buna,tuturor!iata pe scurt povestea mea!
sunt o fata normala,cu o viata normala.sau poate aparent normala.spun asta,pentru ca am trait intr-un mediu violent si tensionat,care m-a marcat destul de mult(ma refer la familia mea, parintii mei au fost de multe ori in pragul divortului).prin urmare,am avut o adolescenta rebela...mi-am inceput viata sexuala la aproape 17 ani si pana nu demult am avut sapte prieteni(parteneri sexuali).de curand(cateva luni) am cunoscut pe cineva,care spre deosebire de ceilalti a avut foarte multa rabdare cu mine.spun rabdare,pentru ca pur si simplu sunt obsedata de copliaria mea.ideea e ca ne iubim si ne vom casatori peste patru luni.i-am spus prietenului meu actual despre trecutul meu amoros.am considerat ca e mai bine asa pentru ca oricum,la o fata asta se considera ca fiind ceva rau,si am preferat sa afle de la mine decat de la altii.m-a asigurat ca nu il intereseaza,ca ma iubeste si ma acepta asa cum sunt.ar fi toate bune si frumoase daca in jurul nostru nu ar fi persoane "bineintentionate"(chiar din rudele mele) care sa faca aluzii rautacioase la trecutul meu.practic ma simt nedrepatita si abuzata psihologic si nu stiu cum sa reactionez.a inceput sa ma cuprinda teama ca va fi influentata in mod negativ relatia noastra si ca vom repeta modelul familiei mele.ce sa fac ca sa fiu lasata in pace?voi ce ati face intr-o asa situatie?a mai trecut cineva prin asa ceva?de fapt cred ca da,pentru ca la noi e o mentaltate...barbatul poate face orice,iar femeia trebuie sa fie perfecta...