Care este scopul existentei umane

ironic a scris:

Cum reusim sa ne dam seama cand cineva a atins iluminarea si alcineva vine si spune ca si-a pierdut mintile aducand argumente certe in acest sens?

Iluminarea, sau cel putin fazele superioare le simte fiecare pe pielea sa, dintre efectele (sau posibilitatile) iluminarii fiind intelegerea si manipularea directa a materiei fara tehnici externe omului (e doar un exemplu, nu e asta esentialul). - dar bineinteles ca atunci cand faci din pana ciocan, e suficient sa-i dai una in cap cu el celui ce sustine contrariul - nu va face nimeni asa, e doar un exemplu al puterii si realismului demonstratiei

ironic a scris:

Pe cine sa credem daca noi nu am reusit sa atingem iluminarea sau nebunia? Pe iluminat sau pe psihiatru?

Cand realitatea fizica din jur se potriveste exact cu ce crezi tu... evident psihiatrul e nebun daca sustine contrariul

Pippo a scris:

Iluminarea, sau cel putin fazele superioare le simte fiecare pe pielea sa, dintre efectele (sau posibilitatile) iluminarii fiind intelegerea si manipularea directa a materiei fara tehnici externe omului (e doar un exemplu, nu e asta esentialul).

Sa spunem ca reusesti sa atingi iluminarea, reusind sa-ti controlezi circumstantele exterioare legate de propria viata. Dar ce faci cu masa de suflete din care faci parte? Ti se da voie sa pleci de capul tau sau este necesar sa astepti ca esenta din care te-ai format sa devina si ea iluminata?

Pippo a scris:

Exemplul de mai sus este una din cele mai dificile probleme de corectat.

Nu-i asa ca te-am facut sa te simti mai dastept? Asta era scopu.

ironic a scris:

Sa spunem ca reusesti sa atingi iluminarea, reusind sa-ti controlezi circumstantele exterioare legate de propria viata. Dar ce faci cu masa de suflete din care faci parte? Ti se da voie sa pleci de capul tau sau este necesar sa astepti ca esenta din care te-ai format sa devina si ea iluminata?

Cred ca e necesar sa devenim cu totii, deoarece exista o legatura esentiala intre toti pe care ei o inteleg iar noi o "intelegem" sub numele "constiintei globale". Dar bineinteles ca nimeni (din oamenii de rand) nu intelege ce si cum exact, fiecare isi creaza o imagine subiectiva inexacta despre ce ar putea fi aceasta "constiinta globala".

Ptr a cunoaste creatia (formularea nu-mi apartine)

Ptr a cunoaste iubirea (la fel)

Spunea cineva ca parca sintem prinsi intr-un joc, o plasa, as completa eu.

In credintele si scopurile orientale se mentioneaza asa zisa iesire din cercul generatiilor. Adica se iese voit din reincarnari. Arzind karma.

In religia crestina se spune ca nu exista decit o singura incarnare. Si se marjeaza voit pe aceasta idee. M-am mirat fiindca nu e asa. Noi sintem incarnati. Dar ei, cei care promoveaza religia vor sa scoata oamenii din acest cerc al generatiilor, prin inducerea acestei idei. care in esenta este un scop final. Ptr un om neinitiat, cu probleme zilnice presante asta e metoda radicala de iesire din cercul generatiilor. Nu stiu daca e formularea corecta.

NASTYPRIMUL a scris:

In religia crestina se spune ca nu exista decit o singura incarnare. Si se marjeaza voit pe aceasta idee. M-am mirat fiindca nu e asa. Noi sintem incarnati. Dar ei, cei care promoveaza religia vor sa scoata oamenii din acest cerc al generatiilor, prin inducerea acestei idei. care in esenta este un scop final. Ptr un om neinitiat, cu probleme zilnice presante asta e metoda radicala de iesire din cercul generatiilor. Nu stiu daca e formularea corecta.

Adica e de bine sau de rau...?

Sa mancam, sa bem si sa ne reproducem.

mica_curioasa a scris:

Adica e de bine sau de rau...?

Da , e de bine ! A explicat perfect NASTY .

Numai ca e de bine doar daca te tii de asceza continuu . Daca urmezi super strict regulile ortodoxiei de comportament si stil de trai... pentru a iesi din ritmul reincarnarilor intr-o singura viata . Sa te mantuiesti/iluminezi in viata asta... asta e scopul ortodoxiei , si cum a zis NASTY acoperirea reincarnarilor succesive are un scop foarte practic... sa nu deruteze omul de rand de la eliberarea din matrix/iluzie dintr-un singur foc/viata .

E de rau !

Daca se face lupta ideologica pe chestia asta ! Pentru ca , e evident ca nu asta e adevarul...

Reincarnarile exista... noi ( o parte din fiinta noastra - nu constientul ) avem jmii , iar scopul e evolutia - dezvoltarea spiritului .

:)

ironic a scris:

Noi luam de bun tot ce spun altii. Noi credem tot ce ne spun altii, fie ei oameni de stiinta, filosofi, ingineri, doctori, lideri spirituali, etc. Noi nu lucram personal dezvoltandu-ne constiinta pentru a experimenta personal toata aceasta realitate iluzorie. Noi o acceptam asa cum este, ba o aparam chiar si cu pretul vietii. A crede si nu cerceta, se aplica tuturora de pe acest pamant in aceste momente. Chiar daca cercetam, aceasta cercetare din pacate este mecanica, este a mintii, nu implica deloc constiinta. Raspunsurile la intrebarile noastre sunt programate mecanic de conceptiile si datele introduse fortat o data cu inceperea existentei noastre in acest plan.

Exact asta ma roade si pe mine dintotdeauna. Din pacate nu ne putem rupe de aceasta realitate decat prin moarte; pana atunci suntem dependenti de ceea ce spun altii.

Nu se aplica o universalitate scopului existentei noastre. Fiecare traieste dupa o norma de valori, conduite, imitatii. Nu cred ca avem vreo finalitate propusa sau religios abreviata. Vad prea bine ca s-a discutat metamorfoza scopului uman in ambiguitatea biblica, ceea ce este un cumplit adevar. Nu atac aici vreo forma hilozoista a ontologismului, nici nu neg implicatiile, dar nu acestea sunt ideile originare.

Pentru a defini scopul existentei noastre din ratiuni biblice, trebuiesc cautate simboluri ale antropogenezei precum si ale constiintei. De ce spun simboluri? Deoarece este singura unitate cuantificabila prin care putem afla identitatea unui scop altminteri mult prea abstract chiar si din punct de vedere biblic/religios. Un prim simbol cu apartenenta individuala este spiritualitatea. De indata ce intelegi relatiile spiritualitatii individuale cu universalitatea se infatiseaza si scopul. Lapidar, religiozitatea ofera un scop ludic omului: un pariu intre bine si rau (in orice religie maniheista) pe sufletul omului. Omul nu are arbitru decat consecvential, iar scopul este intrinsec facerii omului.

Din ratiuni biologice, omul este o molima, atat pentru el cat si pentru mediul din jurul sau. Acesta este un adevar transcendent in miile de ani existenta. Schimbam materia din jurul nostru, fiind probabil singura specie care reuseste sa aiba pierderi de energie in acest univers intr-un mediu "entropic".

Din ratiuni mai familiare, mai apropiate si mai supuse intelegerii noastre, deservim un scop personal. Omul care va indrazni sa spuna : eu deservesc un scop general, ar face bine sa aiba si o cruce in spate, altminteri il voi crede mincinos. Nu ne intelegem scopul, dar incercam sa identificam ce ne provoaca placere si ce nu. Astfel, in cazurile normale, ne indreptam spre acele cauze ale placerii. Aceste cai sunt fie nobile, fie ignobile. Extensiile acestor cai se ramifica in spiritualitate si biologic/ontologic. Spiritualitatea noastra alterata isi da concursul mortalitatii si se inchide prin sine. Consecintele arbitrare ale faptelor noastre sunt scopurile noastre, deciziile noastre. Scopul omului este de a afla viata, sub orice forma a ei si sa o altereze. Cu siguranta este si o treapta superioara, dar aceasta ramane inca de aflat mai departe.