Nu stiu ce sa fac

Buna sunt Francesca si sunt din Bucuresti. Sa sti ca am intrat intamplator pe acest site si mi-a atras atentia mesajul tau care l-am citit cu mare atentie. iti marturisesc ca in mare parte am aproape aceleasi stari.

Mi-ar place daca am vb in privat despre aceasta situatie, binenteles daca vei dori uite iti las si o adresa de mail:[email protected]

SPER CA MESAJUL MEU SA FIE CITIT DE TINE.

Florin, ai incercat sa cauti DRAGOSTEA? Sa o primesti in viata ta? (Daca ai precizat in ante mesajele tale asta, imi cer scuze, nu am citit chiar tot).....

Ce anume te face cel mai fericit ?

Buna Florin!

Pe scurt: 25 ani, o situatie mai iesita din comun cu parintii, o relatie doar de fatada cu ce-a mai ramas din ei, acelasi refugiu in munca (pacat ca eu nu tipam ca poate aveam rezultate mai bune), o relatie de 7 ani distrusa (60% din vina mea), 2 portii de cate 3 luni de stari ca ale tale (identice cuvant cu cuvant) urmate fiecare de cate o tentativa de sinucidere. Prima inainte sa incep terapia, a doua dupa un si jumatate. Despre asta n-am sa iti spun decat ca pe langa traumele psihice pe care le lasa nu fac decat sa te bage cu ambele picioare in groapa, daca erai doar cu unul inainte.

Pe langa ce ti-a spus Iosofat ca ar fi vorba la tine, la mine mai este si o fobie sociala, la pragul careia te afli si tu, insa in masura mult mai mica. Esti mai putin predispus, insa te predispun simtomele (in general depresia duce in final si la asta). Mai ai ceva pana sa ajugi acolo, insa asa cum iti spun toti de aici (am citit toate postarile de pana acum) problema asta a aparut cu simtomele atat de deranjante pentru ca exista niste cauze. Aceste cauze au generat efecte pe care nu le-ai vazut pana acum, sau le-ai vazut insa le-ai ignorat. Ai ajuns intr-un punct mort in care iti pui niste intrebari, pentru ca de la asta pleaca totul si nu mai stii incotro sa o iei. E clar ca mai nimic nu-ti merge bine, si singurul lucru care mergea (munca) incepe sa scartaie. Ei toata porcaria asta a aparut acum ca sa iti traga un semnal de alarma. Nimic nu este intamplator in viata. Toate au o cauza, o motivatie. Tu ai acum o problma pe care trebuie sa o rezolvi. Insa de data asta asa cum trebuie. Pentru ca din ce am citit eu inteleg ca ti-ai inchis singur un capitol din viata, sau cel putin nu-ti face placere sa il deschizi... respectiv parintii. Cel mai probabil ai sa gasesti acolo multe rezolvari, multe chei cu care vei deschide multe usi. Insa n-ai cum s-o scoti la capat de unul singur, iar daca ai sa o faci, va fi temporar. Eu am trait cu sentimentul asta toata viata. Chiar si atunci cand toate imi mergeau bine aveam in suflet o stare, un fel de incertitudine, de neliniste, pe care n-o puteam exprima in cuvinte. Rar m-a lasat linistita. Mi-am pus intrebari la care nimeni nu mi-a putut raspunde iar cand am vazut ca nu primesc de nicaieri un raspuns clar si o modalitate de rezolvare am cedat. La 23 ani. Am incercat ceea ce-ti trece tie prin cap in ultima vreme si n-am reusit. Am ajuns la terapie la unul din cei mai buni psihologi m-am pus pe picioare greu, incet, pas cu pas, mi-am terminat facultatea, mi-am luat permisul, am avut rezultate remarcabile, mi-am dobandit increderea in mine, mi-am schimbat atitudinea fata de ceilalti, insa nu mi-am rezolvat toate problemele si in final cand mi-am schimbat serviciul iar a aparut buba. Si iar aceleasi stari finalizate intr-o alta tentativa. Diferenta dintre noi este ca eu mai am o grija pe langa toate astea - banii. Tu spui ca esti multumit. Atunci priveste mai detasat situatia, oricum ai zis ca ai un nou scop de atins (uneori si cele legate de serviciu te pot tine in priza - cel putin in cazurile noaste sunt singurele care se mai aplica), insa TE ROG nu neglija chestia asta.

Adresa mea de mail o gasesti in profil si orice intrebare ai poti sa-mi scrii.

Multa sanatate, o noapte buna si linistita si... stai linistit ca ai s-o scoti la liman! TOTUL E SA VREI!

P.S. pentru Elandi: Vezi, am facut progrese, acum stiu sa fac rezumate

stillchild a scris:

Buna Florin!

Pe scurt: 25 ani, o situatie mai iesita din comun cu parintii...

P.S. pentru Elandi: Vezi, am facut progrese, acum stiu sa fac rezumate ;)

Sa numesti poliloghiile rezumate nu este un progres. Asa esti tu comunicativa.

Hai, mai! Am facut dintr-un roman interminabil o prezentare succinta de cateva randuri. Restul erau sfaturi si ce am considerat ca poate sa-l ajute. Am fost doar comunicativa ;) Parerea mea