Nu stiu ce sa fac

iosafat a scris:

Ceea ce descrii tu e inceputul unei depresii grave, cu paranoia, mania persecutiei, evitarea socialului.

Sistemul tau de valori e distorsionat.

Nu te poti concentra din cauza ca sentimentele tale (cele care te motiveaza sa muncesti, sa traiesti) sunt vraiste.

Ce faci tu in afara de a munci?

In munca dai energie psihica.

Energia psihica vine din

1. relatie (cea cu sexul opus, atentie, nu relatie de sex, ci din sentiment reciproc)

2. Viata sociala, cercul de prieteni. Posibil sa nu ai prieteni veritabili fiindca ai fost invatat sa actionezi doar pentru un scop, pentru un beneficiu ori prietenia e o relatie fara interes de nici un fel

3. Viata personala, hobby-urile, ceea ce faci tu pentru sufletelul tau, faci ceva? in afara de uitat la tv, sau de internet. Prin hobby te poti valoriza in cercul de prieteni, e un prilej in plus fata de munca de a ne valoriza fara a pierde energie psihica

Incearca sa identifici care din urmatoarele mijloace prin care un om isi atinge un obiectiv in viata la tine nu functioneaza:

1. Increderea in sine, sentimentul valorii de sine

2. Simtul responsabilitati de sine, fata de familia ta daca o ai (nu de parinti, sa fie ei sanatosi) de comunitate

3. Comunicarea, cum cominici cu oamenii ca ei sa te inteleaga si sa te ajute in telurile tale, daca comunici egoist, monologic, adio...auditoriu

4. Sentimentele cu rol de busola, te iubesti tu pe tine? se pare ca nu prea... Cum sti sa iubesti pe altii? Iubesti conditionat, astepti imediat un beneficiu fiindca iubesti? Daca ai fost iubit conditionat de parintii tai, asa iubesti si tu, iar asta nu e iubire, e posesie, vei fi mereu evitat, parasit, fara sa sti de ce. Invata sa dai fara sa astepti ceva, sa iubesti fara sa fi iubit si sa astepti sa fi iubit, dar pana la o limita dupa care te retragi fara pareri de rau care vin din egoism.

Citeste celelalte postari ale mele, ce au raspuns altii acolo si iti vei face propria ta terapie.

Odata ce iti vei pune ordine in viata, simptomele descrise vor dispara incetul cu incepul. Simptomul nu e tembel, el ne spune ceva.

De exemplu tie iti spune ca in carand vei pierde si ultima coordonata care te tine angrenat in viata reala, activitatea din care iti castigi existenta. Cum la celelalte 3 stai deficitar te asteapta balamucul.

Tulburarea psihica incepe atunci cand ramanem cu o singura coordonata pe care ne desfasuram existenta, in cazul tau munca. Tu nu mai ai energie sa dai in munca, neavand de unde sa o extragi, daca celelalte trei coordonate ale vietii tale sunt deficitare sau lipsesc. Ca sa ai energie in munca, tragi din substanta, iar cand substanta se termina apare boala.

Cele 4 coordonate ale vietii umane sunt:

1.activitatea (locul de munca, de unde iti castigi existenta), preferabil sa muncim unde avem abiliati, vocatie, e locul unde dai energie

din celelalte trei coordonate, noi primim energie psihica

2.relatia (viata sentimentala, cu sotul, sotia, copiii tai) bazata pe sentiment autentic, neconditionat

3.viata sociala (cercul de prieteni, altii decat cei de la servici)

4.viata personala (hobby-urile, ceea ce faci pentru sufletul tau, singur, in spatiul tau privat, in timpul tau privat), ea nu se poate suprapune cu punctul 1, adica fac bani distrandu-ma, delectandu-ma sau invers).

Cand ramanem cu una singura, oricare ar fi, apare depresia, tulburarea psihica.

Cand ramanem cu 2, schiopatam.

Cand ramanem cu 3 ne ducem viata cat de cat

Cand le avem pe toate 4 suntem fericiti.

Vezi ce iti lipseste, completeaza, fa corelatii cu parintii, te-au iubit sau nu, daca tragi concluzia ca nu, trimite-i la plimbare. Tot ce ti-au spus ei a fost spre distrugerea ta, a increderii tale in sine, a devalorizarii tale, motiv pentru care nici nu te poti iubi pe sine, si iti vine foarte greu sa fi responsabil pentru viata ta.

La varsta ta, tulburarea ta vine din familie, din educatie, din ceea ce ai trait tu alaturi de parintii tai. Aceasta te distruge acum, te decompenseaza psihic. Parerea mea, e ca parintii tai nu te-au pregatit pentru viata, ci pentru boala. Si tu fiind slab ca structura, incepi sa decompensezi.

Tratamentul NUMAI cu pastile nu te va ajuta deloc pe termen lung. Doar te va face un pacient cronic al psihiatriei.

Mai intai omul trebuie sa-si puna ordine in viata, si lucrurile revin la normal.

Tulburarea psihica nu vine decal la oamenii la care viata e distorsionata, sau care traiesc langa oameni deja bolnavi si de la care preiau modelul patologic de boala.

Frustrarile de orice fel (sexuale, sociale, materiale, emotionale) nu te pot decompensa daca viata ta, daca sistemul tau de valori ale la baza iubirea, care e neconditionata. Si aici includ in primul rand iubirea de sine.

E greu de destabilizat un om care ca si copil a fost iubit de parintii sai neconditionat cand era mic, tocmai fiindca acel om a invatat sa seiubeasca pe sine mai intai neconditionat, si implicit si pe ceilalti. Nu va fi frustrat cand ceilalti nu-i vor servi cutare lucru fiindca el nici nu steapta ceva de la nimeni. Da, iubirea sanatoasa ne face puternci, ne face oameni liberi.

Iubirea patologica, ne inrobeste tuturor, chiar si noua insine, fiindca devenim robii asteptarilor noastre care nu totdeauna se implinesc.

Cei care au fost iubiti conditionat, din pacate nu numai ca nu stiu sa iubeasca dar nici nu pot intelege ce e aia sa iubesti neconditionat. Si pornind de la acest lucru viata lor e de neinteles pentru ei insisi.

Subscriu la ce zice Iosafat: depresie! Un singur indiciu si e suficient ...faptul ca te trezesti "praf"...asta e din pacate unul din simptome..

Phihoterapie recomand si eu, asa cum zice Elandi!

Dragul meu, fii optimist si eu am 23 de ani si am trecut printr-o perioada nasoala! Tb sa ai rabdare si sa iti gasesti drumul..fi sigur ca fiecare are dumul lui! NU uita..e loc pt fiecare in lumea asta, si fiecare e o particica dintr-un mare puzzle..dezlegarea insa nu o avem noi..ci cel De Sus..insa ea exista!! Cheers! ;)

te inseli elandi , ii consider oameni , sunt atent la nevoile lor dar am si pretentii , nu stiu cati sefi fac pt oamenii lor ceea ce fac eu , sincer sunt momente in care ma las pe mine pt ei dar am si pretentii , nu stiu in ce domeniu lucrezi tu dar unde lucrez eu sunt termene de respectat si trebuie facuta lucrarea cat mai bine calitativ , cat mai repede si cat mai rentabil . In legatura cu parintii mei , am inchis subiectul de mult si nu vreau sa ma gandesc . Nu cer rezolvarea pe forum ci doar anumite indrumari de la persoane care au trecut prin asa ceva . Da , am stari depresive , da am stari in care imi vine sa plang , am tot felul de stari ciudate care mi se pare ca nu ma caracterizeaza si mi se par ciudate .......

florin10 a scris:

te inseli elandi , ii consider oameni , sunt atent la nevoile lor dar am si pretentii , nu stiu cati sefi fac pt oamenii lor ceea ce fac eu , sincer sunt momente in care ma las pe mine pt ei dar am si pretentii , nu stiu in ce domeniu lucrezi tu dar unde lucrez eu sunt termene de respectat si trebuie facuta lucrarea cat mai bine calitativ , cat mai repede si cat mai rentabil . In legatura cu parintii mei , am inchis subiectul de mult si nu vreau sa ma gandesc . Nu cer rezolvarea pe forum ci doar anumite indrumari de la persoane care au trecut prin asa ceva . Da , am stari depresive , da am stari in care imi vine sa plang , am tot felul de stari ciudate care mi se pare ca nu ma caracterizeaza si mi se par ciudate .......

Ti-ai permis vreodata sa-ti dai frau liber sentimentelor cand esti singur si sa plangi pana te saturi? Pentru inceput ar fi un tratament foarte bun. Apoi invata sa-ti mai permiti si alte mici "ciudatenii" pe care organismul , mintea, sufletul, inima ta le cer. Nu zic sa-ti faci un scop din asta, dar in viata de multe ori un pic de nebunie la intervale regulate si in mod controlat, te scapa de o nebunie permanenta si necontrolata.

florin10 a scris:

sal iosafat , iti multumesc f mult pt cele scrise mai sus . Pai sa o iau pe rand ( poate cineva de aici chiar are cunostinte in domeniu si ma poate ajuta ) : in afara de munca ? pai nu prea am mai facut nimic in ultimul timp , as vrea un concediu dar momentan nu se poate si nici nu vad unu in viitorul apropiat . Increderea in sine ... sunt convins ca pot sa fac orice mi propun , nu exista problema pe care sa nu o pot rezolva , sunt f increzator in fortele mele si in ceea ce pot sa fac . Viata sociala ? in ultimul timp nu prea am mai avut . Comunicarea ? din pacate meseria imi cere sa tip , sa urlu , sa ma impun , sa se faca treaba cum zic eu ( recunosc ca la capitolul asta stau cam prost , unde lucrez 25 de oameni fac intocmai ce zic eu si cum zic eu ) .Daca ma iubesc pe mine ? pai cred ca da , adica la modul ca vreau sa mi asigur un viitor , ma obsedeaza sa nu duc grija zilei de maine ( asa cum am dus-o in copilarie , asta e ...viata e grea ) in schimb la chestii de genu : ingrijit si eu mai stiu ce stau tot asa cam prost , chiar de curand m-am simtit f rau ( fizic ) , nu am avut cum sa ma duc la doctor , pana la urma intr-o noapte am chemat salvarea . In legatura cu parintii mei ...ocolesc subiectul pt ca nu mi face placere . Imi place la nebunie ce fac , ma refer la munca , asta ma salveaza , pe luna am cam 3-4 zile maxim libere , abia le astept , zic ca dorm si eu da de unde , sa zicem ca ma trezesc la maxim 10 si dupa ma plictisesc si abia astept sa incep iar munca , cateodata ma duc la locul de munca si mi fac planuri pt saptamana care urmeaza , ce e de facut si cum sa facem . Singurul lucru care ma mai scoate din chestia asta e catelusul meu , mai ies cu el , etc . Cu prietenii f rar . Nu ma simt frustrat daca cineva nu mi ofera ceva din contra , am observat ca in viata asta nimic nu e pus deoparte pentru tine si nimic nu te asteapta ....vrei ceva trebuie sa obtii , trebuie sa muncesti pentru acel lucru , nu astept nimic de la nimeni pentru ca stiu ca nu mi se ofera nimic pe tava . Eu sincer am niste probleme medicale care ma fac sa vad viitorul foarte negru , ma obsedeaza ca intr-o dimineata ma voi trezii si intr-un fel voi fii altfel , schimbat si nu in bine si de asta stau si ma gandesc f des : pentru ce ma chinui , pentru ce fac atatea sacrificii sau de ce sa merg mai departe . Sunt foarte obosit , nu ma pot odihnii , ma trezesc noaptea panicat asa , ma mai apuca si in timpul zilei , nu mi place , eram foarte optimist in copilarie , nu am crezut niciodata ca lumea e roz din pacate am vazut partea neagra a ei de mic dar asta ma facea sa mi doresc sa realizez ceva , sa am ceva al meu si sa am grija de persoanele de langa iar acum sincer am ajuns sa fiu scarbit de tot . Nu stiu , ma simt foarte ciudat , nu mi-a pasat niciodata de ce zice lumea pentru ca nu cer la nimeni nimic dar asa ceva parca nu vreau sa vorbesc cu un cunoscut , eu sunt vazut asa cam de piatra , chiar imi zic unii prieteni : pe tine nu te misca nimic ....dar nu e asa , nu stiu ei de cate ori mi-a venit sa urlu , sa plang , sa ma arunc de la geam . Problema e ca in ultimul timp m-am gandit tot mai des la asa ceva si chiar ma deranjeaza , o fac involuntar ca sa zic asa , efectiv ma apuca din senin si mai ales seara cand am un pic de timp liber . Nu stiu ce sa zic oricum multumesc celor care mi-au raspuns si astept sfaturi , va salut ( mii de scuze daca am scris prescurtat sau am mai papat cate o litera )

Din ce ai scris extrag urmatoarele:

1. Relatie proasta cu parintii, exact cum am banuit. De la ei ai mostenit un mod eronat de a intelege viata si pe cei din jur

2. Te trezesti noaptea cu atac de panica - nu ai avut de mult timp o relatie bazata pe sentiment autentic, reciproc cu o persoana de sex opus, din care sa primesti energie si nici nu ti-a pasat de aspectul asta. Dar e un aspect care nu poate fi neglijat la infinit. Dar nici de care sa devii obsedat.

3. Viata sociala nu se compune din cei 25 la care zbieri, ci din prietenii din afara serviciului carora tu le castigi stima prin prietenia ta sincera si neconditionata. Din viata sociala iarasi extragi energie psihica.

4. Viata personala. Plimbatul catelului nu e suficient. Un tenis cu prietenii, un sport de echipa, un pescuit cu cativa amici la balta, tu sti ce iti place. Munca nu e hobby. Hobby-urile iti hranesc spiritul, sufletul, munca ti le secatuieste.

Ai devenit workoholic din dorinta inconstienta de a scapa de niste traume pe care le-ai si descris asa vag, general.

Traumele iti vin din copilarie, de la parinti. Viata e frumoasa, dar niste parinti fara sentiment in relatie, care defuleaza pe sarmanii copii, ii fac pe acestia sa traiasca toata viata cu groaza.

Robii transmit mai departe groaza robiei copiilor lor care desi se nasc oameni liberi, raman robii groazei.

Desi se pare ca esti sef, in sufletul tau ai ramas rob. Incearca sa-ti depasesti conditia si in plan sufletesc, nu numai social.

psihoterapia este ceea ce iti recomand calduros. intra pe www.psihoterapieanalitica.ro.

sunt terapii si terapii. de 4 sedinte pe saptamana (in cazul psihanalizei). sau de 1 sedinta pe saptamana.

confidentialitatea este lege si incalcarea se pedepseste. nu are de ce sa iti fie teama.

psihoterapia analitica jungiana are bineinteles specificul ei.

poate primul principiu, pe care noi l/am uitat este ca nu suntem singurii stapani in casa noastra. altfel spus, constiinta este doar varful aisbergului. Inconstientul personal este si el aproape de varf. inconstientul colectiv, fortele psihice arhetipale cunoscute de omul primitiv ca zei sunt active in interiorul nostru. aceste forte necunoscute ne creaza probleme in cazul in care nu dorim sa le cunoastem si sa tinem seama de ele.

in terapie ai aceasta ocazie, de a te cunoaste in profunzime.

EDIT: reclama doar la Promovare.

Recomand analiza tranzactionala, problematica ta e deja destul de avansata. Ai nevoie de un tip de terapie tintit pe problema ta cum e AT-ul, care te poate ameliora in 30-40 de sedinte, nu in ani de zile. Daca clinic starea de anxietate e asa de puternica incat nu o poti domina, te impiedica sa adormi, e necesar si o medicatie psihiatrica, un anxiolitic, un somnifer ca de ex. stilnox care e eficient si nu da sevraj. Dar, medicatia poti sa o iei toata viata fara sa te vindeci daca nu pui ordine in cele patru coordonate ale vietii tale:

1.Activitatea - in care dai energie psihica(fara excese workoholice, in asa fel ca pierzi energie psihica dincolo de ceea ce primesti din urmatoarele 3 coordonate)

2. relatia cu partenera de sex opus - primesti energie psihica

3. viata sociala, prietenii - primesti energie psihica

4. viata personala, hobby-urile - primesti energie psihica

Iti constientizezi de unde sare iepurele, de unde ti se trage depresia, modul de a gandi, reglezi optim cele 4 aspecte, si simptomele vor disparea. E un proces de durata, in care tu construiesti ceea ce ai neglijat. Dureaza luni, ani. In aceasta perioada de constructie, poti utiliza medicatie.

Dar medicatia fara constructie psihica, fara management personal e inutila, adica o vei lua toata viata, devii dependent de ea si simptomele se vor agrava.

Decompensarea psihica apare cand consumi energie psihica din substanta, epuizezi neuronii de mediatori. Ca muschii de glicogen. Incep muschii sa se topeasca, se consume pe ei insisi, proteinele se transfroma in glucoza.

Asa si la creier, nu te incarci cu energie psihica din diverse activitati din relatie, prietenii, neuronii o iau razna, apare o hiperexcitabilitate neuronala, ca cea musculara, care o mai opresti numai cu droguri psihiatrice.

Neoronii epuiozati, nu mai proceseaza informatia corect, for face punti sinaptice aiurea, iar gandirea se deterioreaza pana la disociere, psihoza, depinde cat de vulnerabila e structura neuronala d.p.d.v. genetic.

Florin, povestea asta am trait-o si eu, dar cu consecinte mai urate. Cu toate ca: am o relatie stabila si in general frumoasa, am niste parinti minunati (desi putin cm posesivi, dar s-au schimbat mult cand au vazut ce efecte a avut asta asupra mea), adica practic nu imi lipseste nimic (exterior). Si aveam stari mai rele decat ale tale si toata lumea intreba: ce ai, ce iti lipseste? A, esti prea alintata, sigur.

Ei, lucrurile nu stau tocmai asa. Iosafat are mare dreptate cand arata care sunt aspectele vietii. Dar tu, si eu si altii am neglijat un aspect extrem de important: propria persoana. Te plictisesti cand esti singur si simti ca o iei razna? Asta pentru ca te-ai indepartat atat de mult de tine, incat nu mai ai ce sa iti spui. Gandurile de sinucidere vin tot de aici. Pur si simplu e o relatie viciata cu tine insuti. Pentru mine solutia a fost terapia, facuta cu rabdare si multa implicare. Intai am constientizat ca am o mare problema si apoi am hotarat ca vreau sa imi schimb viata. Iti trebuie doar o noua perspectiva, nu usor de obtinut, dar nici imposibil. Si nu exagerez cu nimic cand iti spun ca trebuie sa fii recunoscator pentru ce ti se intampla. Ai o sansa minunata de a trai cu adevarat, de a te redescoperi. Si nu multi au sansa asta. :)

iosafat a scris:

1.Activitatea - in care dai energie psihica(fara excese workoholice, in asa fel ca pierzi energie psihica dincolo de ceea ce primesti din urmatoarele 3 coordonate)

2. relatia cu partenera de sex opus - primesti energie psihica

3. viata sociala, prietenii - primesti energie psihica

4. viata personala, hobby-urile - primesti energie psihica

1.nu prea am activitate...

2.nu ma pling dar nu mai e ca la inceputuri...

3.slabe sperante...sint pustnic...

4.nu prea am...doar bicicleta si muzica din cind in cind...

Tocmai mi-am luat trat alopat,cel homeopat nu a mers.Evident,sint dezechilibre la nivelul mediatorilor chimici pe care caut sa le compensez cu medicatia alopata...Sa speram ca e bine...

nu pot decat sa va multumesc pentru timpul si atentia pe care mi ati dat-o . Ma simt mai bine , adica in sensul ca acum am ceva in cap si vreau sa ating obiectivul . Inca am acele depresii , inca ma trezesc noaptea , inca mi vine sa plang aiurea asa dar macar acum vreau ceva , dupa ce obtin acel ceva o sa vedem ce urmeaza , evident are legatura cu munca , un nou obiectiv . O sa va urmez sfatul si o sa ma duc la terapie , daca poate cineva sa mi spuna unde, as fii recunoscator daca mi-ar trimite un mesaj privat ( vreau sa mentionez ca stau in buc ) , va multumesc inca odata .

daca te ajuta cu ceva si eu trec prin ceva asemanator.numai ca pe mine nu ma obsedeaza sa muncesc si sa fac bani.am avut bani destui dar i am cheltuit pe toti foarte usor pt ca nu reprezinta nimic pentru mine.e bine ca mai ai un refugiu...macar 1 din cele 3 de care spunea cineva mai sus.cel mai rau cred ca este sa fii singur....din punctul meu de vedere.nu ti pot da un sfat mai bun decat ce ti s a scris pana acum pentru ca nu ma pot ajuta nici macar pe mine.dar pe mine ma intareste orice sfat sau persoana care macar incearca sa ma ajute...sau chiar numai sa ma asculte...