Mirada-Dicovici a scris:Am inteles. Esti o visatoare. Dar la un moment dat te vei lovi cu sau fara vointa ta de zidul realitatii crude si-atunci ti se vor spulbera toate idealurile.
Unii spun vis, altii evolutie ...
Sa nu-ti inchipui ca nu m-am lovit de "zidul realitatii", nu am avut si nu am o viata foarte usoara si plina de fluturi in jur, dar asta ma ambitioneaza sa merg mai departe si sa trec peste toate aceste incercari cu zambetul pe buze si cu iubirea in inima si suflet, este singura sansa a omenirii (am spus-o si-o s-o mai spun), iubirea divina, rezervele de lumina din spiritele si sufletele noastre pot salva lumea, noi suntem cheia, pacat ca multi nu inteleg si rad ... sau se adancesc in pesimism si dezamagire.
Eminescu stia mult mai mult decat a scris, iar la el dezamagirea cea mai mare a fost ca la vremea respectiva lumea nu era pregatita sa auda ceea ce avea el de spus, eu asa simt ...
Nu am spus ca esti intunecat, am spus ca sufletul tau este "prizonier", lumina exista in orice suflet din univers, ca suntem sau nu constienti.
Indiferent de ce simti, vreau sa sti ca ai un mine un prieten. Cred ca un lucru frumos este sa ne gandim la ceea ce lasam in urma noastra generatiilor urmatoare, nu la pieire, daca macar o fraza din tot ceea ce am scris noi aici va deschide o inima sau un suflet inseamna ca nu suntem doar niste frunze in vant.
Trupul se duce in pamant, iar spiritul se uneste din nou cu iubirea divina - cu Dumnezeu. :)
Pippo a scris:Poricel, daca piere speranta si iubirea am sfeclit-o cu totii, deci nu te impiedica niciodata de "realismul" vietii.
Ma lovesc in fiecare zi de realismul vietii, dar speranta si iubirea fac parte din mine, daca sta in puterea mea sa fac mai mult decat sa fiu un simplu spectator de ce sa nu merg mai departe ... 
Mirada-Dicovici a scris:Am realizat ca orice incercare de a mai spera la eternitate e zadarnica.
Credeam ca iubirea ma va face vesnic, dar m-am inselat cumplit ( la fel cum faci si tu de altfel ). Nimic si nimeni nu se poate impotrivi mortii nemilostive.
Nu-mi doresc vesnicia sau eternitatea, vreau sa traiesc prezentul, clipa, pentru a putea forma mai departe viitorul si daca moartea va veni am s-o primesc fara teama, pentru ca voi sti atunci ca mi-am incheiat "misiunea" aici: am sa dau inapoi pamantului, trupul, iar spiritul meu se va intoarce la Creatorul sau. Nu caut viata de apoi, vreau sa simt clipa prezenta, pe care multi au uitat s-o traiasca ... :P