Bitt3rsweet a scris:Nu stiu daca exista dubla personalitate.. dar eu una am uneori pareri contradictorii...

Poate sunt mai "speciala"

nu e nimic "special" in a avea pareri contradictorii. ni se intampla tuturor la un moment dat, mai mult sau mai putin... totul sta in nuante. trebuie doar sa trasam o linie intre ceea ce suntem si ceea ce dorim sa devenim, sa ne straduim sa fim cat mai obiectivi cu noi, cu asteptarile noastre, cu defectele si calitatile, sa dam o sansa realitatii sa ne absoarba.
Terranu1 a scris:pot sa iti spun din prorpia mea experienta ce se gaseste in creierul cuiva in situatia aceasta;Este posibilitatea de a fi afectiv fata de un subiect ca in momentul urmator sa devii total indiferent. Un exemplu este ca uneoricand vine maicamia la mine sa se planga de o situatie grea ,imi e totuna sa o incurajez sau sa afisez indiferenta si dispret si sa o trimit la naiba . Totul se distorsioneaza ,ajungi sa iti bati joc de valori care le pretuiai enorm inainte.Lucruri simple cu care erai obisnuit de ani de zile,care nu te deranjau ajung sa te inspaimante si sa fie de neinteles.Te opresti brusc din plans dureros si incepi sa razi si sa fii indiferent si invers. Nu reusesti sa pui cap la cap o problema simpla de matematica dar esti atras extrem de mult de filozofie, de aspectul religios si de idei total nelalocul lor si absurde. Cand deja traiesti cu chestiile astea de aproape 6-7 ani de zile alaturi de o indiferenta totala a celor din jur ajungi sa dezvolti acea a 2 personalitate care la randul ei emana dispret/indiferenta/respingere fata de restul .O masca care te mentine deasupra liniei de plutire si reusesti sa pari inca un om normal datorita posibilitatii de a trece extrem de rapid de la o stare tristete adanca la totala nepasare si bucurie pentru a trece drept un tip glumetz/petrecaretz/vioi.Ceea ce te face sa crezi ca doar te prefaci si ca defapt nu este nimic in neregula si nu exista nici o boala.Ceea ce duce la si mai multa confuzie in legatura cu tine insuti si lumea exterioara.De aici tot felul de tendinte "negre" si nepasarea sau placerea diabolica in a te autodistruge din toate privintele , metodic si indiferent fata de consecinte asupra ta si a celor din jur. Si posibilitatea de a constientiza toate acestea dar imposibilitatea de a le impiedica. Sper ca te-am lamurit putin asupra a ceea ce inseamna aceasta dubla-personalitate si implicatiile ei. Traiesti cu ea ,devine parte dominanta dupa un timp, te lasa sa suferi si sa fii tu doar cand esti izolat, preia controlul si te forteaza la un comportament obisnuit cand altii se gasesc langa tine pentru a se autoapara si ascunde.Un compromis fortat si rusinos care trebuie sa il accept si astfel pot trece si am trecut adeseori la un psiholog fara sa dau de banuit.Nu, nu este nevoie de 2 carti de identitate pentru ca nu mai o folosesti nici pe cea care o ai ,deoarece in ochii prorpii nu nu mai ai identitate, esti strain intr-o lume straina unde totul e distorsionat si deformat.
ma ingrozesc citind postul tau. nu ai nevoie decat de vointa. sunt multi ca tine care daca s-ar fi abandonat acestei tendinte n-ar fi facut decat sa se autoflageleze spiritual, psihic... poate chiar si fizic. nu crezi ca e mai ferice sa iesi din starea asta, sa-ti doresti sa fii un om echilibrat, chiar daca asta inseamna sa ai sentimente pe care unii le interpreteaza ca slabiciune? sa compatimesti, sa miluiesti, sa-ti para rau, sa-ti ceri iertare, sa-ti recunosti greselile... astea nu sunt slabiciuni. din contra sunt dovezi ale unui caracter puternic ce-si accepta responsabilitatea propriei umanitati. veselia poate fi reala si nu prefacuta odata ce te accepti pe tine, imperfect, cu slabiciuni si tarie de caracter, cu defecte dar si cu calitati (pt. ca nu exista om fara toate acestea). doar sa vrei, asta e tot!!
Ciumpy a scris:mai, din proprie experienta eu cred ca da!...mai demult aveam impresia ca am mai multe decat una, dar in prezent ma rezum doar la doua

[not crazy!] mi-am dat seama ca este o partea a mea care imi face numai rau, partea usor influentabila[bla bla] si cealalta parte care doresc sa cred ca sunt chiar Eu,care este mai puternica....desi este cam greu sa spun ca sunt doua parti individuale-pot sa spun ca este o clasificare mai generala a atitudinilor.in privita corpului, normal ca le apartine amandorura... si niciuneia de fapt-am clarificat!asta chiar ar fii tare!!!

:D
Terranu1:Cred ca problemele tale pot fii rezolvate atata timp cat vei inceta sa te ascunzi.Atunci cand vei recunoaste de fata macar cu psihologul tau ca simti ceva in neregula cu tine[depersonalizarea,sentiemtul de inutilitate,sentimentul dominant de insiguranta]...
atunci cineva din afara o sa te poate ajuta.Sunt sigura ca oricat ai simtii ca esti tu numai atunci cand esti singur,ti-ar placea sa te simti tu insuti si in preajma altor persoane. Cred ca atragerea in mod special spre filozofie este datorita faptului ca doresti mai mult de la lumea asta care in prezent ti se pare lipsita de sens...si te inteleg. ...ti-as face o recomandare a unui psiholog foarte bun,Dumnezeu.Daca vreodata o sa ceri ajutorul lui sa stii El o sa fie acolo...in special atunci cand te simti tu cel mai bine,singur.atunci El va fii langa tine.
cel mai bun ajutor e cel care vine din interiorul nostru. sa nu ne lasam prada abandonarii intr-o stare initial momentana de rau. trebuie sa ne propunem sa iesim din ea, sa ne amintim de momentele cand eram fericiti, linistiti, veseli, calmi... momentele acestea se pot reintorce oricand, daca le chemam la noi... nu stiu cat ne poate ajuta cineva din afara... noi singuri suntem cei care stim sa punem intrebarile pertinente fiintei noastre, pt. a gasi raspunsul potrivit.