din simpli amici am devenit ceva mai profund. .... A zis ca se impaca cu fosta prietena pentru o luna de zile ca sa vada ce nu a mers bine intre ei si ca pe urma revine la mine.... stau si plang pentru ca am ajuns sa am niste sentimente pentru acest om. Si cand ma gandesc cate imi mai zicea , cat de mult ma iubeste, ne-am trimis si scrisori. .... Nu mi se pare corect ca la o asa varsta sa trebuiasca sa sufar atata. Poate sunt eu prea sensibila. La barbati se pare ca nu prea am noroc, nu am avut niciodata, credeam ca acuma o sa am. ... Nu ma pot concentra nici la munca, si el si problema de sanatate, nici cu parintii nu ma inteleg bine. Plang, asta fac. .
Ti-am subliniat mai sus ce anume din cuvintele tale ne-a facut pe noi sa credem ca tu ai luat mult prea in serios aceasta relatie. Apoi in alte posturi tu te contrazici singura, spunand intai:
sensibila stiu ca sunt, mai ales o mare plangacioasa, dar partea buna e ca imi revin, de exemplu azi, citind mesajele de la oameni am inceput sa rad putin, chiar m-ati ajutat, deci totul e spre bine. Mereu am fost mai naiva si credula, ma declar un copil, chiar am si fatza de copil.....In fine, se va rezolva tot, sunt optimista. Acuma totul pare asa negru, dar parca vad ca peste o saptamana o sa privesc totul cu alti ochii.
apoi:
iar celor care ma credeau naiva si fraerica, bai oameni buni nu sunt chiar asa, poate par, dar va asigur ca nu!!!!
Pai tu singura ne asigurai ca da, ne spuneai ca ai fost naiva si credula. Ce sa mai intelegem? 
Apoi mai spui:
normal ca nu am sa stau ca prostuta sa sufar ceea ce vine in contradictie cu ce ai scris tu in primul mesaj, adica daca numai cunoscandu-l pe net suferi atat si plangi si nu te poti concentra, apoi cand ti-o face vreo figura urata fata in fata cred ca te arunci sub rotile trenului! 

:)
-_-