Din mesajele pe care le-ati trimis reiese ca iubirea neconditionata ar fi oferita de Dzeu, parinti, bunici, animale, soarele...
Unii considera ca nu au atins perfectiunea astfel incat sa poata iubi neconditionat.
Nu ar trebui sa existe un echilibru intre ceea ce oferim si ce primim?
Totusi, de ce pretindem sa fim iubiti neconditionat?
Afirmam adesea ,,iubeste-ma asa cum sunt''
Nu ar trebui sa fim iubiti pentru ca MERITAM?
Pentru ca ne straduim si incercam sa facem lucrurile mai bine, mai bune, mai frumoase, mai sincer, in si pentru iubire?