleg bine, pot face fata unor vizite parintilor , fara sa isi ia gatul sau se simta neaparat rau psihic( chiar daca nu au cazut la vreo pace). Si nu...parintii nu devin straini cunoscuti. Ei raman parintii biologici, ca de aia am si zis de nevoia psihica de contact ( cu execeptia enuntata). Numai ca respectiva persoana, fostul copil, ar fi bine sa devina constient de sine insusi.

In plus, fiecare situatie este unica in parte. De aia etichetarea duce la confuzii.

P.S. Sarbatori cu bine si tie!

Laughlin a scris:

Si nu...parintii nu devin straini cunoscuti.

...atunci măgari cunoscuţi!