Dragostea egoistului - schizoidului fata de femeia dorita

Agresorul schizoid-paranoid interzice BUCURIA.

E atent pentru a indeparta orice ar putea bucura victima. O victima care se bucura e mai greu de controlat, iar mania controlului total e lucrul spre care tinde.

In cazul cand agresorul e parinte, interzicand bucuria pentru copii, chiar daca uneori da sfaturi bune, ele nu mai sunt receptate, pentru ca sunt percepute ca o agresiune.

Cu timpul, tot ce vine de la agresor e respins de catre victime ca negativ si neavenit, situatie in care agresorul devine confuz, pentru ca el agreseaza inconstient. Are nevoie sa recupereze ceea ce i s-a furat. Si nu intelege de ce cand da sfaturi bune e respins.

Pentru a se simti ok (in starea sa de nefericire) trebuie sa-i aduca pe ceilalti la nivelul sau, iar cu timpul sa-i neantizeze.

Motiv pentru care victimele acestor agresori de multe ori sfarsesc prin a se sinucide (vezi cazul Hitler si femeile sale).

In familiile unde exista asemenea psihopati, avem copii cu tulburari de atentie (care vorbesc peste tine, nu stau sa te asculte) din cauza ca lipsesc sentimentele. Acesti copii, pentru ca practic le este taiat cheful de viata, fug in canale. Orice institutie de ocrotire care va incerca sa-i adune de prin canale e vazuta ca un factor agresor.

Acesta e scriptul cu care fug copiii in canal. Dorinta totala de libertate, frigul si foamea nu-i intereseaza. Ceea ce au trait ei in familia lor in plan emotional e dincolo de foame si frig. Ei au plecat din familie cu frica de neantizare. Aceasta frica incearca sa o compenseze prin tot felul de "tulburari de comportament" pe care oamenii obisnuiti nu le pot intelege si accepta.

Dictatorii din familii

Schizoid-paranoidul se mentine pe sine in "realitate", falsificand realitatea celor din familia sa.

Cum? Tactica invaluirii.

El isi invata victimele cat de grea e viata, apoi cat de groaznica, practic imposibil de trait. Prin urmare inutila (concluzie la care ajung in final victimele sale, epuizate).

Poti supravietui in aceasta viata groaznica, doar beneficiind de pretioasa sa prezenta, a acestui nebun infailibil in nebunia sa. De infailibilele sale sfaturi.

Totdeauna scopurile sale sunt prezentate celorlalti membri din familie ca scopuri comune, care trebuie duse la indeplinire fara alte explicatii. Fara nici un contract prealabil si fara a lamuri pe nimeni cum se va imparti castigul, beneficiul muncii depuse. Evident ca dupa ce-si exploateaza prin munca familia, el investeste castigul in ceva masiv, o noua casa, o noua anexa, o masina mai buna, ceva care sa il maguleasca pe el in ochii lumii, vecinilor. Ceilalti membri din familie nu au voie sa-si cumpere nimic pentru sufletul lor intru-cat "risipesc" banii. Sotia, copii, se pomenesc pe cap mereu cu alt plan de actiune, pe care daca nu-l duc la indeplinire, inseamna ca nu lupta "impreuna" cu el pentru familie. Desigur, strategia asta o aplica si destule femei in familiile lor. Cand e treaz, din ce in ce mai rar treaz, barbatul executa cu greu sarcinile trasate. Cand e beat, se revolta. Sau doarme. O modalitate lasa de a se retrage din jocul psihologic impus de partenerul - agresor.

In final, dupa ce toti membrii familiei sunt "in galeata", agresorul zambeste. Chiar daca unii s-au imbolnavit psihic pe parcurs, altii s-au sinucis, altii l-au parasit, chiar daca planurile sale s-au realizat partial sau deloc, el zambeste. Macar ceva tot a obtinut. I-a pus pe toti "in galeata". I-a convins ca viata e inutila. Le-a furat sufletul pentru a se hrani pe sine din sufletele lor. Pentru a se valoriza pe sine prin munca celorlalti.

Ce e atat de rau in a indeplini sarcinile acestori dictatori de familie?

Nu e rau atata timp cat ele sunt date cu explicatii clare, pentru cine sunt executate si care e beneficiul fiecarui membru de familie in parte. Atat timp cat fiecare are dreptul sa isi bucure sufletul cu partea sa de munca (caz in care nu am mai avea de a face cu dictatoti). Dar cum am mai spus, bucuria e ultimul lucru pe care schizoidul il doreste pentru vreun membru din familia sa. O victima care se bucura, il panicheaza, simte ca poate iesi de sub controlul sau.

Dar sarcinile date de schizoizi-paranoizi, nu sunt sarcini care sa fericeasca vreun membru din familie, nici macar pe el pentru ca nici el "nu va risipi" banii pentru a-si bucura sufletul cu ceva, cel putin nu in vazul familiei. Daca isi va cumpara ceva, va fi pe ascuns.

Sarcinile trasate de schizoid-paranoid sunt sarcini care incalca viata personala a celorlalti. Sarcini care le deturneaza si le confisca viata sociala, profesionala.

Shizoid-paranoidul isi justifica aceste sarcini pe care le traseaza celorlalti prin dragostea ce le-o poarta. Pentru binele lor ei trebuie sa isi doreasca de la viata altceva decat ce i-ar putea face fericiti.

Daca schizoid-paranoidul e inrolat in vreo secta religioasa, il aduce si pe D-zeu in ecuatie ca sa-si cimenteze argumentele definitiv.

Cei mai periculosi dictatori de familie, cand nu mai au argumente pentru a-si persecuta si inrobi familiile, s-au inrolat in diverse secte religioase, unde simt ei ca L-au gasit pe D-zeu drept aliat in misiune. Nimic mai fals. Nimic mai pervers.

Asa cum agresorii cei mai lasi, s-au aciuiat in invatamant, pentru li se opune o minima rezistenta din partea copiilor, tot asa unii din cei mai agresivi dictatori de familie s-au aciuiat in secte, culte religioase pentru a-si putea persecuta mai usor familiile. Acolo el este ajutat in munca de spalare a creierului chiar de bunele intentii ale predicatorilor. Predicatorii incolacesc victimele (sotia, copii) cu "dragostea divina" si ascultarea de capul de familie care il reprezinta pe Cristos-Dumnezeu. Dupa care acasa taticul "sfant" ii loveste cand si unde vrea el, fiindca ei sunt dresati sa asculte de cel care il reprezinta pe Dumnezeu.

Vedeti cum drumul spre Iad e pavat cu bune intentii?

Precizez ca nu e un fenomen general in cultele religioase, chiar vreau sa cred ca e rarisim, dar el exista.

In general, ma refer la cele mai negre scenarii, la cazurile extreme.

In orice caz, in final, o familie condusa de schizoid paranoid ajunge rau. Membri unei asemenea familii figurativ sunt ca niste serpi incolaciti. Familia e ca un ghem de serpi, fiecare in gura cu coada celuilalt. Toti nefericiti, toti frustrati, toti se urasc, toti vor moartea celorlalti si moartea proprie. In asemenea familii apare schizofrenia paranoida, paranoia. Se mai numesc familii schizofrene pentru copii, atunci cand ambii parintii se bubuie reciproc si comunica disociat. Cu atat mai rau daca mai multe familii din mai multe generatii (bunici, parinti, nepoti) coexista in acelasi spatiu si toate sunt cladite pe acelasi calapod.

Mediul rural colcaie de asemenea familii.

Metode durabile si eficientie de manipulare a victimei de catre agresor

Cea mai eficienta metoda de manipulare a unui om e prin...bucurie.

E o metoda practicata de seducatorii nobili de care am mai vorbit la alta postare. Ei ofera bucurii victimei cumparandu-i tot ce isi doreste (in anumite limite, dar oricum nu lasa victima sa "flamanzeasca" dupa bucurie, asta o stiu ei bine din instinct, din familie).

Cea mai durabila metoda de "manipulare" e dragostea neconditionata. Ea dureaza pentru totdeauna pentru ca ofera fericire autentica (atunci cand ea e reciproca).

Metoda de manipulare care o practica totdeauna agresorul psihic in relatia sa cu victima e suferinţa care in timp provoaca victimei o stare de nefericire permanenta. Culmea, agresorul in comunicarea sa disociata catre victima spune exact opusul, "doar langa mine esti fericit (a)". Fara el (agresorul), victima este facuta sa creada ca ar deveni si mai nefericita decat e in prezent, pentru ca lumea exterioara e mult mai rea decat el, iar victima oricum nu e capabila sa obtina mai mult decat ce are deja (pentru ca e proasta, arata rau, nu stie sa faca sex, mancare, etc si toate aceste neajunsuri doar el, agresorul in marea sa mila e capabil sa le suporte, nu fara reprosuri si bataie insa).

La fel, agresorul psihic isi paralizeaza copiii, mai ales daca sunt fete. Langa el e bine, lumea e rea, copilul nu are voie sa plece departe.

De fapt in aceste manipulari se ascunde teama agresorului de a pierde contactul cu victima. Fara agresare, viata sa e fara continut, fara sens, agresarea familiei e seva care il hraneste. El stie ca e greu de gasit alta familie care sa i-l suporte (probabil chiar imposibil). Agresarea nu poate fi inceputa brusc, agresorul are nevoie de timp pentru a spala creierul victimei, pentru a o convinge ca e bun, dupa care incepe subtil calvarul - DESPAGUBIREA agresorului prin victima sa.

Agresorul traieste pentru despagubire, la ea ajunge mereu. E sensul existentei sale. Despagubirea prin agresare e terapia care i-l linisteste pe moment pentru ranile din sufletul sau. Despagubirea e ca un drog, creaza dependenta, trebuie intensificata pentru a produce acelasi efect. Victima va suporta suplicii din ce in ce mai intense. Finalul il vedem la stirile de la ora 5.

din cate stiu eu perversul,acesta pe care il descrieti voi nu are sa se schimbe nici o data, e prostie din partea femeii sa creada ca poate schimba un astfel de barbat. eu nu am studii psihologice, dar desei se spune ca dragostea schimba omul, este un proces indelungatsipana atunci, victima, biata femeie are deja peri albi.

Desi orice este posibil in viata, maiales celui care crede, totusi are cineva rabdare sa schimbe un astfel de barbat, se poate asa ceva?

ADELYNA23 a scris:

din cate stiu eu perversul,acesta pe care il descrieti voi nu are sa se schimbe nici o data, e prostie din partea femeii sa creada ca poate schimba un astfel de barbat. eu nu am studii psihologice, dar desei se spune ca dragostea schimba omul, este un proces indelungatsipana atunci, victima, biata femeie are deja peri albi.

Desi orice este posibil in viata, maiales celui care crede, totusi are cineva rabdare sa schimbe un astfel de barbat, se poate asa ceva?

Ar putea ajuta terapia de cuplu.

Terapia de cuplu e eficienta daca cei doi au fost vreodata (la inceput) indragostiti unul de celalalt.

Daca cei doi parteneri sunt prea batrani, prea inraiti unul pe celalalt, nu au posibilitati materiale sa se separe ar avea nevoie de un "arbitru de ring" sa-i mai separe la meciurile de box.

"Schizoidul pervers" se aseamana cu un "copil bătr

FOARTE tare post. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, Preston. E mare nevoie de astfel de texte pe net, clarificatoare pentru cei ce sufera alaturi de astfel de nebuni. Cine stie pe cine salveaza din confuzie? Viata alaturi de acesti kapo e ca intr-un lagar de concentrare. Dar, spre deosebire de lagarele de exterminare, aici nimeni nu te ajuta, nu te salveaza, nu te intelege.

Kosmotro a scris:

Viata alaturi de acesti kapo e ca intr-un lagar de concentrare. Dar, spre deosebire de lagarele de exterminare, aici nimeni nu te ajuta, nu te salveaza, nu te intelege.

Victima invinsa*, revine la agresor, pentru ca nu mai are incredere, putere si mijloace sa se descurce fara el. Mai sunt si binevoitori care spun victimei "tu fara el nu poti trai/supravietui" (sau chiar agresorul spune "ai vazut? tu fara mine nu poti trai"). Adevaratii invingatori, sunt cei care s-au desprins definitiv. Eroii (care prin definitie sunt morti) acestei batalii invizibile, sunt mare parte din copiii strazii, unii sinucigasi.

*invinsa inseamna increderea in sine distrusa, plus energia consumata prin parazitare

E bine de stiut ca agresorii nu recunosc ceea ce fac, atat timp cat sunt intr-o pozitie de superioritate (atat timp cat se pot descurca material independent de victima). Atunci cand isi pierd puterea (imbatranesc, ajung la ananghie, pierd job-ul, sanatatea, etc) agresorii devin uimitor constienti de tot ce au facut, cer iertare si ajutor victimei, insa o fac tot pentru fundul lor. Asta nu inseamna ca agresorii au fost constienti de ceea ce au facut pe cand erau tari si mari. De aceea viata e uimitoare, pentru ca e lunga, si roata vietii se invarte. Iar o victima naiva, poate sa cada iar in plasa, si din victima sa ajunga salvatorul agresorului. Dar agresorul putin probabil sa isi schimbe naravul, cand prinde putere, iar scoate coltii. Desi se spune ca "cui i se iarta mult, iubeste mult", eu nu cunosc cazuri de schimbare a naravului. Fiecare situatie se apreciaza in particular. A ramane langa un agresor, fara sa-i acorzi sansa iertarii, inseamna a-l face si mai agresiv. Nu are sens sa stai in jocul agresor-victima cu speranta ca din victima sa devii agresor ori salvator (adica sa treci pe o pozitie de superioritate). Cu cat cauti mai mult despagubire, cu atat te pagubesti mai mult.

Imagingincrease a scris:

|Victima invinsa*, revine la agresor, pentru ca nu mai are incredere, putere si mijloace sa se descurce fara el."

Dar ce parere ai de victima care depinde total de fostul agresor pe plan financiar si locativ, dar nu sta cu ea, ci in alta casa, la celalalt capat al orasului, si se vad foarte rar, de sarbatori sau urgente, comunica la telefon foarte rar, si au relatii reci, de genul salut/ce mai faci?

"Adevaratii invingatori, sunt cei care s-au desprins definitiv. Eroii (care prin definitie sunt morti) acestei batalii invizibile, sunt mare parte din copiii strazii, unii sinucigasi."

Oare sunt invingatori sau tot invinsi? Au fost puternici pt ca au plecat, dar au fost slabi pt ca au clacat. Daca erau cu adevarat puternici, ar fi trebuit sa reuseasca pe toate planurile. Citeste povestea adevarata a lui Tim Guenard. E cutremuratoare. Asta e un adevarat invingator.

"A ramane langa un agresor, fara sa-i acorzi sansa iertarii"

Nu inteleg. Cum sa-i acorzi sansa iertarii?

Mersi de feedback. E util pt mine.

Kosmotro a scris:

Dar ce parere ai de victima care depinde total de fostul agresor pe plan financiar si locativ, dar nu sta cu ea, ci in alta casa, la celalalt capat al orasului, si se vad foarte rar, de sarbatori sau urgente, comunica la telefon foarte rar, si au relatii reci, de genul salut/ce mai faci?

Nu conteaza, dependenta tot dependenta ramane.

Kosmotro a scris:

Oare sunt invingatori sau tot invinsi? Au fost puternici pt ca au plecat, dar au fost slabi pt ca au clacat. Daca erau cu adevarat puternici, ar fi trebuit sa reuseasca pe toate planurile.

Da, cei care nu mai sunt victime, care au iesit din joc, sunt invingatori. Nu am spus ca au clacat dupa ce au plecat. E clar ca o victima daca pleaca clacheaza, pentru ca e dependenta. Se vede asta bine la copiii strazii cat de "invingatori" sunt. Deci poti sa pleci si sa fi mai departe o victima. Victima are o fişă a postului extrem de precisă. Oriunde se duce, o aplica, pentru ca ea crede ca numai asa se poate trai. Sau poate atata poate.

Daca stau si ma gandesc bine, incep sa inteleg relatiile mele din trecut: ma tot gandeam intr-o vreme de ce m-am despartit de aia, de ce aia m-a lasat, daca mi-ar fi fost mai bine cu ele, daca nu, etc. De fapt erau iubiri conditionate, maladive, din start. Fetele alea nu au fost invatate in copilarie sa iubeasca neconditionat, desi ele erau de calitate, aveau stofa. Dar nici eu nu stiam iubirea neconditionata... Asa ca relatia ar fi mers, daca as fi inteles inca de pe atunci ce inseamna o relatie sanatoasa, daca as fi stiut de AT, de terapie de cuplu, daca as fi citit carti de profil. Macar pe viitor sa-mi foloseasca... Astfel de postari sunt foarte utile, mai ales ca azi exista o carenta in educatia psihologica a oamenilor. Esuam in viata si nu intelegem de ce. As mai citi pe tema asta...