V-am batut atunci la cap cu topicul asta. Povestea ramasese neterminata si pe undeva am facut o promisiune ca o sa scriu si finalul. :D
Saptamana trecuta a fost nunta surorii mele, frumoasa... asa cum a fost si mireasa de altfel.
Poate ca priveam totul prin ochii persoanei care se dateseaza de tot, care traieste momentul si se bucura pentru bucuria pe care o vede in ochii persoanei dragi; petrecerea a fost superba, poate voi posta niste poze candva... dar din cauza celor pe care le-am mentionat mai sus, mie mi-a parut cea mai frumoasa zi, cea mai frumoasa petrece, cel mai frumos loc si cel mai bun sentiment pe care il poate trai cineva (in fine, toate astea la superlativ :- ), intelegeti voi.
M-am tinut tare sa nu plang, dar inevitabilul s-a produs... la final, atunci cand au pus melodia aia storcatoare de lacrimi - "Ia-ti mireasa ziua buna".
:soc: A doua zi sora mea a plecat cu sotul, evident... iar eu prea obosita ca sa realizez, am dormit mult, pana spre dupa-amiaza (cred ca nici nu ma grabeam sa ma trezesc). Cand m-am trezit a fost mai greu... m-am trezit singura. Noaptea urmatoare, stateam in motul patului si plangeam... am plans, si nici nu m-am ferit pentru ca atunci cand te abtii mult, ajunge sa te doara gatul si ramai fara aer. Eu mi-am recapatat aerul doar dupa ce am plans o ora, 2. De explicat e cam greu ...asta cu motivele... aproape ca nici nu mi-a pasat cand altii mi-au spus ca si ei au trecut prin asta ....si ca e trecator (ceea ce e extrem de redundant), ca sunt copil daca plang... ca nu a plecat departe. Nimic nu se simte mai tare decat ce e in inima ta. Ma simt si prost la un moment dat... normal ar trebui sa fiu fericita pt ea, in fine mi-am permis momentele mele de egoism.
Tind sa cred ca deja trec peste momentul respectiv. M-am ingropat in tot felul de activitati sa ma mentin ocupata, si usor-usor trece. Ramane un sentiment de parere de rau pentru ca e o schimbare pe care, lasata sa aleg, nu as fi produs-o niciodata. Una e sa ai o persoana in care ai acumulata toata increderea si toate sentimentele bune ...langa tine, si una e sa vorbesti la telefon, sau sa te abtii sa o cauti pentru ca mai e si ea ocupata cu familia (alta... ca are alt nume acum
).
Noah, pentru mine ramane cea mai trista despartire, am zis atunci pentru ca presimteam iar acum nu dezmint. Vor mai fi despartiri, bineinteles, fac parte din viata... vor fi diferite, dar acum a fost pentru prima data cand am plans ca sa pot respira. :soc: Nu va doresc...
Si sa termin totusi intr-o nota optimista... tortul a fost bestial :soc: ...5 etaje si muuuulta frisca, am dansat Meneaito si era cam funny sa-mi vad rudele pe care nu le mai vazusem de mult timp... dansand Meneaito, Macarena sau tango. ;) Bine ca mi-au ramas poze. :P