myselfandI a scris:nu pot sa cred...abia am reusit sa ma opresc din plans si am cautat pe google despre abuzul psihologic si am dat peste tine..sunt in aceeasi situatie..am 22 de ani,am avut pana acum 3 parteneri sexuali..de un an jumate sunt cu un tip..totul a mers bine pana a inceput sa-mi reproseze ca m-am culcat cu atatia(3 e o cifra rezonabila mi s pare mie)..mereu reuseste sa ma faca sa ma simt ca ultima ordinara si iti spun sincer ca nu stiu de ce accept...am inceput sa cred ca e vorba despre un abuz pt ca reuseste mereu sa ma faca sa ma simt eu vinovata pt ce am facut,desi nu ar trebui sa-mi fie rusine de nimic..dupa fiecare cearta de genu' asta imi spune ca ma iubeste si ca nu poate trai fara mine..si l-am tot iertat asa un an jumate..stiu ca privit din exterior e cat s poate d simplu..sa ma despart de el si gata..atunci cand e bine,e f bine,dar cand e rau...ma face sa ma simt jegoasa si ordinara,ma face sa-mi fie rusine cu trecutul meu si la fel,sunt persoane "binevoitoare" in grupul nostru de prieteni care mereu amintesc ca m-am culcat cu X..eu cred ca daca m-ar vrea m-ar accepta cu totul,tot pachetul,pt ca ceea ce sunt azi se datoreaza in mare parte trecutului meu,din care am invatat lucruri....oricum,el imi citeste mesajele pe telefon,nu am voie sa ma intalnesc cu nicio persoana de sex masculin,sunt vesnic urmarita si verificata,nu mai pot..practic ma transform intr-o calugarita si imi calca orice urma de personalitate..nu ma mai recunosc..nu stiu cine am ajuns sa fiu..eram o persoana tare mandra..si demna..acum ma las calcata in picioare..si culmea e ca..il iubesc..si mi-e greu sa ma despart de el..de 2 saptamani ma tot chinui..azi am zis k pun punct,k asta deja e abuz.......o relatie normala nu ar trebui sa fie asa..nu mai am aproape niciun prieten de cand sunt cu el,prieteni de sex masculin sunt exclusi din start..daca nu-l sun 2 ore deja innebuneste..e gelos pe tot ce misca....inainte ma tot minunam cum accepta femeile batute de soti sa mai traiasca in continuare cu ei..acum am realizat....ce traiesc eu e similar..doar ca a pus stapanire pe mine psihic,nu cu violenta fizica..ah,acum am primit un mesaj de la el:"te iubesc mai mult decat viata mea" si maine iar o sa urle ca am vb cu vreun baiat la telefon sau ca am pupat prieteneste pe altu'....am obosit...nu mai pot.........
in cazul tau e chiar nasoala situatia!mie nu mi-a reprosat asa ceva,desi si eu am un trecut, ca daca o facea...nu mai eram demult cu el.simt ca il deranjeaza,dar mai bine ar muri decat sa imi arate sau sa recunoasca.sper sa nu se schimbe lucrurile cand vom avea copii,pt ca nici atunci nu voi accepta asa ceva!doar ca va fi mai greu.mult mai greu ,pt ca si copilaria mea a fost marcata de violente de genul asta ,in familie.sfatul meu:DESPARTE-TE DE EL!esti tanara,nu sunteti casatoriti si nu aveti copii.mai tarziu,lucrurike nu numai ca nu se vor schimba,ci SE VOR AGRAVA!si ce daca te-ai culcat cu 3?sunt care sau culcat cu 30 si sunt mult mai respectate decat multe altele de catre prietenii lor.faptul ca iti reproseaza asa ceva ,nu are legatura cu tine,ci cu un complex de al lui de inferioritate.si faptul ca imita ce vede la parintii lui.spune:nu-i asa ca parintii lui au probleme in casnicie?asa va fi si el,daca de acum a inceput baiatul sa copieze constiincios ce a vazut la tatl lui!
