Olga Khan a scris:Am citit de foarte demult ca gemenele n-au minte suficient cat ar trebui sa aiba una din ele!!!
:cry:
Început de Cleric Prest, Joi 7 iun 2007 · 32 răspunsuri · 14.778 vizualizări
Olga Khan a scris:Am citit de foarte demult ca gemenele n-au minte suficient cat ar trebui sa aiba una din ele!!!
:cry:
anmarr a scris:Iosafat, o analiza excelenta! Bravo!Eu cred ca ai mare dreptate in ceea ce spui...in general parintii posesivi aduc mari prejudicii copiilor lor...printre care anxietatea manifestata la maturitate!
E f greu sa iesi de sub o asemenea tutela, fie ca esti baiat, fie ca esti fata si cazuri sunt destule!
Tu realizezi urmat aspect??.. Pe langa faptul ca te lupti pt tine k sa fii independent, te mai lupti si cu altii care ingreuneaza situatia! E o lupta la puterea a 2-a!!
E trist, insa genul asta de povesti sunt destul de raspandite la noi! Eu incep sa apreciez din ce in ce mai mult stilul american in care tinerii invata sa se descurce si sa traiasca singuri de pe la 17-18 ani avand slujbe, mutandu-se singuri, avand responsabilitati! E mult mai bine sa ai de a face cu niste situatii mai devreme, decat sa le amani aiurea...cel putin eu una, asa cred. :P:
Subscriu.
Anya2007 a scris:Eh, daca numai anxietatea este rezultatul, ar fi...parfum de tei :cry: ...insa dupa vezi, prejudiciul este de necompensat, mai ales daca terenul copilului este unul slab.
Copilul este intotdeauna mai slab decat parintii lui. Si lupta (pentru ca asta este) este inegala!
laurent-III-rd a scris:De ce tot il lauzi ..ca nu ai dreptate deloc,in plusa te si contrazici spunand ca tineri trebuie sa se descurce singuri .Dar ele cum erau ?Si mai apoi e usor sa dai vina pe altul pentru problemele si frustrarile tale .
Nu spuneti ca cele doua erau "duse" ..dati vina pe saraci parinti care au facut sacrifici enorme ca ele sa aiba tot ce isi doresc.
Deci nu aveti dreptate niciunul.
Si inca odata se vede ca aveau motive sa le supravegheze "excesiv" ..se vede ca stiau ce au la usa . :cry:
Iar daca este sa fie acuzati parinti ,de asta trebuie acuzati ..ca le-au lasat nesupravegheate cand stiau ca nu sunt in toate mintile .
Ai cumva copii? Sau te pregatesti sa devii un parinte "model"?
Mai e ceva... Este posibil sa mai fi fost vreo sinucidere in familie. Si asta se poate copia, devine un model. Maghiarii au o incidenta mai mare a sinuciderilor decat celelalte etnii europene. Motivul nu se cunoaste. Asa ca poate fi si asta un aspect.
lorelai1907 a scris:imi pare foarte rau de ceea ce am citit.cred ca e ceva in familia respectiva.lipsa iubirii aduce doar necazuri si durere.pacat!Dumnezeu sa le ierte!
Lipsa unei iubiri autentice e sursa tuturor patologiilor psihice care survin la copii intr-o familie. Depinde daca si parintii provin din acelasi tip de familii patologice si cat de mult s-a agravat scriptul de-a lungul generatiilor. Schizofrenia la adultul tanar, la adolescent, e semnalul ca la acea veriga, la acel individ se rupe lantul genealogic. Acolo respectivul neam va inceta.
Anya2007 a scris:Eh, daca numai anxietatea este rezultatul, ar fi...parfum de tei :cry: ...insa dupa vezi, prejudiciul este de necompensat, mai ales daca terenul copilului este unul slab.
Din faptul ca cele doua fete au ales sa se sinucida, ne dam seama la ce agresiune psihica au fost ele supuse in familie, incat si daca s-au mutat singure, parintii lor au activat la fel de intens in capul lor (daca nu chiar mai intens) incat ele au ales sinuciderea.
Se stie ca parintii psihopati, actioneaza mai intens asupra copiilor printr-un simplu telefon, cand acestia se afla la distanta de copii, din cauza ca copiii sunt privati de posibilitatea unei riposte imediate, de o confruntare directa iar riposta se va produce in imaginarul copiilor la nesfarsit. Copilul rumega la nesfarsit ceea ce ar fi trebuit sa raspunda prin telefon parintelui agresor. Si astfel un conflict minor poate fi amplificat la nesfarsit in mintea tanarului pana la decompensare psihica.
laurent-III-rd a scris:De ce tot il lauzi ..ca nu ai dreptate deloc,in plusa te si contrazici spunand ca tineri trebuie sa se descurce singuri .Dar ele cum erau ?Si mai apoi e usor sa dai vina pe altul pentru problemele si frustrarile tale .
Nu spuneti ca cele doua erau "duse" ..dati vina pe saraci parinti care au facut sacrifici enorme ca ele sa aiba tot ce isi doresc.
Deci nu aveti dreptate niciunul.
Si inca odata se vede ca aveau motive sa le supravegheze "excesiv" ..se vede ca stiau ce au la usa . :cry:
Iar daca este sa fie acuzati parinti ,de asta trebuie acuzati ..ca le-au lasat nesupravegheate cand stiau ca nu sunt in toate mintile .
De ce nu te duci la cei doi parinti sa te infieze, sunt convins ca bogatia lor sufleteaca s-ar revarsa asupra ta numaidecat, basca ca ti-ar lasa mostenire o situatie materiala bunicica in Cluj.
Lasand la o parte ironia, cele doua fete erau compromise inca din primii 7-8 ani de viata, atunci cand are loc definitivarea scriptului, lucru pe care Laurent nu il stie.
Aceste doua fete au fost agresate inca de cand s-au nascut.
Educatia unui copil inseamna in principal ceea ce traieste acel copil. Pentru un psihoterapeut nu au importanta vorbele unor parinti. Ci faptele parintilor vis-a-vis de copii, atutudinea lor, mesajele non verbale, daca exista intelegere si acceptare sau doar impunere si constrangere.
Stateam odata pe o banca in parc, iar alaturi s-a asezat o mamica cu o fetita de 3 ani. In joaca fetita a ajuns pana in fata mea si atunci m-a privit, avea o fata crispata, ochii priveau cu teama-ura, gura ei era semideschisa intr-o expresie apropiata de cea a unui planset, dar si de desgust, ura. Atunci am chemat-o langa mine, i-am zambit, am mangaiat-o pe cap si indata fata ei s-a inseninat, a zambit si ea.
Atunci mi-am dat seama ca acasa un adult se confrunta cu acea fetita, isi pune mintea cu un copil de 3 ani din cauza ca acel adult e in conflict cu ceilalti membri din familie.
Stim cu totii ca unui mic copil speriat daca ii zambesti imediat iti zambeste si el, daca te incrunti spre el, se incrunta si el si izbucneste in plans. E varsta la care copilul nu are scut, la care el e modelat de adulti fara a opune rezistenta, e varsta la care in mintea copilului se imprima acele principii de viata numite script si care il vor ajuta sau il vor impiedica sa aibe o viata normala.
Sa vedem alt exemplu. Nu exista gena de hot, de cersetor etc.
Mama tiganca merge pentru prima data cu cei doi puradei ai ei intr-o intersectie ca sa-i invete la cersit. Unul are 3 ani, altul 4 ani.
Mama le spune imperativ, "sa mergeti la cersit ca de nu dracu va ia". Mamica tiganca are 20 ani, e vremea in societatea tiganeaca ca ea sa iasa la pensie, iar copilasii sa intre in productie, sa-si asume responsabilitatea de a hrani capul familiei, pe mama si pe bulibasa taticu.
Sa zicem ca cei doi refuza sa mearga, nu de rusine, ci de frica, sunt prea mici ca sa se rupa de parinti. Vor primi in loc de explicatii, o bataie sora cu moartea. Pana la urma cei doi copii merg la cersit. Cel mai mare cerseste mai mult, chiar il va impiedica pe cel mai mic sa cerseasca si el. Atunci mama completeaza educatia spunand celui mai mare "lasa-l si pe asta mai mic sa cerseasca si el la masini, nu te baga tot tu mereu in fata", tiganca tempereaza spiritul de competitie al puradelului mai mare, venit din gelozia pe fratele mai mic si nu din constientizarea reala a competitiei.
Si uite asa se instaleasca la un copil de 3-4 ani ideea ca e normal sa-si castigi existenta din cersit, ca e normal ca parintele de numai 20 de ani sa intre la pensie, ca e normal sa fi batut ca sa intri in productie, fara alte explicatii. Acesti copilasi de tigan cand vor ajunge si ei la varsta de 20 de ani, vor dori cu ardoare sa se pensioneze, nidecum sa se scolarizeze si sa munceasca. Atitudinea parintilor impusa cu bataia le-a devenit principiu solod de viata, adica script. Scriptul e un blestem daca vreti, si el se poate inlatura prin psihoterapie, dar nu dupa 40-50 de ani ci de tanar.
Editat Vin 8 iun 2007 14:45
Ce poate face un tanar care a fost agresat in felul acesta toata viata? Cum isi poate recapata increderea in sine, ca sa poata dovedi ce este in stare sa faca?
Amarena a scris:Ce poate face un tanar care a fost agresat in felul acesta toata viata? Cum isi poate recapata increderea in sine, ca sa poata dovedi ce este in stare sa faca?
Prima conditie e sa mearga la un psihoterapeut, dar cum in romania poti merge de 100 de ori fara sa afli mare lucru, ar fi bine daca ar citi macar aici pe forum ce scriem noi, si din problemele si postarile altora sa se lamureasca pe sine si sa ia atitudine.
A doua conditie e independenta materiala, refuzul de a mai primi ajutor MATERIAL de orice fel de la parinti dupa varsta de 18-21 ani. Oricm ajutorul sufletesc e sub forma de reprosuri si sfaturi necerute cu implicatii directe in modul de desfasurare a vietii copilului.
Cele doua gemene au procedat gresit cerand parintilor sa le cumpere o garsoniera. Astfel nu au putut limita la un minimum contactul lor cu parintii, acestia practic considerand ca daca cele doua locuiesc in bunul lor, al parintilor, ei au justificare si pe mai departe in ale controla viata.
Ele, fetele ar fi trebuit sa locuieasca in chirie, sa limiteze la un minimum orice contact / dialog cu parintii lor, sa nu accepte nici un ajutor material, fiindca odata cu ajutorul vine si calcarea in picioare a vietii personale, a eului lor.
Parintii posesivi, psihopati, ajuta doar ca sa poata reprosa, ca sa poata controla viata copilului lor.
Unul din motivele pentru care noi romanii avem atat de putin oameni de valoare astazi, mai ales in functii de conducere, e si acesta ca parintii fac copii pentru parinti, nu pentru copii, sa-si traiasca copiii viata. Nu le cultiva simtul datoriei pentru sine, pentru societate, ci trufia sociala, mandria, impostura de sine. Ei, parintii le dirijeaza viata, le impun directii de asa maniera ca parintii sa se poata valoriza pe sine prin copii.
Fericirea unui copil e aceea ca daca are vocatie de tamplar, lasa-l sa se faca tamplar. Nu-l fa tu ca parinte avocat sau medic sau judecator ca sa te poti lauda pe urma cu el, ca noi ca societate sa avem pe urma impostori la locul de munca.
Daca un parinte e impostor ca parinte, el va face din copilul sau un IMPOSTOR DE PROFESIE.
Editat Vin 8 iun 2007 14:44
iosafat a scris:Prima conditie e sa mearga la un psihoterapeut, dar cum in romania poti merge de 100 de ori fara sa afli mare lucru, ar fi bine daca ar citi macar aici pe forum ce scriem noi, si din problemele si postarile altora sa se lamureasca pe sine si sa ia atitudine.A doua conditie e independenta materiala, refuzul de a mai primi ajutor MATERIAL de orice fel de la parinti dupa varsta de 20 de ani. Oricm ajutorul sufletesc e sub forma de reprosuri si sfaturi necerute cu implicatii directe in modul de desfasurare a vietii copiilor.
Cele doua gemene au procedat gresit cerand parintilor sa le cumpere o garsoniera. Astfel nu au putut limita la un minimum contactul lor cu parintii, acestia practit considerand ca daca cele doua locuiesc in bunul lor, al parintilor, ei au justificare si pe mai departe in ale controla viata.
Ele, fetele ar fitrebuit sa locuieasca in chirie, sa limiteze la minimum orice contact cu parintii lor, sa nu accepte nici un ajutor material, fiindca odata cu ajutorul vine si calcarea in picioare a vietii personale, a eului lor.
Parintii posesivi, psihopati, ajuta doar ca sa poata reprosa, ca sa poata controla viata copiilor lor.
Unul din motivele pentru care noi romanii avem atat de putin oameni de valoare astazi, mai ales in functii de conducere, e acesta ca parintii copii pentru parinti, nu pentru copii. Nu le cultiva simtul datoriei pentru sine, pentru societate, ci trufia sociala, mandria, impostura de sine. Ei, parintii le dirijeaza viata, le impun directii de asa maniera ca parintii sa se poata valoriza pe sine prin copoii.
Fericirea unui copil e aceea ca daca are vocatie de tamplar, lasa-l sa se faca tamplar. Nu-l fa tu ca parinte avocat sau medica sau judecator ca sa te poti lauda pe urma cu el, ca noi ca societate nu avem nevoie de impostori la locul de munca.
Daca un parinte e impostor ca parinte, el va face din copilul sau un IMPOSTOR DE PROFESIE.
e usor sa arunci vina numai pe parinti.
Aveau 25 de ani ! asta nu iti spune nimic ?
daca ar fi avut 15 - 16 ani era de inteles ca parintii sunt de vina, dar se presupune ca trebuie sa iei viata in piept dupa o anumita varsta. Aproape toti parintii viseaza ca, copilul lor sa aiba facultate, o slujba bine platita si SA II ASCULTE. Dar fiecare poate sa decida ce vrea sa faca in viitor, daca vrea sa se duca la Rebu nu ii opreste nimeni.
ii acuzati pe parinti ca sunt posesivi, dar ati vazut cum ajung unii copii care nu sunt supravegheati ( au parinti moderni ) ?
Oricum ar proceda parintii tot vor fi cativa copii care isi vor lua viata, pentru ca sunt "n" motive la un adolescent ca sa se simta neinteles sau cine stie cum.
dann_reg a scris:e usor sa arunci vina numai pe parinti.Aveau 25 de ani ! asta nu iti spune nimic ?
daca ar fi avut 15 - 16 ani era de inteles ca parintii sunt de vina, dar se presupune ca trebuie sa iei viata in piept dupa o anumita varsta. Aproape toti parintii viseaza ca, copilul lor sa aiba facultate, o slujba bine platita si SA II ASCULTE. Dar fiecare poate sa decida ce vrea sa faca in viitor, daca vrea sa se duca la Rebu nu ii opreste nimeni.
ii acuzati pe parinti ca sunt posesivi, dar ati vazut cum ajung unii copii care nu sunt supravegheati ( au parinti moderni ) ?
Oricum ar proceda parintii tot vor fi cativa copii care isi vor lua viata, pentru ca sunt "n" motive la un adolescent ca sa se simta neinteles sau cine stie cum.
In primul rand trebuie sa remarc ca atitudinea ta pentru cele doua fete e de neintelegere si neacceptare, e o atitudine spartana, specifica unui om care considera ca a luat viata in piept, a reusit pe cont propriu si care pretinde acelasi lucru de la oricine. Noi aici ne aflam pe un forum de psihologie unde "acuzam" gaina nu oul.
Daca oul ar educa gaina, fi sigur ca as acuza oul. Dar cum gaina a facut puii, consider ca tot ea i-a si educat, prin urmare nu ma iau de pui, ci de gaina fiindca i-a aeducat pentru boala, nu pentru viata. Iar rezultatul bolii e sinuciderea.
Parintele trebuie sa educe copilul sau pentru viata. A dori ca fiul tau sa aibe facultate, sa fie bine platit, sa te asculte nu constituie EDUCATIE. Constituie o dovada de egoism si atat. A dori binele cuiva, binele pe care tu il alegi, e pur egoism. Ca de fapt nu binele copilului il urmaresti, ci posibilitatea de a te trufi cu copilul tau in fata cunoscutilor prin realizarile sale in directia aleasa de tine ca parinte. Daca copilul tau e fericit sa fie tamplar si tu ii impui sa fie medic, crezi ca el va fi fericit? Nu va defula cumva in fapte precum cele facute de tot felul de medici ca Tranca?
Tu sti ce inseamna sa faci educatie copilului tau? Spune aici pe forum cum iti educi copilul. Repet, psihologia nu acorda atentie vorbelor, ci faptelor, mesajelor nonverbale, atitudinii in situatii de criza. La greu se cunoaste daca o familie e familie sau e doar o mascarada.
Din atitudinea ta, se vede ca vei calca pe urmele parintilor a caror gemene s-au sinucis.
Tine minte, din robi se nasc robi, si din oameni liberi se nasc oameni liberi.
Nu poate robul sa mosteneasca la un loc cu fiul stapanului.
De aceea ma uit cu tristete la multi copii si imi dau seama ca sunt robi, inrobiti fara sa stie de proprii parinti si vor ajunge la copii, fiindca increderea lor in sine, ciuntita de parinti nu le perimite un nivel de aspiratie mai inalt. Dar am toata stima pentru ccei care aleg sa lucreze la rebu si acolo isi fac datoria fata de comunitate intr-un mod exemplar.
Copiii batuti, ajung batausi de copii.
Copiii cu personalitatea distrusa, o vor distruge la randul lor pe cea a copiilor lor si tot asa.
Ce ar fi ca toata lumea sa refuze in a munci la REBU fiindca parintii lor le-au i-au spus ca e rusinos sa aduni gunoaie?
Oare asa gandesc si cei din occident?
Daca esti pe punctul de a muri de foame si esti constrans sa muncesti cateva luni la REBU, dar sti din familie ca e rusine sa muncesti la adunat gunoaie, iti vei face constincios datoria la REBU? EVIDENT CA NU.
Cum isi vor face datoria la REBU copiii educati de DANN_REG? Cu responsabilitate si constinciozitate avand in vedere ca Dann_reg i-a indemnat sa faca o facultate inalta unde sa fie bine platiti, si cel mai important sa-l asculte ca sa nu ajunga la Rebu unde e rusine sa muncesti? Va dati seama ca fortati de viata, asemenea copii daca ar ajunge la REBU s-ar putea sinucide, fiind foarte raniti in orgoliu personal?
Viata te poate pune in situatii limita in care educatia parintilor te poate face sa te sinucizi, sau te poate ajuta sa depasesti acele situatii.
Editat Vin 8 iun 2007 15:55
iosafat a scris:Copiii cu personalitatea distrusa, o vor distruge la randul lor pe cea a copiilor lor si tot asa.
Sa ma fereasca Dumnezeu 
iosafat a scris:Copiii cu personalitatea distrusa, o vor distruge la randul lor pe cea a copiilor lor si tot asa.
Ce se intampla daca copilul are personalitate mai puternica decat a parintilor?...va deveni mai tarziu agresorul lor, ca un fel de "polita" platita la batranete?!?
Cazul gemenelor de la Cluj e un caz reprezentativ, fiindca s-a soldat cu o finalizare clara de script tragic.
Parinti agresori versus copii agresati (copii victime)
Parintii celor doua victime, le-au "iubit" atat de mult, incat sunt convins ca nu au fost niciodata atenti la dorintele lor, ale fiicelor lor, ci numai la sinele lor, al parintilor. Mereu s-a pus problema de a fi sau nu de acord al parintilor cu deciziile fiicelor lor. Si niciodata parintii nu au fost de acord. Un parinte care isi iubeste copilul e tot deauna atent cu dorintele copilului, indeplineste aceste dorinte cand bugetul perimte, daca nu explica copilului de ce nu poate, accepta deciziile copilului sau, face cadoul dorit de de copil de ziua sa, face cadouri adresate sufletului copilului nu cadouri precum mancare, haine sau bani etc
Pot presupune ca Andreea dar si sora ei nu o suportau pe mama medic, motiv pentru care Andreea nu suporta ideea de a traduce nici un act medical la biroul unde lucra ca traducator.
Va dati seama cat de multa ura a adunat Andreea pentru mama sa.
Parintii care "iubesc" posesiv, trebuie sa stie ca nu fac altceva decat a sadi ura copiilor pentru ei, pentru parinti. Ura care la un moment dat va exploda. Fie copiii isi vor ucide parintii, fie copiii se vor sinucide. Undeva trebuie sa crape.
Iata un exemplu:
Parintele cumpara jucarii copilului numai in absenta copilului, si numai jucaria care place parintelui.
Ajungand acasa o plaseaza sub nasul copillui cu porunca "sa nu cumva sa o strici si pe asta"
Parintele nu cumpara niciodata jucaria pe care o doreste copilul, chiar daca acesta face crize de plans.
Copilul, lezat in orgoliu sau, va strica curand si noua jucarie, sub pretextul ca vrut sa vada cum functioneaza.
Care e explicatia? De ce rupe copilul toate jucariile?
COPILUL SE RAZBUNA PE JUCARII, fiindca in neputinta sa de copil mic nu se poate razbuna pe ei, pe parinti.
Dar fiti sigur ca o va face cand va fi mare, mai ales daca e baiat.
Un copil batut mic, nu isi va bate numai propriul copil dar si pe parintii sai batrani, asta daca nu-i va interna fara regrete la un azil de batrani unde nu-i va mai vizita.
Imensa cantitate de conflicte dintr-o familie, va exploda mai devreme sau mai tarziu, in fel si chip.
Sigur, aceste conflicte pot fi rezolvate prin psihoterapia individuala a fiecarui membru al familiei si apoi prin psihoterapie comuna, cand sunt adunati toti la un loc si pusi sa se connfrunte in prezenta spihoterapeutului, sub controlul lui.
Din pacare e foarte greu de adus un parinte in varsta de 50-60 de ani la psihoterapie, mai ales daca e si profesor universitar fiindca sufera de niste comlexe de superioritate cum numai la un bulibasa de tigani intalnesti. Daca ar fi lucrat putin la REBU s-au ar fi vandut hot dog la colt de strada inainte de a ajunge profesor universitar, asa cum se intampla in USA, alta ar fi atitudinea lui fata de parerea altora.
Dar asa daca il aducem la un psihoterapeut am asista la niste lamentari josnice despre ce parinte minunat a fost si cate sacrificii a facut el pantru copiii sai (cand de fapt sacrificiile erau facute tintit pe termen lung in beneficiul moral al parintelui agresor).
La 50-60 de ani, agresorii psihici, mai ales daca sunt si intelectuali, ajung la o perversitate de gandire de neegalat si imposibil de combatut.
De aceea psihoterapia merge pe varianta mai dura, a taierii din prima a coordonului ombilical al adolescentului fata de parintii sai patologici. Terapia insista pe un contact redus la minimum intre adolescent si parintii sai, pe independenta materiala si locativa a sa dar si pe modul de a comunica cu parintii, care trebuie intrerupt numaidecat in momentul cand discutia ajunge pe un teren de manipulare, de monolog, de impunere, de reprosuri, de subminare a autoritatii tanarului vis-a-vis de viata sa.
Anya2007 a scris:Ce se intampla daca copilul are personalitate mai puternica decat a parintilor?...va deveni mai tarziu agresorul lor, ca un fel de "polita" platita la batranete?!?
Va deveni mai intai agresorul partenerului sau de viata.
Apoi al copiilor sai.
Apoi al parintilor sai.
Apoi va deveni agresorul lui insusi daca va fi destul de longeviv ca sa supravietuiasca tuturor.
Un agresor e o fosta victima, un om caruia i s-a mancat din suflet.
Cand cineva ti-a devorat mintea, sufletul, e greu sa supravietuiesti nu-i asa? Corpul nu traieste fara minte.
De aceea agresorul e o fiara cara va manca sufletele celor din jur, in special ale celor din familie.
Cand ramane fara familie, se va autodevora pe sine in asa fel ca si ce i-a mai ramas va disparea. Daca nu se va sinucide, va disocia untr-un cersetor psihotic, agresiv si zdrentaros care cutreiera strazile si agreseaza cainii si pisicile vagaboande in miez de noapte.
Editat Vin 8 iun 2007 16:26