Început de Poricel, Dum 29 iul 2007 · 891 răspunsuri · 65.708 vizualizări
Oare ce este mai real, cea ce credem ca este viata, sau cea ce credem ca este moartea?
"Am realizat ca orice incercare de a mai spera la eternitate e zadarnica" , spunea cineva mai sus.
Oare nu, tocmai nonexistenta noastra grosiera , inseamna eternitatea?
Editat Mar 13 mai 2008 16:25
poricel a scris:Ma lovesc in fiecare zi de realismul vietii, dar speranta si iubirea fac parte din mine, daca sta in puterea mea sa fac mai mult decat sa fiu un simplu spectator de ce sa nu merg mai departe ... :)
clipa se dilata in vesnicie prin iubire...dar e ca si cum ai incerca sa descrii Everestul cuiva ce nu l'a urcat...pentru el nu exista...pur si simplu...
sarazin79 a scris:clipa se dilata in vesnicie prin iubire...dar e ca si cum ai incerca sa descrii Everestul cuiva ce nu l'a urcat...pentru el nu exista...pur si simplu...
:) O definitie minunata a iubirii. Iubirea poate fi asemanata si cu un munte de nisip amestecat cu zahar. Fiecare furnicuta isi alege exact cea ce doreste din acel munte...
ironic a scris:Oare ce este mai real, cea ce credem ca este viata, sau cea ce credem ca este moartea?
Din fericire nici una, nici alta. 
sarazin79 a scris:clipa se dilata in vesnicie prin iubire...dar e ca si cum ai incerca sa descrii Everestul cuiva ce nu l'a urcat...pentru el nu exista...pur si simplu...
Daca eu descriu putin din experienta acestui urcus, daca altii descriu la randu-le, poate ii facem curiosi si pe altii sa incerce. :roll:
eu stiu ce zici...am incercat...dar...
aduc in tolba povestile mele..le spun cu drag la focuri dintre raspantii...
unii cauta in ele 'iubirea mea'...dar ele sint despre 'iubire'
pana nu vor scoate posesivul din povestea vietii, multe vor ramane de neinteles...si mai ales IUBIREA...
daca El e mort... spiritual si noi suntem...
nu poate fi mort pt ca avem nevoie de El...
Pippo a scris:Cred ca te-a intoxicat televizorul cu prea mult "realism"....Apropo, niste studii mai recente si bineinteles nebagate prea mult in seama arata ca devenim ceea ce credem... Adica tristi, bolnavi si pesimisti, sau veseli, sanatosi si optimisti...
Multi se opresc la stadiul asta de "realism"...ai grija, daca te-ai impiedicat, ridica-te cat mai repede si mergi mai departe... E lipicios si te-ajunge paianjenul din umbra daca stai prea mult...si tragi si pe altii dupa tine facand jocul cui nu trebuie...
Poricel, daca piere speranta si iubirea am sfeclit-o cu totii, deci nu te impiedica niciodata de "realismul" vietii.
Sunt scarbit de ceea ce vad la t.v. Oricum, observatiile pe care le-am facut sunt din viata de zi cu zi, nu din balciul televiziunii.
Si daca esti vesel sau optimist nu tot aceeasi soarta ca si mine o ai ?!
Crezi ca poti schimba cu ceva deznodamantul ?!
Speranta si iubirea tot vor pieri intr-un final ca de altfel oricare lucru sau fiinta din lumea aceasta, caci asta e natura ei. Totusi oamenilor le place sa viseze, sa creada in mai bine, pentru ca doar atat le sta in putinta.
Insa realitatea ne spune cu totul altceva.
poricel a scris:Unii spun vis, altii evolutie ...Sa nu-ti inchipui ca nu m-am lovit de "zidul realitatii", nu am avut si nu am o viata foarte usoara si plina de fluturi in jur, dar asta ma ambitioneaza sa merg mai departe si sa trec peste toate aceste incercari cu zambetul pe buze si cu iubirea in inima si suflet, este singura sansa a omenirii (am spus-o si-o s-o mai spun), iubirea divina, rezervele de lumina din spiritele si sufletele noastre pot salva lumea, noi suntem cheia, pacat ca multi nu inteleg si rad ... sau se adancesc in pesimism si dezamagire.
Eminescu stia mult mai mult decat a scris, iar la el dezamagirea cea mai mare a fost ca la vremea respectiva lumea nu era pregatita sa auda ceea ce avea el de spus, eu asa simt ...
Nu am spus ca esti intunecat, am spus ca sufletul tau este "prizonier", lumina exista in orice suflet din univers, ca suntem sau nu constienti.
Indiferent de ce simti, vreau sa sti ca ai un mine un prieten. Cred ca un lucru frumos este sa ne gandim la ceea ce lasam in urma noastra generatiilor urmatoare, nu la pieire, daca macar o fraza din tot ceea ce am scris noi aici va deschide o inima sau un suflet inseamna ca nu suntem doar niste frunze in vant.
Trupul se duce in pamant, iar spiritul se uneste din nou cu iubirea divina - cu Dumnezeu.
Pana unde vei merge ?! Crezi ca drumul duce departe sau groapa comuna ne cheama pe toti ?! Lumina ce-o pretinzi de natura divina si cu esenta vesnica in fata mortii e palida ca becurile din spitalul Socola. Toate aceste incercari sunt sortite esecului de la bun inceput. Dar asta ma ambitioneaza sa merg mai departe si sa le demonstrez si altora ca totul este 'Memento mori'.
Cea mai mare dezamagire la Eminescu ca si la Bacovia ( ca si la mine de altfel ) a fost moartea. N-am crezut ca voi muri vreodata.
Totusi vad oameni care continua sa viseze orbeste, sa-ti puna sperante inalte in visuri de nimic, sa creada in lumi imaginare s.a.m.d.
Nu credeti ca ar fi timpul sa va treziti ?! Nu credeti ca ar trebui sa acordati mai multa importanta acestei vieti unice ?! De ce sa visati in continuare la alte lumi cand aceasta e lumea reala si singura ?! De ce sa nu traim aceste clipe de bucurie pentru totdeauna pe acest pamant minunat ?! Ce ne impiedica ?!
Eternitatea se vrea descoperita de mana omului si singura sansa reala ramane stiinta si tehnica, nu visul ratiunii - sufletul. Noi suntem cheia, intradevar !
Pacat ca multi nu inteleg si se adancesc in visuri pieritoare.
Tin sa-ti precizez ca ma simt mai liber ca oricand, liber de toate prejudecatile si superstitiile existente in mintile inca adormite ale oamenilor.
Imi pare rau sa-ti spun, dar lumina de care vorbesti tu e moarta, ca sunteti sau nu constienti. A oprit vreodata bataia de inima sa inceteze ?! Nu. A oprit vreodata sorii sa se stinga ?! Nu. A oprit vreodata florile din putrezirea lor precum cadavrele-n morminte ?! Nu. A oprit vreodata caderea frunzelor ?! Nu. Si-atunci ce sperante, ce suflet, ce dumnezeu ?! Unde vedeti voi asta ?!
Un lucru frumos ar fi sa-i pastram in memorie pe cei adormiti pentru ca lor le datoram faptul ca inca suntem in viata si ne bucuram de ea. Dar oamenii nici macar atat nu au bunul simt sa faca, ci se leapada de cei trecuti in nefiinta ca de ultima javra de pe strada. Sau nici nu e nevoie ca omul sa o faca. O face timpul. Peste toate se lasa uitare. Odata cu trupul - adio pe veci.
"Ce trist amor sa vrai, sa stai, cu cei ce mor. Si ce avant sa treci, pe veci, intr-un mormant." - G.Bacovia.
Daca macar o fraza din tot ceea ce-am scris aici va deschide macar o constiinta, voi putea muri impacat.
poricel a scris:Ma lovesc in fiecare zi de realismul vietii, dar speranta si iubirea fac parte din mine, daca sta in puterea mea sa fac mai mult decat sa fiu un simplu spectator de ce sa nu merg mai departe ... :roll:
Si inca nu te-ai sfarmat ?! Ma mir cum rezisti ! E si visul pana la urma un efect placebo.
Ma-ntreb - pana unde ai sa mergi ?! Vei vedea pana la sfarsit si ai sa te convingi ca tot moartea are de spus ultimul cuvant.
poricel a scris:Nu-mi doresc vesnicia sau eternitatea.
Foarte trist !
ironic a scris:Oare ce este mai real, cea ce credem ca este viata, sau cea ce credem ca este moartea?
Nu delira ! Si nu te duce cu gandul prea departe. Viata aceasta e unica si trebuie sa o pretuim cu toata fiinta noastra. Ar trebui ca oamenii sa-i acorde mai multa importanta si sa-i inteleaga insemnatatea in toata deplinatatea ei.
sarazin79 a scris:clipa se dilata in vesnicie prin iubire.
'Imortala-i numai moartea. Ce-i viata-i trecator.' - M.Eminescu
poricel a scris:Daca eu descriu putin din experienta acestui urcus, daca altii descriu la randu-le, poate ii facem curiosi si pe altii sa incerce.
Pana ce vor afla ce ?! Ca toate aspiratiile sunt reduse la nimic ?! Ca n-a fost decat un vis inalt ?! Ca au trait in lume ca 'visul unei umbre si umbra unui vis' ?!
Ca moartea e tot ce ii asteapta ?!
estella a scris:nu poate fi mort pt ca avem nevoie de El...
Daca ai nevoie de ceva ce simti ca lipseste asta nu inseamna ca el exista.
Mirada-Dicovici a scris:Nu delira ! Si nu te duce cu gandul prea departe. Viata aceasta e unica si trebuie sa o pretuim cu toata fiinta noastra. Ar trebui ca oamenii sa-i acorde mai multa importanta si sa-i inteleaga insemnatatea in toata deplinatatea ei.
De unde stii ca-i unica? Cine ti-a spus? Acel Dumnezeu in care nu crezi? Sau poate ai murit si ai reinviat. Cum ii acorzi tu "insemnatatea in toata deplinatatea ei" si cum o pretuiesti cu toata fiinta, prin negare si nefericire? Ce inseamna fiinta pentru tine? Doar ce esti acum? Ia priveste-te in amanunt si vei vedea cate " fiinte vei descoperi". Eu le numesc ego-uri. Fiinta e numai una. Acea ce exista, dupa ce grosierul moare...
poricel a scris:Din fericire nici una, nici alta.Daca eu descriu putin din experienta acestui urcus, daca altii descriu la randu-le, poate ii facem curiosi si pe altii sa incerce. :P
de ce sa ii faci curiosi???? este "nesinceritate "....lasa-i pina se plictisesc si cind devin sinceri si " curiosi" vor intreba si face .... pina atunci sa isi bata capetele pina nu mai pot..... "de oboseala"...... :roll: e alegerea lor lasa-o..... toate explicatiile tale nu le incarca decit ratiunea si filozofeaza si nu ii ajuta cu nimic...... ramai la fel...... :) deci.....
multa iubire
Editat Mar 13 mai 2008 20:37
sarazin79 a scris:eu stiu ce zici...am incercat...dar...aduc in tolba povestile mele..le spun cu drag la focuri dintre raspantii...
unii cauta in ele 'iubirea mea'...dar ele sint despre 'iubire'
pana nu vor scoate posesivul din povestea vietii, multe vor ramane de neinteles...si mai ales IUBIREA...
Da, iubirea este iubire, nu este a mea sau a ta sau a altcuiva.
estella a scris:daca El e mort... spiritual si noi suntem...nu poate fi mort pt ca avem nevoie de El...
Si inca cata nevoie !!! :roll: