Malkia a scris:Constiinta nu face nicio diferenta. Viata unui om nu e cu nimic mai importanta decat viata unui cal, sau a unei broaste. Constiinta ne ajuta sa ne gasim scopuri iluzorii si sa murim cu utopia ca am realizat ceva important. In realitate, in afara de marii conducatori sau unii care au schimbat radical ceva in istorie, marea majoritate suntem ca firele de nisip. Murim fara sa lasam ceva in urma. In cel mai fericit caz, un copil in care ne punem speranta ca va realiza ceea ce nu am reusit noi. Atat.
Adevarat, marea majoritate mor fara sa lase ceva in urma. Dar asta este strict alegerea lor.
Pentru ca acesta a fost scopul lor.
In viata ai nevoie de un scop pentru a da sens vietii !
Iar constiinta tocmai asta face, te ajuta sa te inalti de la stadiul de animal si nevoile primare.
Malkia a scris:Scopul meu nu e sa fiu fericita. Mi s-a dovedit ca nu exista fericirea aceea mare, coplesitoare, care sa imi invaluie viata. Uneori nu exista nici fericirile mici. Si ce te faci cu lungile perioade de tristete, te prefaci ca nu au existat?
Scopul meu a fost odata Dragostea. Am dat-o, am asteptat s-o primesc, si intr-un final am invatat sa n-o mai astept. Am continuat sa iubesc in continuare. Viata, oamenii, apusurile de Soare... Prin asta stiu ca voi exista mereu, pentru ca Dragostea e o energie in sine, care daca e intretinuta, nu moare niciodata... Restul sunt nimicuri.
Am un prieten ce mi-a fost profesor din facultate si care spunea adesea ca, de fiecare data cand punem cuiva o intrebare stim deja raspunsul ! Desigur, alternative.
Iar atunci cand raspunsurile celorlalti nu ne multumesc, inseamna ca nu am pus intrebarea care trebuie.
Asa si tu, acea mare dragoste pe care ai asteptat-o, ori nu ai cautat-o unde trebuie ori nu ai intalnit-o.
Asta pentru ca nu ai pus intrebarea care trebuie, ca sa te multumeasca raspunsul.
Malkia a scris:Scopul meu a fost odata Dragostea. Am dat-o, am asteptat s-o primesc, si intr-un final am invatat sa n-o mai astept. Am continuat sa iubesc in continuare. Viata, oamenii, apusurile de Soare... Prin asta stiu ca voi exista mereu, pentru ca Dragostea e o energie in sine, care daca e intretinuta, nu moare niciodata... Restul sunt nimicuri.
[...]
Toate lucrurile sunt legate intre ele, in Univers. Numai oamenii vor competitie. Leii nu isi dau premii pentru cine ucide mai multe antilope. Nici pentru uciderea de suflete nu se dau premii, dar oamenii inca mai incearca. Leii macar traiesc din uciderea de antilope, dar sufletele ucise mor in mod gratuit.
Nu te mai considera o linie in suma listei cuiva, pentru ca altfel vei ajunge in locul unde se duc cei pentru care nu se mai poate face nimic.
Viata poate fi un lucru minunat, dar poate fi si dur in acelasi timp, daca nu te adaptezi cerintelor, mori !
E legea universului, asta.
Iar competitia aceia de care spui, este doar o lupta pentru supravietuire. Este un strigat mut, de disperare, al fiintelor umane.
Nu lasa pe altii sa ucida copilul din tine. :flowers:
