Oare stie cineva ce vrea cu adevarat?

Simt ceva,dar nu stiu ce-i.As vrea sa-mi inteleg sufletul.As vrea ca gandirea si ratiunea sa rezolve problemele si framantarile sufletului.De ce nu poate fi totul mai simplu.Simplu si usor ca o pana dupa care sa alergi,intr-un final sa o prinzi,sa o bagi in san,sa-ti pui o dorinta si ea sa se indeplineasca,un vant usor sa-ti treaca prin par,visul sa se indeplineasca iar apoi sa alergi dupa alta pana.O prinzi,o bagi in san,un vant usor...

Dar nu e atat de simplu.E mult mai complicat.E ca o scara nesfarsita.O urci si urci si urci,te odihnesti putin apoi iar urci si nu stii cat mai ai de urcat si tot crezi ca mai e doar putin si chiar atunci scara se lungeste tot mai mult.....

Iar capatul il vei afla doar atunci cand vei considera ca nu trebuie sa alergi dupa nici o pana,ca trebuie sa urci fara sa te gandesti la capatul scarii ci la fiecare treapta a ei iar momentele de odihna sa le iei ca pe un ragaz dat sufletului ca sa inteleaga ce vrea....

Stie cineva ce vrea cu adevarat sau doar traim cu impresia asta?Oare nu ne pierdem prea mult timp cu amanuntele si uitam sa ne traim viata?Hai sa vad ce ziceti voi....

lidiailove a scris:

Stie cineva ce vrea cu adevarat sau doar traim cu impresia asta?Oare nu ne pierdem prea mult timp cu amanuntele si uitam sa ne traim viata?Hai sa vad ce ziceti voi....

[snapbacca]36769[/snapbacca]

Da, sunt de acord: Omul de azi traieste intr-o confuzie generalizata. Nu are cum sa stie ce vrea pentru ca de fapt ajunge sa-si doreasca idealuri si lucruri impuse de un sistem ( de marcaeting de exemplu...) Trebuie sa meditam putin asupra problemei poate doar asa vom sti mai bine ca in fond a trai nu inseamna altceva decit a explora, a trai viata pina la ultima picatura de luciditate si nu sa stringem bani sau alte bunuri ca un hirciog... Acumularea de bunuri, avaritia, lacomia sunt " motorul" societetii capitaliste si actul acumulariii implica stres si suferinta la limita sau mai mult decit poate suporta biologic un om. Majoritatea viseaza sa sa adune mult, sa traiasca in lux, fara sa realizeze ca de fapt conjunctura este in mare masura sursa bogatiei unora, iar restul vor putea obtine mai mult sau mai putin in functie de sansa. Bogatia, in final este tot un stres, pentru ca determina izolarea de masa larga a societatii, in final avind efect de penitenta. Paradoxal, modul in care vede lumea un puscarias si un om foarte bogat si cu functii inalte este asemanator. Ei nu pot face un singur lucru: sa exploreze ei insisi viata, sa traiasca viata asa cum se cere de fapt traita...Am atasat o poza care te va face sa te gindesti de cel putin doua ori cind cumperi un suc in ambalaj nereciclabil...si atunci vei sti ca daca vrei sa te rasfeti cu niste chimicale periculoase pentru tine personal mai dai de furca pe durata nedeterminata si mediului inconjurator...deci: vrei un pahar de suc sau o cana cu apa? acum cred ca vei sti ce vrei nu???

Cred ca in mare, toata lumea vrea aceleasi lucruri, mai mult sau mai putin: o iubire adevarata, succes in cariera, bani si un trai bun. De aici vin derivatele... o anumita persoana langa tine, o anumita pozitie intr-o ierarhie anume, vizitarea unui loc ideal... si alte idealuri de pus la inima.

Eu imi tot spun ca stiu ceea ce vreau. Vreau sa ma iubeasca persoana pe care o iubesc eu, si nu invers - adica eu sa iubesc (sau ma rog, sa incerc sa iubesc) pe cei care imi cer iubirea. Vreau sa am succes in cariera pe care mi-am ales-o, vreau sa am multi prieteni, sa fiu inconjurata de oameni pe care ii apreciez si care ma apreciaza, vreau ca mai tarziu sa am o familie si usor usor sa-mi gasesc ceea ce eu numesc fericire.

Nu fiti tristi; la un moment dat in viata, omul isi da seama de ceea ce are nevoie, si va sti ce cauta, asa a fost construit. Si chiar daca un lucru vi se pare mai greu de atins, incercati sa mergeti pe celelalte planuri. Eu stiu ce vreau si ce caut, mi-am stabilit deja dorintele pentru pomul de Craciun ...interesant pentru mine este acum sa vad daca voi gasi ceea ce caut.

E frumoasa metafora cu pana... eu am asociat mereu fericirea cu un fulg. :"> Va urez tuturor sa gasiti ceea ce cautati. :cry:

AnMar a scris:

lidiailove a scris:

Stie cineva ce vrea cu adevarat sau doar traim cu impresia asta?

[snapbacca]36769[/snapbacca]

poate multi oameni stiu exact ce vor cu adevarat sa indeplineasca in viata... dar asta nu inseamna ca toti ajung sa "execute" exact ce si-au dorit.... in cazul meu de cind imi aduc aminte, am dorit "un lucru" atit de mult... dar nu incit sa "sacrific" totul in viata ca sa-mi ajung scopul.... lucrurile in viata, au luat mereu o intorsatura si "lucrul" meu inca nu la-am obtinut....(la-as numi, pasiunea vietii mele, ba chiar motivul ptr. care m-am nascut .)

si cu toate astea, tot pot sa ma bucur de celelalte lucruri din viata mea, care logic gindind sint mai "pretioase" decit ce mi-am dorit intotdeauna... sanse mai sint sa pot obtine "acel lucru", aceeasi pasiune o simt ptr. "acel lucru" dar ma gindesc, oare il mai vreau.... in fine....

Ai mare dreptate Victor .Parca traim dupa niste reguli.In loc sa vedem ce e mai bine pentru noi ,in loc sa traim dupa propriile noastre reguli ne lasam condusi de regulile impuse de societate fara sa vedem snobismul din jurul nostru.Cred ca asta spune totul:

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici,autostrazi mai largi dar minti mai inguste.Cheltuim mai mult dar avem mai putin,cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.Avem mai multe cunostinte dar mai putina judecata,mai multi experti si totusi mai multe probleme,mai multa medicina dar mai putine sanatate.Radem prea putin,ne enervam prea repede,ne rugam prea rar.Iubim prea rar,uram prea des.Am invatat cum sa ne castigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata.Din pacate e vremea oamenilor cu ,caractere meschine,vremea profiturilor rapide si relatiilor superficiale.TRIST DAR ADEVARAT....

Ai dreptate lidiailove si cred ca asta e problema esentiala a generatiei noi actuale.Asta apropo de multa informatie si judecata putina mai ales.Imi place foarte mult cum gandesti,ai o maturitate exceptionala (daca nu cumva esti la o varsta destul de mare).