Eu nu cred ca existenta umana are un scop in sine . Suntem , deocamdata , capatul unui lant evolutiv ca rezultat al dezvoltarii / organizarii materiei .
Cred ca nimic din univers nu are un scop in sine.
Început de DAVIDDRAGOS, Lun 16 iul 2007 · 351 răspunsuri · 42.595 vizualizări
Eu nu cred ca existenta umana are un scop in sine . Suntem , deocamdata , capatul unui lant evolutiv ca rezultat al dezvoltarii / organizarii materiei .
Cred ca nimic din univers nu are un scop in sine.
lorelai1907 a scris:Scopul existentei umane: sa Il slavim pe Dumnezeu, nu numai prin vorbe, ci si prin fapte si prin iubirea fata de cei din jurul nostru. Sa ne caim de grselile noastre si facem tot ce ne sta in putinta pentru o lume mai buna si fara razboaie.
Lorelai, uite mai jos ai sa gasesti link-ul spre un text (Dincolo de viata) ce pare a fi scris pentru tine! Pentru cele spuse de tine. Sper sa ai curajul sa-l citesti.
http://adevarsiconstiinta.wordpress.com/20...ncolo-de-viata/
Citeste-l si spune-mi apoi ce crezi.
Editat Mar 27 oct 2009 12:31
octav.c a scris:Lorelai, uite mai jos ai sa gasesti link-ul spre un text (Dincolo de viata) ce pare a fi scris pentru tine! Pentru cele spuse de tine. Sper sa ai curajul sa-l citesti.http://adevarsiconstiinta.wordpress.com/20...ncolo-de-viata/
Citeste-l si spune-mi apoi ce crezi.
Aproape ca mi-au dat lacrimile.Totusi nu e decat o situatie imaginara,noi nu avem de unde sa stim cum e dincolo.Si apropo,dragostea fata de familie,de sotie,de copii,de parinti,de iubita,de oameni etc...e tot dragoste fata de Dumnezeu.Ceea ce vreau sa spun,si nu am fost inteleasa, e ca nu cred ca e nevoie sa duci o viata de pustnic sau sa fii sfant,pentru a simti dragostea Divinitatii.Cu totii o simtim ,desi nu constientizam mereu.Dar nu toata lumea o cultiva.
Scopul existentei umane nu consta in a trai,ci in a sti pentru ce traiesti.
evolutia
Eu cred ca scopul existentei umane este sa inveti sa traiesti.
A invata sa traiesti consta in a invata sa fii in momentul prezent, sa traiesti in ACUM.
Aceasta forma de a trai este caracterizata de o multumire interioara.
pe a scris:Eu cred ca scopul existentei umane este sa inveti sa traiesti.A invata sa traiesti consta in a invata sa fii in momentul prezent, sa traiesti in ACUM.
Aceasta forma de a trai este caracterizata de o multumire interioara.
Nu stiu care este scopul, nici nu am sustinut care ar fi, dar multumirea interioara-fericirea este un efect relativ, nu un obiectiv. Un om ar putea de exemplu sa patrunda multe taine ale vietii - sa stie cum trebuie sa traiasca, si totusi sa sufere enorm. Deci depinde si de imprejurarile, posibilitatile pe care i le rezerva viata. Si nu se poate spune ca omul respectiv nu a stiut sa traiasca. Deci scopul este undeva deasupra multumirilor si tristetilor.
Scopul existentei umane nu consta in a avea, ci in a fi.
si poate in perfectionare....
Starea de multumire o poate avea si cineva care face rau. Starea pe care o are cineva atunci cand face ce trebuie in viata, care intelege viata, poate este un fel de stare de liniste - superioara unei stari de multumire sau tristete.
Pippo a scris:Un om ar putea de exemplu sa patrunda multe taine ale vietii - sa stie cum trebuie sa traiasca, si totusi sa sufere enorm.
Aici nu sunt de acord. Durerea este inevitabila, suferinta tine de tine. Am trait lucrul acesta pe propria piele la inmormantarea lui tata.
Nu am pretentie acum ca as fi patruns cine stie ce taine sau ca stiu sa traiesc cum trebuie dar, pentru scurte momente, am reusit sa vad cam ce ar insemna.