Şi ca un lucru pe care veci nu-l voi
Nietsche spunea ca "DUMNEZEU este mort!", dar eu sustin cu toata fiinta mea contrariul!
Început de Poricel, Dum 29 iul 2007 · 891 răspunsuri · 65.708 vizualizări
Mirada-Dicovici a scris:
Mda...ai dreptate. Fiecare cu iluzia propie, pana la urma.
sarazin79 a scris:un copil...la varsta cand aripile se deschid...fara alte preocupari decat lectura , cunoasterea , frumosul , bucuria , natura...a asistat o noapte intreaga la agonia mamei lui...bolnava de cancer in faza terminala...clipa de clipa iti pot povesti noaptea...vieti si universuri nu ar fi suficiente pentru a cuprinde durerea aceea...necum a o stinge...urletul de atunci a sfasiat o inima in doua : viata si moarte...
Nu esti singurul...
Este o experienta unica care nu poate fi intelesa decat decat de cel ce o traieste. Nu exista cuvinte care sa poata descrie sentimentul. Nu exista vorbe de consolare. Totul in jur intra in colaps, iar logica nu-si mai are locul. Dar stiu ei de ce zambesc...
Dumnezeu nu e "mort"
Sunt "morti" doar cei care-i slujesc.
Pippo a scris:Nu esti singurul...Este o experienta unica care nu poate fi intelesa decat decat de cel ce o traieste. Nu exista cuvinte care sa poata descrie sentimentul. Nu exista vorbe de consolare. Totul in jur intra in colaps, iar logica nu-si mai are locul. Dar stiu ei de ce zambesc...
adevarat...nu exista om fara dureri...si nici una nu se poate compara cu alta
dar era un raspuns la altceva...raspuns celor ce isi inchipuie ca cei ce pretuiesc viata , simt divinul...si merg inainte zambind...nu cunosc nici moartea , nici durerea...plutesc asa, frumos...intre iluzie si delir...
cunosc durerea , si cu moartea m'am mirosit de destule ori cat sa o cunosc atat cat poate fi cunoscuta de pe locul celui ce ramane...nu voi inceta sa cred insa ca viata merita traita clipa cu clipa...si ca vesnicia exista...dincolo de orice ne inaginam noi, marginiti de simturile noastre...
si tot nu o sa inteleg nici frica de moarte, nici revolta in fata ei
sarazin79 a scris:si tot nu o sa inteleg nici frica de moarte, nici revolta in fata ei
frica este cea care ne indeparteaza de iubire ... 
Mirada-Dicovici a scris:Evrika ! Inseamna ca mai e speranta pentru tine sa te trezesti din visare. Ne indreptam cu pasi marunti spre concret.Da. Aceeasi credinta oarba specifica crestinilor. No commnent !
Nu stiu daca ai avut rabdare sa citesti, dar majoritatea postarilor mele din topic sunt despre viata de aici de pe Pamant si se refera tocmai la "trezire".
Daca tu asa crezi nu te contrazic, dar e bine sa nu judeci in necunostinta de cauza, eu stiu ce simt ... :P
Mirada-Dicovici a scris:... caci el e singurul vinovat si responsabil de tot ceea ce se intampla in lumea aceasta.
... sau indiferent ... :)
părere a scris:N-am citit decat pe franturi pt că n-am avut răbdare. Protestez doar la gestul prin care versurile de mai sus au fost
Editat Mie 14 mai 2008 17:36
Mirada-Dicovici a scris:Dupa atatea patimi ti se pare firesc sa-ti fie luat fara niciun motiv darul de a fi ?!Voi nu realizati cata nedreptate e in asta. Ba chiar vi se pare firesc sa incetati din viata chiar daca exista vesnicie sau nu. Si asta ma agaseaza cumplit, fiindca nu intelegeti miracolul existential si prea putin va pasa.
Nu moare decat ce trebuie să piară şi ce, prin faptul că a fost primit, a fost pentru desăvarşire. Asta pe scurt spus, fără a scrie "istoria" (deloc ieftin
Mirada-Dicovici a scris:Intradevar, Eminescu a vrut sa reliefeze ceea ce ai descris si tu in acest mesaj. Chiar afirma la sfarsitul poeziei ca 'viata e vis'. Totusi eu am folosit aceste versuri tocmai pentru a demonstra contrariul.'Lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite' o vad ca fiind lumea de apoi sau lumea imaginara si idealizata din mintile oamenilor, iar 'lumea cea aievea cu sudori muncite' e tocmai lumea materiala in care traim, unde oamenii se chinuie sa construiasca perenul din praful desertaciunii.
Totusi pana si aceasta lume nu subzista in trecerea veacurilor si se dovedeste a fi doar un vis de praf. Se pare ca Eminescu avea dreptate. :)
Totusi chiar el afirma intr-un moment de lucida gandire : 'imortala-i numai moartea, ce-i viata-i trecator'.
Scopul in aceasta viata ni-l facem singuri. Nu avem o misiune predestinata.
Daca totusi vreti ca viata sa aiba un sens trebuie sa ne gandim la urmasii nostri si la ceea ce lasam in urma pentru ei, pentru ca umanitatea prin acestia e vesnica.
Totusi la nivel de celula individuala si singulara lucrurile stau altfel.
Evolutionismul poate fi veridic sau nu. Nu stiu cum a aparut omul, insa stiu cum va fi disparut.
Daca am avea viata vesnica in carne si oase ne-am putea desavarsi, caci insasi eternitatea l-ar educa pe om, iar selectia naturala ar crea o lume de genii.
N-ar mai exista agonie, tristete, solitudine, ci toata aceasta maladie ar fi eradicata de cunoasterea lumii prin lumina naturala ( ratiunea ) si intelegerea adevaratei meniri a omului pe pamant.
Sperantele, visurile si ideile si-ar avea rostul in cazul in care ar exista vesnicie.
Insa trecerea veacurilor se spune idealurilor si aspiratiilor lumesti si Eminescu in 'Memento mori' ilustreaza aceasta foarte bine.
Daca exista bine si rau asta nu inseamna ca ele vin de 'dincolo' de noi, ci ca se petrec chiar aici atat in interiorul cat si in exteriorul nostru.
A privi lucrurile prin prisma destinului fatal nu mi se pare o perceptie egoista ci realista. E de ajuns sa stim ca murim si aspiratiile incep sa capate o culoare pamantie,
incep sa-si piarda din stralucirea pretinsa.
Permite-mi sa te contrazic ! Realitatea inconjuratoare e in concordanta cu ratiunea. Nu cu sufletul. Insa ratiunea nu te minte niciodata.
Dupa atatea patimi ti se pare firesc sa-ti fie luat fara niciun motiv darul de a fi ?!
Voi nu realizati cata nedreptate e in asta. Ba chiar vi se pare firesc sa incetati din viata chiar daca exista vesnicie sau nu. Si asta ma agaseaza cumplit, fiindca nu intelegeti miracolul existential si prea putin va pasa.
Daca ar cunoaste intradevar moartea si solitudinea vesnica ce urmeaza in incaperea lugubrului sicriu, n-ar mai avea pentru ce sa zambeasca in trecerea timpului.
Pentru mine un zambet e la fel de trist ca si o frunza toamna, caci stiu ca e doar inca o minune inocenta sortita tragicei disparitii.
Nici eu nu o sa inteleg cum puteti fi atat de nepasatori si delasatori. Cum puteti renunta atat de usor la darul de a fi ?! Vi se pare firesc sa pierdeti deodata tot ce ati iubit mai mult pe lumea aceasta ?! Vi se pare firesc sa stiti ca nu mai e nimic de pierdut ?!
ca sa poti intreba vi se pare firesc sa stiti ca nu mai e nimic de pierdut ?!
in primul rind ar trebui sa intelegi ce e viata?????un pesimist zice ca e " suferinta, etc" si are dreptate. un optimist zice ca e " bucurie, experienta etc " si are dreptate....., un religios spune ca e " minune" si are dreptate...... un ateu " zice ca e material si are dreptate" , etc..... toti au dreptate...... esti convins ca stii totul despre viata ca sa poti spune ca " ai pierdut"?????? deci superficial poti blama si ca de ce ploua cind vrei tu sa te plimbi sau ai timp liber... sau de ce ninge afara cind tu de fapt vrei sa faci plaja... etc..... sunt la fel ca intrebarile tale...... :P esti de acord ca moartea face parte din ciclul vietii dar tot tu spui ca " ai pierdut" prin ea..... deci undeva este o neconcordanta in afirmatiile tale..... concluzia e ca .... e foarte simplu sa gasesti " vinovati" in exterior dar mult mai greu " sa te cunosti pe tine insuti" :)
multa iubire
ps.... daca toate ar fi bune si frumoase ar aparea lenea , monotonia, plictisealasi de aici o sumedenie " de pacate" :P
multa iubire
Dumnezeu e viu Nietsche e mort...... :P
multa iubire
Editat Mie 14 mai 2008 18:14
Mirada-Dicovici a scris:Dupa atatea patimi ti se pare firesc sa-ti fie luat fara niciun motiv darul de a fi ?!Voi nu realizati cata nedreptate e in asta. Ba chiar vi se pare firesc sa incetati din viata chiar daca exista vesnicie sau nu. Si asta ma agaseaza cumplit, fiindca nu intelegeti miracolul existential si prea putin va pasa.
Daca ar cunoaste intradevar moartea si solitudinea vesnica ce urmeaza in incaperea lugubrului sicriu, n-ar mai avea pentru ce sa zambeasca in trecerea timpului.
Pentru mine un zambet e la fel de trist ca si o frunza toamna, caci stiu ca e doar inca o minune inocenta sortita tragicei disparitii.
Nici eu nu o sa inteleg cum puteti fi atat de nepasatori si delasatori. Cum puteti renunta atat de usor la darul de a fi ?! Vi se pare firesc sa pierdeti deodata tot ce ati iubit mai mult pe lumea aceasta ?! Vi se pare firesc sa stiti ca nu mai e nimic de pierdut ?!
Stii ce cred eu? Eu cred ca tie ti-e o frica cumplita de moarte. Esti atat de atasat de o masinarie pe care o numesti trup, incat nici macar zambetul nu-ti poate fi decat trist.
"Noi crestem din univrs tot asa cum frunzele cresc pe ramuri, iar ramurile cresc din copac. A crede ca existi separat este ca si cum ai crede ca esti o frunza care a crescut in aer, fara copac. Iata iluzia! Universul este copacul nostru comun, realitatea care se naste si apoi ne distruge, doar pentru a ne transforma si a ne naste din nou. Cu acest proces putem colabora sau i ne putem opune, depinde de cata minte avem"