Început de Poricel, Dum 29 iul 2007 · 891 răspunsuri · 65.708 vizualizări
poricel a scris:Iubirea este energie, totul in jur este energie (inclusiv noi), iar energia nu moare niciodata, ea doar se transforma dintr-o forma in alta.
fiecare intelege ce poate
sau ce vrea
e greu sa patrunzi acolo
unde subtilul e la el acasa
Mirada-Dicovici a scris:Nu chiar. Asta te poate imbolnavi de mitomanie.
tu te-ai imbolnavit?
Mirada-Dicovici a scris:Eu incerc sa ma agat de 'cenusa complexa a materiei' pentru ca viata mea sa mai aiba un sens cat de cat, altfel as pierit de mult.
Baftă.
GigJoe a scris:Fiecare are dreptul sa zica ce vrea si sa creada ce doreste.
Nu doar că are dreptul, ci asta este. Discutabil referitor la valabilitatea spuselor, crezutelor şi doritelor.
Mirada-Dicovici a scris:E taman invers. Moare exact ceea ce n-ar trebui sa piara, adica trupul care ne defineste pe noi ca fiinta, care inseamna totul, care e tot ceea ce suntem.Ar trebui sa-i acordati o mai multa importanta si nu sa va lepadati de el ca de o carpa mizerabila. E de ajuns sa ne gandim la complexitatea acestuia ca sa-i acordam admiratia cuvenita.
Foarte trist ce spui tu ! Daca pieirea ti se pare fireasca iar viata nesemnificativa atunci ma-ntreb : oare ce mai cauti aici ?! Chiar te rog sa renunti la viata ! Nu o meriti ! Nu e pentru tine. Si-asa nu are nicio insemnatate.
Intradevar, pieirea face parte din ciclul natural, dar e o lege a naturii foarte radicala si nemiloasa pentru ca odata cu ea pierdem toti anii la care am trudit si daca privesti in urma - o secunda decisiva ii face zadarnici.
Daca toate ar fi bune si frumoase atunci ar fi paradisul pe Terra si n-ar mai fi nevoie sa fabulam cu gandul la viata de apoi. Si mai presus de toate ne-am desavarsi.
Dar cautati o cale de mijloc doar ca sa va compatimiti. Stiu ca in sinea voastra si voi v-ati dori aceasta.
Dumnezeu e mort. La fel si Nietsche.
Interpretezi gresit. Se vede ca nu ma cunosti. Nu sper, deci nici vorba de teama.
Masinaria denumita trup e tot ceea ce suntem noi, dar acest tot e mai mult decat se pare. E un miracol al naturii. Si e de admirat ca tocmai chimia acestei masinarii da nasteri la ganduri, trairi si sentimente. Acesta e miracolul de care vorbeam.
Stii care e iluzia ?! Metafizicul imaterial - sufletul. E ca o frunza crescuta din arborele ratiunii dar pe care acesta o 'viseaza' tocmai pentru faptul ca frunza supusa imuabilei disparitii, cu timpul, se vestejeste si moare separandu-se de integral; arborele va da nastere la alta care si aceasta va pieri la randul ei. Constiinta o gandeste ca fiind imuabila si concreta, dar moartea descompune visul ratiunii aneantizandu-l. Procesul este ireversibil si nu i ne putem opune.
Tu zici ?! Omul imbatat cu apa sfintita ?!
Va ganditi la viitor dar la capat de drum e un adanc care le inghite pe toate.
Ignoranta mi se pare sa ridici pe culmile cele mai inalte niste visuri marunte, care nu pot schimba cu nimic deznodamantul acestei triste povesti.
Poate ca e timpul sa privim un pic la adevarata fata a lumii si sa analizam ceea ce nu gasim, pentru a vedea realitatea exact asa acum arata.
Vedem moarte la tot pasul, dar ne facem fel si fel de inchipuiri nebunesti lipsite de orice fundament. Cati dintre noi au curajul sa recunoasca faptul ca lumina 'sfanta' e moarta, ca nu suntem decat noi si ca atat ne sta in putinta ?!
Ne este teama sa nu se observe zadarnicele visuri care in lipsa lor ar disparea orice vointa de-a mai trai, iar viata nici nu si-ar mai avea rostul ?! Ne este teama sa nu se observe ca totul este pieritor si ca orice incercare de a construi ceva durabil este de la bun inceput sortita caderii ?!
Ne este teama de intunericul vesnic ce urmeaza dupa moarte si atunci plini de vanitate si de falsa prietenie incercam sa intocmim relatii doar pentru a scapa de singuratate. Refuz sa ma mai mint, sa mai cred in fiinte inchipuite, in idealuri prostesti... voi muri cu fruntea sus dupa cum imi dicteaza vocea ratiunii.
Si mai presus de toate ne-am desavarsi serios???? hai sa luam un exemplu din viata de zi cu zi..... un copil de " bani gata" care are ce ii trebuie din punct de vedere material( aviz gindirii materialiste a ta) ar trebui sa fie " desavarsit" corect? e atit "de desavirsit" incit nu mai stie " ce sa inventeze" ca se plictiseste " de lene" si alte " bazaconii"si ajunge " rau" ( e de vina desavirsirea?) etc etc etc ...deci ce am spus ramine valabil...
de cealalta replica a ta nu ma iau nu de alta dar cred ca iti da de gindit prima........
multa iubire
ps Dumnezeu e viu , nietsche e mort.....
multa iubire
Editat Vin 16 mai 2008 20:16
Arcangelo a scris:Mie nu mi-e frica nici de moarte nici de nefiinta...daca ar exista un ,,buton al nefiintei'',l-as fi apasat de mult,pentru ca am suferit mult.Credinta mea intr-o viata de dupa moarte,nu are de-a face cu frica de nefiinta.Unora poate ca li se potriveste explicatia ta,dar eu nu ma incadrez.
Era o referire facuta la oameni in genere.
Cu parere de rau, dar viata de apoi nu exista decat in imaginatia omului. Ce urmeaza dupa e la fel cu ceea ce a fost inainte de a ne fi nascut, deci un vast nimic.
Numai ca oamenii sunt prea speriati ca sa recunoasca.
poricel a scris:Iubirea este energie, totul in jur este energie (inclusiv noi), iar energia nu moare niciodata, ea doar se transforma dintr-o forma in alta. :P :)
Ce spui tu sunt doar vorbe goale lipsite de orice continut.
Energia de care vorbesti nu e nimic altceva decat personificarea energiei concrete, o oarecare metafora si nimic mai mult si nu exista altundeva decat in imaginatia omului.
Nu e o certitudine matematica, ci doar o simpla convingere a unor oameni mistificati de chimia organismului sau de ideologiile inoculate sau chiar de educatia impusa.
As spune ca e chiar abstracta pentru ca se dovedeste a fi absenta vremelniciei naturii, care isi urmeaza cursul indiferenta aspiratiilor si idealurilor lumesti.
Nimic nu schimba in lume, poate doar aparenta, dar si aceasta cat de teatral !
Moartea isi dezvaluie concretul rigid ca o stanca intunecata de care se sparg valurile oarbe ale sperantelor desarte.
Editat Sâm 17 mai 2008 10:34
Mirada-Dicovici a scris:Cu parere de rau, dar viata de apoi nu exista decat in imaginatia omului. Ce urmeaza dupa e la fel cu ceea ce a fost inainte de a ne fi nascut, deci un vast nimic.Numai ca oamenii sunt prea speriati ca sa recunoasca.
Am citit mai multe carti scrise de psihologi care erau atei,si care ,in ursul terapiei,au avut surpriza ca,cerand pacientului sa se intoarca la ,,originea problemei''(era vorba de diverse traume),sa descopere ca,pacientul,care NU credea in reincarnare,sau era chiar ateu(!),sa-si povesteasca vieti anterioare.
Exista si maulte cazuri (celebre chiar)de reamintire a unor vieti anterioare,in care fiecare amanunt a fost confirmat.Chiar eu cunosc unele cazuri,nu atat de spectaculoase,si chiar si eu am amintiri de-astea.Am avut curiozitatea sa hipnotizez eu insumi cateva persoane,si sa ascult asemenea relatari.
Sunt multi si cei care au avut experiente extra-corporale,si destui cei care le pot provoca.Si nu e doar imaginatie;Nu atunci cand acesti oameni pot proba asta,descriind in amanunt,locuri si persoane pe care nu aveau cum sa le vada (ca un amic al maica-mii parcticant de zen,care i-a descris in amanunt ce facea la o anumita ora,cum era imbracata si cum arata camera ...in care nu intrase vreodata(nu pusese piciorul in casa).
Sau experientele de moarte clinica,in care unii au putut descrie atat procedurile de resuscitare cat si zone din afara camerei,in care nu avusesera acces.(desi se presupunea ca erau in coma profunda,sau chiar declarati morti!).
Suficiente motive ca sa cred,nu-i asa?
Editat Sâm 17 mai 2008 11:17
Mirada-Dicovici a scris:Ce spui tu sunt doar vorbe goale lipsite de orice continut.
:P
Ce spui tu este o parere propie si personala, nu? Sau te erijezi ca fiind detinator al adevarului absolut?
Arcangelo a scris:
Era o vorba batraneasca:strici orzul pe gaste.
Mirada-Dicovici a scris:Ce spun eu nu e o parere, ci o observatie obiectiva asupra realitatii. Sau vrei sa-mi spui ca moartea e vis ?! :P
Eu nu pot spune decat conceptii personale si pur subiective. Asta nu inseamna ca sunt reale sau adevarate. Pot fi simple aberatii.
Si mai cred ca moartea nu este un vis, ci viziunea ta in cea ce priveste viata, poate fi un vis.
Editat Sâm 17 mai 2008 12:29
Arcangelo a scris:Am citit mai multe carti scrise de psihologi care erau atei,si care ,in ursul terapiei,au avut surpriza ca,cerand pacientului sa se intoarca la ,,originea problemei''(era vorba de diverse traume),sa descopere ca,pacientul,care NU credea in reincarnare,sau era chiar ateu(!),sa-si povesteasca vieti anterioare.Exista si maulte cazuri (celebre chiar)de reamintire a unor vieti anterioare,in care fiecare amanunt a fost confirmat.
Sau experientele de moarte clinica,in care unii au putut descrie atat procedurile de resuscitare cat si zone din afara camerei,in care nu avusesera acces.(desi se presupunea ca erau in coma profunda,sau chiar declarati morti!).
Suficiente motive ca sa cred,nu-i asa?
Neverosimil. Si chiar daca ar exista spirit asta nu schimba cu nimic descompunerea acestui tot unitar in elementele constituente separate de integral.
In acest caz imaterialul nu-si mai are rostul pentru ca in lipsa suportului tangibil
nu se mai poate exprima, fiind in afara de realitatea concreta.
Astfel sufletul se dovedeste a fi doar o umbra a gandurilor noastre sau doar o fantasma a carei existenta ramane la stadiul de principiu ipotetic sau virtual.
A separa sufletul de trup e ca si cum ai separa Pamantul de Soare.
ironic a scris::)Ce spui tu este o parere propie si personala, nu? Sau te erijezi ca fiind detinator al adevarului absolut?
Ce spun eu nu e o parere, ci o observatie obiectiva asupra realitatii. Sau vrei sa-mi spui ca moartea e vis ?! :P
Mirada-Dicovici a scris:Neverosimil. Si chiar daca ar exista spirit asta nu schimba cu nimic descompunerea acestui tot unitar in elementele constituente separate de integral.In acest caz imaterialul nu-si mai are rostul pentru ca in lipsa suportului tangibil
nu se mai poate exprima, fiind in afara de realitatea concreta.
Astfel sufletul se dovedeste a fi doar o umbra a gandurilor noastre sau doar o fantasma a carei existenta ramane la stadiul de principiu ipotetic sau virtual.
A separa sufletul de trup e ca si cum ai separa Pamantul de Soare.
Pai reincarnarea,este tocmai dovada ca spiritul nu se descompune...bla-bla.Ca exista si fara ,,suportul tangibil'',ca o realitate ,,concreta'',nu doar ca o ,,umbra a gandurilor''.Constiinta nu e un epifenomen.Constiinta exista si fara ganduri,perceptii,senzatii.E o realitate in sine.Constiinta suntem noi,si suntem,nu-i asa?
Supravietuirea constiintei dincolo de moartea trupului,continuitatea constiintei in alte vieti,dovedesc ca existam si dincolo de moarte.
Poti crede despre postarea mea anterioara ca e ,,neverosimila''.E ok,atata timp cat nu negi apriori ceea ce am spus.Cauta pe net si vezi daca afirmatiile mele sunt sustinute,sau sunt simple fabulatii.Doar pentru ca un lucru nu-ti pare real,nu inseamna ca nu este.(vezi cazul Galilei)
Mirada-Dicovici a scris:Neverosimil. Si chiar daca ar exista spirit asta nu schimba cu nimic descompunerea acestui tot unitar in elementele constituente separate de integral.In acest caz imaterialul nu-si mai are rostul pentru ca in lipsa suportului tangibil
nu se mai poate exprima, fiind in afara de realitatea concreta.
Astfel sufletul se dovedeste a fi doar o umbra a gandurilor noastre sau doar o fantasma a carei existenta ramane la stadiul de principiu ipotetic sau virtual.
A separa sufletul de trup e ca si cum ai separa Pamantul de Soare.
Ce spun eu nu e o parere, ci o observatie obiectiva asupra realitatii. Sau vrei sa-mi spui ca moartea e vis ?! :P
Vrei sa crezi sau nu vrei sa crezi, un lucru este evident spiritul domina materia.