m13ela a scris:Nu stiu exact sa dau o definitie a dansului si nici nu vad vreo importanta sa existe una. Dansul intradevar te descatuseaza si intradevar e o buna terapie - prin el eliberandu-ne de energiile negative acumulate in psihicul noastru pe parcusul unei zile ori saptamana ... Si eu cand am avut cele mai mari probleme - mi-am pierdut tatal si am avut probleme mari financiare - m-am descarcat prin dans - am pornit tare muzica in camera si m-am apucat sa dansez - in principal pe melodii/cantece/ ritmice ( imi place de exemplu sa dansez samba). Ca urmare am avut o mai mare putere psihica ca sa trec peste dificultatile din acea vreme. La data actuala - am cam uitat de dans si am senzatia ca" mi-am iesit din ritm".
Si eu mi-am iesit (si imi ies) din ritm de multe ori. La inceput m-a cam deranjat dar pe parcurs am descoperit ca se poate dansa si
aritmic...
Berbecut a scris:De ce nu ? Pana la urma suntem mai inainte de orice profesie , umani ... Faptul ca Dumnezeu sau natura sau mai stiu eu cine , le-a dat un har atat de minunat nu-i scuteste de pasiune ... Pana la urma dansul este pasiune , detasare , dezlantuire si atunci este absolut normal ca si ei sa beneficieze de avantajele acestei " meserii ".Sa nu uitam ca in spatele oricarui dansator profesionist stau ore intregi de truda si de migala pentru a desavarsii frumosul ...
Ai dreptate, suntem umani. Cu toate acestea, de multe ori omul ia forma si caracterul meseriei sau profesiei exercitate. E un har dumnezeiesc atunci cand omul traieste cu pasiune aceeasi munca pe care o face de 10 - 20 de ani. In tot ciclul asta de pasiune - detasare, inlantzuire - dezlantzuire, putem observa destul de bine dumnezeul naturii. Cu sigurantza ca pasiunea pentru desavarsire a unui profesionist e strans legata de calitatea legaturii sale cu divinitatea...