Exista doar o singura mare dragoste?

Deroude a scris:

Glumesti? Tot ce-ai explicat tu reiese de aici? In fine, nu fac semantica. :D

Gregori a scris:

Dramatic , foarte.Nu cred ca tre sa astepti mana din cer, insa oricum ceea ce a fost nu va mai fi, ramane doar speranta ca vei gasi pe cineva si mai super! dar asta e doar speranta..!

Cat despre dramatism... nu e dramatic... asa e viata... uneori e mai ciudata... uneori pare mai greu de inteles...

Mai dramatic mi se pare ceva de genul:

Un vecin de salon de al lui tata aprins de o discutie despre cum copii ar trebuii tratati frumos si iubiti la maxim, vazand ca ceilalti nu inteleg de ce iubeste el atat de mult copiii, mai ales fetele, povesteste cum a avut o fetita super inteligenta, super frumoasa si cum a vazut-o murind in bratele mamei ei la 5 ani cand un sofer neatent a dat brusc inapoi si i-a strivit capul intre spatele autobuzului pe care il conducea si laterala autobuzului in care incercau ei sa se urce.

Da, este greu sa raspunzi la situatii de acest gen. E greu sa vorbesti abstract despre ele. E greu sa gasesti cuvinte cu care sa-l determini pe cel carui i se intampla sa continue sa traiasca, sa inteleaga ce i se intampla.

Primul lucru de care trebuie sa devina constient e ca viata in sine, in intregimea ei, viata lui in mod particular, este un miracol, un lucru de o frumusete si o sensibilitate pe care arareori, in momente de expansiune sufleteasca, de criza, le percepem.

Ca sa nu ma indepartez prea mult de topic, as vrea sa intreb (mai mult sau mai putin retoric) daca se indoieste cineva ca un om poate iubi la fel de mult fie ca sentimentul lui este impartasit sau nu.

(Desigur, a pierde aceasta lupta nu este nici pe departe atat de dureros cat este sa pierzi o lupta cu viata, si impreuna cu ea pe partenerul care iti impartasea dragostea. Cata vreme celalalt e in viata, indiferent ce simte pentru tine, il stii la un apel telefonic distanta, te poti ruga pentru fericirea lui, poti spera.)

Deroude a scris:

Ca sa nu ma indepartez prea mult de topic, as vrea sa intreb (mai mult sau mai putin retoric) daca se indoieste cineva ca un om poate iubi la fel de mult fie ca sentimentul lui este impartasit sau nu.

Nu pot sa cred ca putem sa iubim la fel, daca sentimentul este impartasit sau nu. Atunci cand suntem indragostiti, suntem extrem de generosi si avem o puterica forta de a iubi chiar daca partenerul nu raspunde la apelul nostru. Atunci cand dragostea este impartasita, ea infloreste si rodeste, iar atunci cand nu este impartasita bobocul care a aparut se ofileste.

buzdugan a scris:

Nu pot sa cred ca putem sa iubim la fel, daca sentimentul este impartasit sau nu. Atunci cand suntem indragostiti, suntem extrem de generosi si avem o puterica forta de a iubi chiar daca partenerul nu raspunde la apelul nostru. Atunci cand dragostea este impartasita, ea infloreste si rodeste, iar atunci cand nu este impartasita bobocul care a aparut se ofileste.

Frumoase metafore :D - dar ma tem ca nu sunt convins. In primul rand, ca un argument fugar, oamenilor tinde sa le placa intotdeauna mai mult ceea ce nu au :cry: .

Apoi, fii sincer(a): cand se iubesc oamenii mai mult - a doua zi dupa ce s-au indragostit (posibil unilateral), sau dupa 10 ani de "inflorire si rodire"? Departe de mine sa incerc a masura dragostea, ia cererea mea ca pe o tentativa empirica, o incercare a oceanului cu degetului.

In fine, nu cred sa fie lucru mai motivant, mai mobilizator, mai "intoxicating" ;) pentru un indragostit decat respingerea. (hehe poate acceptarea atunci cand nu se astepta )

Abstractie facand de conceptul de suflete pereche, fiindca are topicul lui, intrebarea mea este, in continuare: este posibil ca un om sa aiba parte in viata de "o singura mare dragoste" si aceea sa fie neimpartasita? (Luati-o ca un caz particular, pentru ca eu sunt adeptul taberei ca oamenii pot avea oricate iubiri fara a nominaliza una ca "true love" toate fiind cu nimic mai prejos decat unica dragoste a celor din tabara adversa 8) , care o considera "the one")

Ama, ama sempre. E se ti dicono che amare

buzdugan a scris:

cand dragostea este impartasita, ea infloreste si rodeste, iar atunci cand nu este impartasita bobocul care a aparut se ofileste.

Sunt multe cazuri

Deroude a scris:

Abstractie facand de conceptul de suflete pereche, fiindca are topicul lui, intrebarea mea este, in continuare: este posibil ca un om sa aiba parte in viata de "o singura mare dragoste" si aceea sa fie neimpartasita? (Luati-o ca un caz particular, pentru ca eu sunt adeptul taberei ca oamenii pot avea oricate iubiri fara a nominaliza una ca "true love" toate fiind cu nimic mai prejos decat unica dragoste a celor din tabara adversa :D , care o considera "the one")

lupini a scris:

Sunt multe cazuri

lupini a scris:

Sunt multe cazuri

Miss Take a scris:

Ma intreb doar de ce anumiti oameni renunta asa usor atunci cand nu li se impartaseste iubirea, de ce nu lupta...e posibil sa nu fie un caz pierdut, dar daca renunti, nu vei mai sti ce ar fi putut fi...

Impartasesc ideea ta de a lupta pentru iubire chiar atunci cand nu este impartasita de la inceput. Dar sa fim realisti, totul are o limita. Daca persoana este onesta si cu bun simt, merita sa investesti iubire care se poate intoarce indoit. Dar daca este un nemeric / nemernica care te minte, care nu te respecta, este mai bine sa ... asculti muzica preferata.

Miss Take a scris:

Ma intreb doar de ce anumiti oameni renunta asa usor atunci cand nu li se impartaseste iubirea,de ce nu lupta...e posibil sa nu fie un caz pierdut,dar daca renunti,nu vei mai sti ce ar fi putut fi...

pt ca 'dragoste cu de-a sila nu se poate' indiferent ce-ai face...