Nietsche spunea ca "DUMNEZEU este mort!", dar eu sustin cu toata fiinta mea contrariul!

Eu nu cred ca are ,,idei preconcepute'' -e doar unul din cei care nu crede decat in ceea ce experienteaza -un sceptic.Concluziile lui sunt legate de experienta sa...tocmai de-aia si fac reclama experientei.Nu propun teorii, ,,sisteme'',religii sau mai stiu eu ce bazaconii care au 0% legatura cu experienta.Propun o metoda de a experimenta.

Arcangelo a scris:

Eu nu cred ca are ,,idei preconcepute'' -e doar unul din cei care nu crede decat in ceea ce experienteaza -un sceptic.Concluziile lui sunt legate de experienta sa...tocmai de-aia si fac reclama experientei.Nu propun teorii, ,,sisteme'',religii sau mai stiu eu ce bazaconii care au 0% legatura cu experienta.Propun o metoda de a experimenta.

Inseamna ca tu faci reclama doar la conceptii si idei. Oare tu stii ce inseamna o meditatie, fie ea si zen?

Ps; Teorie stim multi, in schimb practica ne omoara.

eu habar nu am ce inseamna...nici macar teoretic...

dar...diviniul poate fi cunoscut doar prin drumul propriu, iubirea asemenea...oriunde altundeva sociabilul e necesar...aici, nu numai inutil...poate deveni prin iluzie...periculos...te aluneca de pe drumul tau...

e experienta fiecaruia , filtrata prin sita ne-ego-ului propriu...

sarazin79 a scris:

dar...diviniul poate fi cunoscut doar prin drumul propriu, iubirea asemenea...oriunde altundeva sociabilul e necesar...aici, nu numai inutil...poate deveni prin iluzie...periculos...te aluneca de pe drumul tau...

e experienta fiecaruia , filtrata prin sita ne-ego-ului propriu...

Asa este, fiecare poate cunoaste divinul prin experienta proprie de viata, prin alegerea drumului pe care vrem sa-l urmam. Ego-ul este cel mai mare "dusman" al nostru si totodata si cea mai mare incercare a acestei vieti.

sarazin79 a scris:

adevarat, dureros , dar adevarat...astfel nu pot cunoaste

Mirada , mi-a fost dor de postarile tale...intalnite pe acelasi drum

te contrazici si nu ai inteles , probabil nu o vei face nici acum , caci tu si poricel vorbiti limbi diferite

tu vorbesti de iubirea ta (perisabila ca si fiinta) ea vorbeste de iubire

tu acuzi ca altii nu vad clipa? o vad , si cu riscul de a jigni...iti spun ca habar nu ai ce e adevarata durere , altfel ai intelege ca viata are cu totul alte valori...nu stii ca omul , izbit de dureri...cu capul spart...numai prin placebo nu se vindeca...din contra...e usor sa bati cuvintele intr-un pachet de carti in revolta tineretii...dar ai gandit vreodata ca dincolo pot fi dureri ce nici nu le-ai putea cuprinde , caci te-ar strivi vederea lor?

tu ce vezi din fuga clipelor : golul dintre ele, revolta?

stiinta si tehnica : as plange , dar nu mai pot de ras...unelte, stilizate , miniaturizate pana dincolo de simturi, performante...dar unelte...egale ca definitie primordiala cu piatra aruncata din caverne...lor sa le incredintez menirea vietii mele?

as fi de plans...amarnic si cumplit...si m'ar merita tarana mai mult decat orice...

putini traiesc clipa cu adevarat...aceia vad si binele si drumul inspre

te legi atat de mult de moarte...pentru? pentru a'ti chinui gandul clipa de clipa cum poate fi invinsa ...numai gandul asta si'ti omoara cu adevarat zilele pana la ea...

ti'am zis ...da , exista moartea...drum lung pana la ea...nu o sa'l las pe mana ei pana cand nu'i va veni timpul...

si cum zicea List...asta e unul din cele ce se cer singure descoperite...caci au fatete diverse pentru fiecare...

Eu cred ca am scris degeaba paginile astea. Ca-i una, ca-i alta... totuna. La fel de perisabila. In fata timpului universal care trece indiferent idealurilor si aspiratiilor lumesti e nesemnificativa.

Sunt profund dezgustat de cei ce se agata de clipele vietii ca un prunc abandonat care tanguie dupa mama.

Habar n-ai ce vorbesti si chiar m-ai jignit. Nici nu stii prin ce agonie cumplita am trecut. Intradevar, inchiderea in sine si solitudinea dusa la extrem m-au facut la momentul acela sa pretuiesc viata in toata deplinatatea ei, dar astazi sunt profund dezgustat de astfel de milogiri. Consider ca dinaintea vietii trebuie sa ai demnitate chiar daca ai pierdut totul, nu sa cersesti clipe de beatitudine ca la colt de strada.

Iti dai cu parerea si nu-mi place deloc. Se vede ca ma cunosti catusi de putin.

Nu e vorba de revolta ci de o profunda parere de rau si de adanci regrete izvorate din perspectiva disparitiei.

Ce-ar fi putea fi 'dincolo' decat un vast nimic. Deci la fel si tie : nu te du prea departe ! Dureri, bucurii... le gasesti pe toate aici.

Ah, daca nu erau facilitatile stiintei scrijeleai si astazi cu unghia pe peretii cavernelor si te stergeai la fund cu brusturi. Trebuie sa fii imbecil sa te folosesti de aceste unelte 'stilizate si miniaturizate' si totodata sa le blamezi.

E de vazut ca aceste unelte devin din ce in ce mai indispensabile ca organele interne.

Ma mir cum puteti fi atat de nerecunoscatori, cand tocmai ele ne asigura existenta.

Ma leg de moarte cum va legati voi de iubire, cu exceptia faptului ca moartea e reala. Nu-i poveste, nu-i vis. Asist la disparitia lumii cu tot ce este in ea, fara a putea face nimic. Dar macar recunosc, nu-mi fac fel si fel de inchipuiri si nici nu aiurez ca un disperat in cautarea unui strop de fericire in vastul desert al nimicului.

Daca ati avea putina demnitate, macar ati recunoaste nimicnicia lumii.

poricel a scris:

De ce ai senzatia ca nu acord importanta acestei vieti ??? Totul se intampla aici si acum, iubire, fericire, pe acest pamant minunat. :P

Evrika ! Inseamna ca mai e speranta pentru tine sa te trezesti din visare. Ne indreptam cu pasi marunti spre concret.

the listener a scris:

cum poate aparea fructul daca floarea " nu moare"? sau cum ar creste un pom daca nu ar exista saminta care "moare"? trupul e normal sa moara..... ca doar " s-a hranit" cu substante din alte " morti"....... si acum devine la fel " hrana" pt viata..... e foarte simplu.....

Da. E vorba de circuitul naturii. :)

poricel a scris:

Daca iubesti nu ai nevoie de argumente.

Da. Aceeasi credinta oarba specifica crestinilor. No commnent !

ironic a scris:

Pacat ca nici macar nu esti aici, ci esti doar in cea ce crezi tu ca inseamna viata sau paradisul. A fi ateu este doar o conceptie a mintii, la fel ca si misticismul. Traiesti in idei si conceptii. Acest grosier este doar iluzie. Tu de fapt esti totul. Esti norul, esti floarea, esti pamantul, esti universul... Ce vrei mai mult?

La capitolul 'fabulatie' sunteti cei mai tari. Dupa cum ti-am spus si-n mesajul anterior 'grosierul' de care vorbesti e ceea ce te defineste. E tot ce semnifici. Daca e o iluzie te rog, nu mai bea apa, nu te mai hrani, nu mai respira. Ce naiba mai cauti aici ?! Chiar te rog sa renunti la viata fiindca e doar o iluzie, nu ?!

Asa am crezut si eu, am stat treaz o saptamana, am tinut post negru si m-am imbolnavit de hepatitata. Ca sa vezi ce-ti pot face niste filosofii bolnave si niste doctrine religioase schizofrene. De atunci nu mai cred nimic decat in tangibil.

Voi fi una cu pamantul abia dupa ce voi intra in circuitul natural, dupa ce voi intra in procesul de descompunere. Pana atunci ma multumesc sa fiu cu picioarele pe pamant.

Pippo a scris:

Atunci e grav daca a iesit "realismul" din televizor la plimbare.

Nu.

...ai nevoie de o lama noua?...vad ca te tot chinui sa-ti tai venele...

Mie realitatea imi spune ca ti s-a uzat lama....

Hai mai revino-ti! Stiu ca viata e grea si dura. Dar asta pentru ca cineva ne-o face asa. Si oamenii devin insensibili tocmai din cauza asta, pentru ca cineva ii duce pe drumul asta. Deci nu te lasa dus. Daca esti scarbit de viata din jur, fa ceva! Incearca sa schimbi. Cel putin pleaca la capatul celalalt al pamantului.... Dar nu da vine pe Dumnezeu de care ai atata nevoie, chiar daca n-ar exista, este speranta, care trebuie sa te contrazic, va muri doar atunci cand va muri ultimul om.

Ce nu intelegi tu e ca, intradevar, acelasi destin fatal il ai si tu. Pe amandoi ne cheama pamantul.

Lama aia cred ca e buna pentru cei care au luat droguri cu efect mistic. :P

Nu dau vina pe o fiinta inchipuita, caci as fi ridicol. Dau vina pe om, caci el e singurul vinovat si responsabil de tot ceea ce se intampla in lumea aceasta.

Chiar daca n-ar exista zici ?! Deci pana la urma visul e totusi dulce.

Arcangelo a scris:

Iti recomand sa incerci sa experimentezi divinul.Tu vorbesti din experienta ta,si e bine ca nu aberezi sau speculezi.Dar Dumnezeu nu e o poveste sinistra spusa prin scripturi,e o realitate pe care o poti traii.Incearca sa faci niste meditatie (nu ma refer la cugetare,ci la meditatie zen).

Ceea ce consideram divin inainte, pentru mine acum e doar profan.

Cu cat cercetezi mai mult cu atat realizezi ca am fost mintiti. Divinitatea se descopera in realitatea substantiala ca o plasmuire a mintii si nimic mai mult, iar sacrul devine profan. Eu numesc sufletul - visul ratiunii. Iti recomand sa citesti cativa filosofi materialisti ca Marx si Engels, Benedict Spinoza, Thomas Hobes, Rene Descartes s.a.

ironic a scris:

Pentru a face "niste meditatie zen" este necesar sa renunti la anumite conceptii preconcepute. Nu este chiar "floare la ureche". Ia-l usor...

Du-te si te-ascunde ! Tu zici de idei preconcepute ?!

Fugiti de viata reala ca de naiba. Intradevar, nu e 'floare la ureche' sa infrunti vitregia lumii. E de preferat sa te afunzi in filosofii fanteziste si-n dulci reverii decat sa te chinui sa construiesti catedrale majestuoase din praful lumii.

"Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,

Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite

Te

cum spuneam , vorbim limbi diferite si ne intelegem separat

ca durerea ta e reala si cumplita o stiu si se simte...nu cea de acum , ci cea de atunci...si stim amandoi despre ce vorbesc

ca habar nu ai de a celorlati...devin tot mai convins

moartea...hai sa'ti spun o bucatica din ce stiu eu despre ea...

un copil...la varsta cand aripile se deschid...fara alte preocupari decat lectura , cunoasterea , frumosul , bucuria , natura...a asistat o noapte intreaga la agonia mamei lui...bolnava de cancer in faza terminala...clipa de clipa iti pot povesti noaptea...vieti si universuri nu ar fi suficiente pentru a cuprinde durerea aceea...necum a o stinge...urletul de atunci a sfasiat o inima in doua : viata si moarte...

nu stiu ce e moartea?...tu ce stii de ea?

si ne'am mai intalnit de atunci...ala era doar inceputul...

on , chit ca dezgustul tau nu mai merita nici un raspuns: ma bucur ca pot folosi ca si unelte unele descoperiri...dar atat...mai tii minte ca am mai vorbit odata...generatiile ce au dat luceferii culturii...si inclusiv cei ce au pus bazele fizicii , chimiei...etc...erau dintr-o epoca in care omul punea mai mult accent pe cunoastere ca metoda de stoarcere a adevarului din fiecare clipa...de a invinge moartea traind...

sarazin79 a scris:

cum spuneam , vorbim limbi diferite si ne intelegem separat

ca durerea ta e reala si cumplita o stiu si se simte...nu cea de acum , ci cea de atunci...si stim amandoi despre ce vorbesc

ca habar nu ai de a celorlati...devin tot mai convins

moartea...hai sa'ti spun o bucatica din ce stiu eu despre ea...

un copil...la varsta cand aripile se deschid...fara alte preocupari decat lectura , cunoasterea , frumosul , bucuria , natura...a asistat o noapte intreaga la agonia mamei lui...bolnava de cancer in faza terminala...clipa de clipa iti pot povesti noaptea...vieti si universuri nu ar fi suficiente pentru a cuprinde durerea aceea...necum a o stinge...urletul de atunci a sfasiat o inima in doua : viata si moarte...

nu stiu ce e moartea?...tu ce stii de ea?

si ne'am mai intalnit de atunci...ala era doar inceputul...

Nu ma impresionezi cu nimic. Sunt profund dezgustat de astfel de melodrame.

Daca esti intr-o astfel de stare si ai putina demnitate cel mai indicat ar fi sa te retragi undeva intr-o colt departe de lume, si sa te stingi nestiut de nimeni.

E o soarta nemilostiva, dar poti sfarsi cu zambetul pe buze chiar bolnav de cancer fiind. Ce tot atatea jalnice milogiri ?!

Ce-ar putea fi moartea daca nu aneantizarea fiintei ?!

Mirada-Dicovici a scris:

Ce nu intelegi tu e ca, intradevar, acelasi destin fatal il ai si tu. Pe amandoi ne cheama pamantul.

Lama aia cred ca e buna pentru cei care au luat droguri cu efect mistic.

Nu dau vina pe o fiinta inchipuita, caci as fi ridicol. Dau vina pe om, caci el e singurul vinovat si responsabil de tot ceea ce se intampla in lumea aceasta.

Chiar daca n-ar exista zici ?! Deci pana la urma visul e totusi dulce.

Iti inteleg punctul de vedere. Ceea ce am incercat sa expun este urmatorul lucru: De unde venim, tot pe-acolo ne ducem in final. Deci cum am "trait" inainte de a ne naste, tot asa vom "trai" si dupa moarte. Daca nu te-ai fi nascut nu ti-ai fi pus problemele astea. Dar daca totusi viata noastra pe pamant are un scop? N-ar fi pacat s-o irosim? Daca totusi toata chestia asta materialista si evolutionista este o prostie? Nu pierdem ocazia vietii noastre? Daca viata asta este doar un stagiu, o pregatire de care avem nevoie? Simturile noastre ne dezvaluie un procent infim din imensitatea universului. Nu putem "intelege" universul doar prin ele. Daca am avea viata vesnica in "costumul" nostru de om, am innebuni, ne-am plictisi, ar fi inutil, deoarece niciodata nu am reusi sa "intelegem" universul. Speranta si visele sunt doar ideea, care fara actiune raman la acelasi stadiu. Nu te opreste nimeni sa pui sperantele, visele si ideile in practica. Sunt intr-adever piedici grele, poate reusesti doar sa faci cativa pasi in toata viata, dar prin putinul asta ai reusit sa "modifici" universul. Si daca ar dispare sperantele, visele si ideile...atunci am deveni niste simpli robotei. Exista Dumnezeu? Unii au ales sa creada ca exista, altii au ales sa creada ca nu exista. Dar sunt unii care iti spun si iti demonstreaza ca exista aceste forte ale binelui cat si ale raului. Si chiar si raceala logicii iti demonstreaza ca poate exista. Deci ideea asta fixa cu "Dumnezeu nu poate exista si suntem niste maimute evoluate" este absurda. Pot exista multe dincolo de noi. Si daca pot exista multe dincolo de noi, nu poti privi lucrurile prin prisma egoista a "destinului fatal".

"Realitatea" din jur spune una, dar ratiunea spune alta...

Mirada-Dicovici a scris:

"Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,

Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite

Te

corect si drept...in mod spartan si demn...trebuia s'o aruncam de pe stanci

melodrama zici, eu zic viata...si moarte

demnitate? jignesti un om despre a carui coloana nu stii nimic...si care nici nu se mai poate macar apara...

intamplator, mama chiar a sfarsit cu zambetul pe buze...eu am fost cel care a ramas cu urletul...

dar atata timp cat poti arunca cu noroi in ce nu cunosti in incercarea de a-ti sustine ideile...singurul regret pe care il am e ca folosesti ca parghii versurile altora...