Tulburare afectiva bipolara

mentalclas a scris:

Mi-a placut explicatia ta. Are cumva legatura cu Analiza Tranzactionala?

E crud adevarul dar ai mare dreptate. Totusi , ce varsta ai? Nu-ti pierde optimismul!

exact la asta ma gandeam si eu.

si un alt gand ar fi, daca ai vreo putere sa schimbi ceva in bine?!?

desan a scris:

e foarte trist ...romania se fuduleste ca e mare si tare in toate domeniile....se pare ca medicina in toate ramurile e ramasa pe undeva la inceputul secolului...in cea ce priveste familia...mi se pare ca parintii asi abuzeaza copii si mai tarziu vice versa...

Pentru germani austriecii sunt balcanici. Pentru suedezi, danezi, germanii sunt un pic...paranoici si contaminati de balcanism. Sa ne imaginam atunci cum suntem noi fata de tarile nordice, unde coruptia e la 1-2%. Si nu e vorba doar de inclinatia spre furt. Cine fura obligatoriu minte si manifesta agresivitate mascată

Cleric Preston a scris:

Pentru germani austriecii sunt balcanici. Pentru suedezi, danezi, germanii sunt un pic...paranoici si contaminati de balcanism. Sa ne imaginam atunci cum suntem noi fata de tarile nordice, unde coruptia e la 1-2%. Si nu e vorba doar de inclinatia spre furt. Cine fura obligatoriu minte si manifesta agresivitate mascată

P__P a scris:

esti si un filozof,... mai sus am intrebat daca sta in puterea ta sa schimbi ceva in bine, macar in jurul tau.

Poate oi fi eu filozof dar cred că tu mă confunzi cu ăla cu teascu şi hainele roşii.

In alta ordine de idei, Saftoiu tocmai spunea pe Realitatea ca avem nevoie de cel putin doua legislaturi cu vot uninominal si poate la a treia se mai drege busuiocu. Prima legislatura incepe cu Oana Zăvoranu.

Multumesc frumos Cleric Preston, foarte clar explicat. Cand te-am intrebat ma gandeam la mine, evident

Uneori cand sunt trista ma gandesc ce frumos era la bunici cand priveam noaptea cerul plin de stele si ma gandeam ce frumos a construit Dumnezeu universul. Era atata liniste si echilibru. E cea mai frumoasa amintire pe care o am din copilarie. Mie amintirea asta imi da liniste sufleteasca, optimism si forta de a merge mai departe. Nu cred ca pot renunta la ea . Probabil e ca o reactie de aparare a psihicului. Sper sa nu ajung ziua in amiaza mare sa spun ca vad Carul Mare.

Dar e si foarte greu sa rezisti in lumea asta la toate agresiunile din jurul tau si ma refer si la cele subtile cu zambetul pe buze, pe care le simti iar la un moment dat obosesti pentru ca ajungi sa le fii complice. Agresiunile care se vad cu ochiul liber, mai dure, cred ca le constientizezi mai repede si devin mai putin toxice pentru psihic , ca si in vorba ,, Fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singur" .

Sa iau un exemplu ;

Dimineata la cafea cu cativa coloegii. Unul pleaca si cei ramasi incep sa discute despre el la modul ,, civilizat" cu ironii subtile. Bineinteles ca in viata nu scapa nimeni nediscutat, dar asta nu e o problema. Problema e ca esti de fata cand se discuta iar asta e o agresiune, pe care o accepti. Chiar daca nu spui nimic sa nu ai mustrari de constinta tot nu esti corect pentru ca de fapt alegi o cale de mijloc. si oricum simti ostilitatea celor din jur.

Ca sa te simti bine cu tine insuti ar trebui sa spui : '' Nu e corect sa discutam despre o persoana care nu este de fata. Trebuie sa aiba sansa de a se apara. " Sa vedem cu cine mai bei cafeaua sau daca ai nevoie de ajutorul colegului de la alt departament sa vezi ce repede te serveste. Si ajungi nu sa te izolezi tu de lume ci sa te izoleze lumea pe tine.

Sau, vine cineva la mine numai zambet si apreciere ( cred ca am ceva cu zambetul asta, dar mi se pare cea mai perversa forma de agresiune, si culmea da intotdeauna rezultate, zambesti adica ii vinzi putina stima de sine iar persoana iti ofera un un favor si asta se numeste bun simt ). Sa zicem ca vrea un beneficiu ca nu pot sa generalizez ca toti care zambesc urmaresc asta. ( apropo, eu sunt foarte vesela si rad mult ) . Ei , si omul ma minte si eu imi dau seama dar il ajut. El crede ca m-a pacalit iar eu gandesc: Cu minciuna asta ti-ai batut un cui in creier, sa vedem cum il scoti. Probabil era o reactie a psihicului meu la faptul ca incercand sa ma pacaleasca ma devaloriza.

Asta gandeam inainte sa inteleg cat de cat psihologia adica cu vreo luna in urma dar apoi am descoperit ca era chiar asa dar o gandeam inconstient. Asta ce mai e, egoism ? Sa-i spun:,, Omule nu trebuie sa ma minti pentru ca oricum te ajut" ?

No problem, am facut-o si p'asta - Mie imi spui corect ce doresti pentru ca nu e nici o problema. Rezultat : Vine omull la tine avand impresia ca i se cuvine totul, de parca iti face un favor ca e sincer. Nu mai stii cum s-o dai.

Cred ca daca vrei ajuti oamenii ca sa se salveze de ei insasi e foarte greu, iti trebuie o vointa de fier si esti si tu om.

E ca si cum cineva ar arunca in permanenta cu pietre in tine, te-ar rani iar tu inaintezi spre el cu gandul de a-l salva, pentru ca salvandu-l pe el te salvezi si pe tine. Altfel intri in complicitate.

De asta uneori simt nevoia sa privesc stelele ...

Am nevoie de un sfat. Am citit pe forum despre mai multe cazuri asemanatoare si informatiile gasite aici m-au ajutat foarte mult, insa am decis sa va povestesc si drama mea, pentru ca fiecare caz are particularitatile lui. Acum o saptamana am internat-o pe mama la Obregia pentru ca deja teroriza pe toata lumea. M-am documentat mult inainte sa o internez, am cautat informatii despre simptomele ei care indicau clar o tulburare afectiva bipolara, diagnostic care s-a si confirmat. Momentan este intr-un episod maniacal(care dureaza de cel putin o luna), uraste pe toata lumea, mai ales pe membrii familiei si in mod special pe mine pentru ca am internat-o

eu zic ca oricat de tare te-ar durea, tre sa te rupi de ea si sa o lasi sa primeasca ingrijire competenta. atata cata se ofera momentan la noi in tara.

si tu sa incerci sa-ti refaci viata, daca se mai poate asta.

in trecut si eu m-am confruntat cu asa ceva, doar episodic. insa am dominat sau am "calmat" respectivul bolnav printr-un singur lucru: i-am aratat fatis ca nu mi-e frica de niciuna din amanintarile lui santajiste, asa cum face mama ta cu tine.

ea isi stie la perfectie puterea asupra ta si o foloseste din plin.

continua in felul asta si vei ajunge in curand drept in fundul iadului.

supozitia mea ffff personala este ca radacinile bolii se afla undeva in trecut, demult ea a avut o trauma, ceva. zic si io.

................... a scris:

supozitia mea ffff personala este ca radacinile bolii se afla undeva in trecut, demult ea a avut o trauma, ceva. zic si io.

Probabil. Sau mostenire de familie (de la un parinte care a suferit de vreo boala psihica).

Intrebare: De la ce varsta a inceput sa se manifeste boala la mama ta?

american :) a scris:

Probabil. Sau mostenire de familie (de la un parinte care a suferit de vreo boala psihica).

Intrebare: De la ce varsta a inceput sa se manifeste boala la mama ta?

Sincer nu-mi dau seama de la ce varsta s-a declansat boala. E trist ca nu avem o cultura a bolilor psihice. Tata ar fi trebuit sa-si dea seama de mai mult timp. Medicul ei curant mi-a spus ca trebuia tratata din timp. Daca stau sa analizez lucrurile, mama intotdeauna a fost mai ciudatica, cu un comportament obsesiv. Din ce imi aduc eu aminte , cand a fost concediata, la inceputul anilor '90 (aveam 7-8 ani) a avut un comportament ciudat. In general, in perioadele de normalitate este ok, este foarte sociabila si iubita de toata lumea pentru ca ii place foarte mult sa-i ajute pe cei din jur. Oricum este traumatizata din copilarie, am inteles ca mama ei o lovea in cap pana ii curgea sange din nas. Ma mai gandeam si la un alt motiv care cred ca a participat la declansarea episodului maniacal. In perioada asta, in afara de stresul cu mutatul trebuia sa ajunga si pe la tara, la mama ei pe care nu a vazut-o cam de 10 ani. Aceasta a ajuns sa aiba curentul electric taiat, traieste din mila vecinilor, niciuna din cele 3 fete nu are grija de ea. Tot tata incearca sa o ajute si pe ea. Una dintre surorile mamei mele, din ce am inteles a inceput sa "auda voci". Parerea mea este ca bunica mea le-a cam traumatizat pe toate 3. Am inteles ca si bunica mea a avut o boala psihica in urma unui soc emotional declansat de pierderea sotului ei.

Am uitat sa mentionez ca acum 3 ani cand m-am mutat de la mama mi-a scris diverse scrisorele obsesive pe care era mentionata data plecarii mele ca fiind "inceputul sfarsitului familiei noastre". Mi-a scris pana si pe spatele pozelor dintr-un album diverse lucruri. Pe poza cu primul iubit a scris "prima bomboana de pe coliva lui mami". Pe poza cu actualul a scris "cea mai mare bomboana de pe coliva lui mami". Este genul de parinte posesiv, traieste prin mine, am tras concluzia asta dupa ce am citit topicul despre parintii impostori. Ciudat este ca pana cand am implinit 18 ani a fost o mama exemplara, desi de multe ori s-a comportat ca un parinte afectiv negativ. Imi spunea mereu ca ea vrea sa fie o mama buna pentru ca ea a suferit din cauza mamei sale.

................... a scris:

eu zic ca oricat de tare te-ar durea, tre sa te rupi de ea si sa o lasi sa primeasca ingrijire competenta. atata cata se ofera momentan la noi in tara.

si tu sa incerci sa-ti refaci viata, daca se mai poate asta.

in trecut si eu m-am confruntat cu asa ceva, doar episodic. insa am dominat sau am "calmat" respectivul bolnav printr-un singur lucru: i-am aratat fatis ca nu mi-e frica de niciuna din amanintarile lui santajiste, asa cum face mama ta cu tine.

ea isi stie la perfectie puterea asupra ta si o foloseste din plin.

continua in felul asta si vei ajunge in curand drept in fundul iadului.

f bine spus

american :) a scris:

Probabil. Sau mostenire de familie (de la un parinte care a suferit de vreo boala psihica).

Intrebare: De la ce varsta a inceput sa se manifeste boala la mama ta?

Dupa cum vezi mai jos s-a "transmis" de la mama ei, nu pe cale genetica, ci pe cale non-verbala si verbala, asa cum se contamineaza si medicii psihiatrii de la nebunii din spitale, doar privindu-i. Acum, copilul din mama ei e nebun, a sosit scadenta pentru el, trebuie sa se autodistruga si sa ia cu el cati mai multi posibil. Arma de care se foloseste e santajul emotional, pentru ca orice copil nebun sufera de dependenta emotionala, asta e punctul lui slab. Altii sufera de foame de recunoastere si atentie, altii de preacurvie, altii (mai ales unele) de complexe de superioritate morala (adica de complexe de inferioritate proiectate in ceilalti), acuma na multi gasesc o cale perversa de a compensa golul din ei.

Asa, si de ce trebuie copilul din ea sa tropaie si sa faca prapad in jur? Pentru ca asta e mesajul pe care i l-a transmis bunica care si ea la randul ei l-a primit de la strabunicu si asa e ca in Caragiale...Acuma important e la cine se afla cartoful fierbinte, cine a primit blestemul, poate nimeni, poate cineva l-a primit in doza mica si il va trimite mai departe, iar cine va fi slab, va face ca polizoru cand il va primi sa-l tina in labute.