Kallisti a scris:<br />Ma da ce e asa de aratat cu degetul? Pana la urma e a matter of instinct. Masculul sa insamanteze si femela sa aibe cuib si sa procreeze. N-avem frate acelasi obiectiv, e clar. <br />Si nu ma pune acum sa bazez lumea intreaga pe iubire, ca sa fim seriosi...ori e instinct sexual, ori e nevoia de satisfacere a altor instincte, ori e nevoia de reparatie iubirea aia de zice lumea ca e. Pana se ajunge la iubirea neconditionata, poti sa-ti iei un caine.Linistit. <br /><br />Si ca sa fiu si on topic:<br /><br />Wishfullife, din ce scrii vad ca stii sa vezi, mai bine, mult mai bine ca altii, ce se intampla cu tine. Nu pot sa te sfatuiesc decat sa-ti construiesti propria viata cu multa incredere in mintea ta. Ca e buna.<br />
<br /><br /><br />
Da, mintea saraca circula cu mult inainte, vede si stie. Nu s-a indoit nimeni de mine ca as fi inteligent, dar atat. Am fost introvertit de cand ma stiu. Spre exemplu, la gradinita au vrut sa faca educatoarele o piesa de teatru. Eu eram ca de pe alta lume, nu stiam ce vor de la mine, de ce repetam anumite cuvinte. Pana au pus-o pe o fetita cu care ma intelegeam bine, sa ma ia intre patru ochi si sa-mi explice ce am de facut. Am prins imediat, si pana sa jucam piesa retinusem vreo 3 roluri ale altora 
Invatatoarea ne punea sa cantam singuri, la ora de muzica. Eu nu puteam. Ma ridicam, si crapam de rusine. Taceam cu incapatanare. Cu obstinatie. Pana s-au plictisit si m-au lasat in pace. Abia in generala, cand cantam cu totii din clasa, am inceput. Si mi-a placut muzica al naibii de mult.
Nu pot construi, deocamdata. Ma simt sterp. Nu-mi amintesc sa-mi fi facut temele vreodata, nici daca eram amenintat cu nota 2. Le-am facut doar daca mi-a placut sarcina, si aveam chef la ora aia. Cand stiu ca trebuie sa fac o chestie impusa, ceva se blocheaza in mintea mea. Astept sa ajung la deadline, cu spatele la zid, si atunci fie lucrez frenetic pana la epuizare, fie clachez si spun ca oricum nu se mai putea. Si de obicei varianta a doua primeaza. Fara sa vreau, sunt un vampir energetic pentru cei din jur, ma folosesc de buna lor dispozitie pentru a-mi incarca mie bateriile. Si, cum am spus, prieteni nu am, iar cei pe care ii am sunt departe sau ocupati, de obicei. Si eu visez sa fiu independent, dar nu se poate. Am trecut prin doua joburi pana acum, si am clacat. Mi-e si teama sa intru in al treilea.
Inca ceva, ma simt ca si cum as fi .. defazat. Discut cu o persoana, este momentul sa dau o replica in ton, si nu-mi gasesc inspiratia. Dupa ce a trecut momentul, la nici 10-15 secunde dup-aia, construiesc o replica superba, care s-ar fi potrivit de minune. Dar numai dupa ce a plecat "spotlight-ul" de pe mine. Nu ma simt bine sub reflector, actually nu ma simt bine in pielea mea. Deloc. Raman neras cu zilele, sau uit constant sa ma spal pe dinti sau pe fata dimineata. Involuntar. De cand ma stiu am avut tendinta de ingrasare; cand ma intrebau colegii din scoala generala de ce nu vreau sa slabesc, nu stiam ce sa le raspund. Nu stiam pentru cine, ce motiv as avea sa fiu mai slab - pe vremea aia, nu relationam in niciun fel cu nimeni, nu aveam nevoie de input din afara. Linia minimei rezistente.
Bunica (E) m-a tratat mereu ca favorit, facandu-i de rahat pe proprii ei copii in fata mea - insa ma priveste ca pe o investitie, un "ceva" care s-o tina la batranete .. lucru care mi l-a spus in fata. Mi-am vazut mama si bunica batandu-se, odata, in scoala primara - si intr-o zi i-a spus "nu te recunosc de mama. preferam sa nu ma fi nascut". Ceea ce era cel mai greu, era faptul ca bunica se astepta sa-i dau dreptate, mereu era gata sa-mi povesteasca cum s-a sacrificat ea pentru copiii ei, si cum ei au fost si sunt nerecunoscatori, dar cum este ea gata sa-i ierte daca revin pe calea cea buna. Nu puteam s-o contrazic, eram pe teritoriul ei. Si asa, daca ma intreba cineva pe cine iubesc mai mult dintre ele, raspundeam cu jumatate de gura: "pe amandoua..".
Pff. Cum ziceam, mintea, teoretic, merge. Dar am o lipsa, un blocaj, un ceva pe care nu pot pune mana si care se afla indeajuns de adanc incat am apelat la voi pentru ca eu nu-l pot atinge. Terapia iese din discutie deocamdata, n-am niciun chior in buzunar 
